Psalmul al 100-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată
De mila Ta, Doamne Sfinte,
și de Judecată ținând minte,
voi cânta și voi înțelege
când fără de vină voi merge
pe cale-n această viață,
ca să Te văd blând în față,
când petrec fără de vină
și cu inimă senină,
în mijlocul casei mele,
ferindu-mă de rele.
N-am suferit nedreptate
să văd nici de departe.
Pe cei ce făgăduința-și călcară
i-am urât ca pe-o sminteală.
Nu s-a lipit de mine-n viață
cel cu inimă semeață,
iar cu cel fără credință
n-am vrut să fac cunoștință.
Și l-am scos cu ocară
pe clevetitor afară.
Pe cel cu mândră căutătură
nu l-am primit în bătătură,
nici am suferit, în casă,
lacomul să-l pun la masă.
Ci-am căutat cu față lină
către cel fără de vină:
pe el l-am chemat în casă,
să-l văd cu mine la masă.
Pe cel cu răbdare lungă,
l-am primit să-mi fie slugă,
pe cel ce se ferește de vină,
ca să-și facă slujba deplină.
În casa mea n-a fost vrednic
să petreacă omul falnic,
nici n-am lăsat mincinosul
să strice cuiva folosul.
Și de nedrepți mi-a fost greață
să-i văd dimineața-n față.
Și i-am ucis în țară
pe toți cei răi, cu ocară.
Și îi stârpesc din cetate
pe cei ce fac nedreptate.