Psalmul al 101-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 1-38]

Doamne, ascultă-mi a mea rugă
ce-o înalț de vreme lungă,
iar strigarea mea s-ajungă
la Tine, să se audă!
Nu-ți întoarce sfânta-Ți față
de la mine, biet, cu greață!

Și-n ziua când plâng cu fiere
tânguindu-mă de rele,
pleacă-Ți auzul spre mine
și să-mi fii cu gânduri line!
Și-n ziua când Te voi chema,
să-mi auzi inima grea!

Că-mi trec zilele ca fumul,
oasele mi-s seci ca scrumul.
Ca niște iarbă tăiată
mi-este inima secată
și stă uitată de mine,
c-am uitat să mănânc pâine.

De plâns și de lacrimi grele,
mi s-a lipit os de piele.
Întocmai ca pelicanul,
prin pustiu petrec tot anul
Și precum corbul de noapte
îmi petrec zilele toate.
Ca o vrabie rămasă
sub o streașină de casă.

Toată ziua mă ocărau
vrăjmașii mei, ce mă urau,
și cei ce mă laudă
fac jurământ să mă piardă.

Am mâncat pâine de zgură
și lacrimi în băutură,
de la fața mâniei Tale,
când m-ai coborât la vale.

Mi-s zilele trecătoare,
de fug ca umbra de soare
și ca iarba cea tăiată
mi-este tăria secată.