Psalmul al 100-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

De mila Ta, Doamne Sfinte,
și de Judecată ținând minte,
voi cânta și voi înțelege
când fără de vină voi merge
pe cale-n această viață,
ca să Te văd blând în față,

când petrec fără de vină
și cu inimă senină,
în mijlocul casei mele,
ferindu-mă de rele.

N-am suferit nedreptate
să văd nici de departe.
Pe cei ce făgăduința-și călcară
i-am urât ca pe-o sminteală.

Nu s-a lipit de mine-n viață
cel cu inimă semeață,
iar cu cel fără credință
n-am vrut să fac cunoștință.
Și l-am scos cu ocară
pe clevetitor afară.

Pe cel cu mândră căutătură
nu l-am primit în bătătură,
nici am suferit, în casă,
lacomul să-l pun la masă.

Ci-am căutat cu față lină
către cel fără de vină:
pe el l-am chemat în casă,
să-l văd cu mine la masă.

Pe cel cu răbdare lungă,
l-am primit să-mi fie slugă,
pe cel ce se ferește de vină,
ca să-și facă slujba deplină.

În casa mea n-a fost vrednic
să petreacă omul falnic,
nici n-am lăsat mincinosul
să strice cuiva folosul.

Și de nedrepți mi-a fost greață
să-i văd dimineața-n față.
Și i-am ucis în țară
pe toți cei răi, cu ocară.
Și îi stârpesc din cetate
pe cei ce fac nedreptate.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *