Predică la începutul Anului Bisericesc [1 septembrie 2021]
Iubiții mei[1],
Dumnezeul nostru treimic, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu, este „Ziditorul [Δημιουργός] a toată zidirea” și El a pus „vremurile și timpurile în[tru] a Sa putere [ὁ καιροὺς καὶ χρόνους ἐν τῇ Ἰδὶᾳ ἐξουσίᾳ]”[2]. Și toate sunt întru puterea Sa, după cum El binecuvântă să se petreacă lucrurile, pentru că El e Ziditorul timpului, al spațiului și al întregii zidiri, al întregii creații care trăiește în veșnicie sau în timp. Pentru că El i-a zidit pe Îngeri, dar și pe oameni, și întreaga existență.
Iar astăzi, la începutul noului an bisericesc, Îl rugăm pe Ziditorul „tuturor celor văzute și nevăzute [ὁ πάντων ὁρατῶν καὶ ἀοράτων]”[3] să binecuvânte „cununa anului [τὸν στέφανον τοῦ ἐνιαυτοῦ]”[4], adică tot anul care începe acum. Pentru că, aidoma unei cununi, a unui cerc, anul bisericesc începe la 1 septembrie 2021 și se termină la 31 august 2022. Începe într-un an calendaristic și se sfârșește în următorul. Iar dacă vrem să punem cununa anului bisericesc pe capul nostru sau să ne îmbrăcăm în veșmântul său cel strălucitor, atunci trebuie să ne nevoim duhovnicește tot anul, pentru ca să dobândim biruințe duhovnicești împotriva timpului.
Căci Domnul ne-a spus că „destul [îi este] zilei răutatea ei [ἀρκετὸν τῇ ἡμέρᾳ ἡ κακία αὐτῆς]” [Mt. 6, 34, BYZ]. Și când a spus răutate, Domnul s-a referit la greutatea ei, la modul cum îi resimțim noi, peste zi și, mai ales, la sfârșitul zilei, povara. Dar simți răutatea sau greutatea zilei, nu dacă mănânci și stai liniștit la televizor sau pe telefon, ci dacă muncești toată ziua, dacă te nevoiești toată ziua, dacă faci din ziua ta o zi de slujire a lui Dumnezeu și a oamenilor.
Fiecare zi are greutatea ei ascetică, are nevoile, lipsurile și ispitele ei, iar anul se formează din fiecare zi în parte. Iar dacă vrem să ne încununăm duhovnicește, trebuie să parcurgem duhovnicește fiecare zi a vieții noastre și nu discreționar, nu doar din când în când. Pentru că încununarea noastră ține de ritmul bun, duhovnicesc, al fiecărei zile.
A fi constant în bine în viața ta înseamnă a arăta rezultate palpabile. Dacă te rogi, dacă postești, dacă citești, dacă priveghezi, dacă scrii, dacă dai milostenie în mod constant, dacă slujești lui Dumnezeu și oamenilor în mod continuu, apar fapte concrete pe fiecare zi, dar și schimbări uluitoare în ființa ta. Zilele nu trec pe lângă noi, ci prin noi, iar pe fiecare zi ne schimbăm în mod continuu, dacă Îi slujim lui Dumnezeu și le slujim și oamenilor.
Închinarea însoțită de o continuă deschidere față de oameni înseamnă continua dăruire din ceea ce ne dăruie Dumnezeu. Pe de o parte, ne închinăm Domnului și Îi slujim Lui, ne rugăm Lui liturgic, dar, pe de altă parte, când terminăm slujirea liturgică, când terminăm Slujba la Biserică sau rugăciunea noastră acasă – fiind plini de slava Lui și de bucuriile pe care El ni le dăruie și de înțelegerile Lui sfinte –, noi suntem niște oameni plini de cele ale lui Dumnezeu, plini de cele pe care le putem revărsa și în viețile altora.
– Și cum putem revărsa în alții ceea ce primim de la El?
– Prin discuțiile cu oamenii, prin scrisorile pe care le putem scrie, prin cărțile pe care le putem scrie, prin munca pe care putem să o facem împreună cu ei și în folosul lor. Pentru că putem dărui har, liniște, înțelegere, bucurie, ajutor, încredere celor din jurul nostru. Conversațiile cu oamenii, atunci când ei au nevoie realmente de ele, sunt o nespus de mare bucurie. Și am întâlnit oameni care au preferat să vorbească cu mine ore în șir, pentru că ne-am destăinuit reciproc. Și am vorbit prietenește, profund, despre diverse lucruri, pentru că sufletele noastre au nevoie de adevăr, de mărturisire, de experiența reală a vieții cu Dumnezeu și cu oamenii.
Mai întâi primești, apoi dărui! Căci nu ai ce dărui, dacă nu primești de la El. Pentru că trebuie să dărui pe „ale Tale dintru ale Tale [Τὰ Σὰ ἐκ τῶν Σῶν]”[5]. Și ca să le primești de la Dumnezeu pe cele ale Lui trebuie să te faci propriu Lui, propriu vieții cu El. Pentru că El ne dăruie toate cele ale Sale, toată slava, descoperirea și înțelegerea care ne sunt de folos, dacă ne sfințim viața în relația cu El. Iar dacă nu sporim duhovnicește pe fiecare zi, deși nouă ni se pare că „le facem pe toate bine”, nu e de vină El, ci nepocăința noastră. Pentru că lucrurile lui Dumnezeu, pe cele ale Lui, le primim numai atunci când suntem văi ale ascultării de Dumnezeu, când suntem cu totul deschiși spre voia Lui. Și unde e cu totul ascultare și urmare a Lui, acolo sunt și progrese zilnice în cunoașterea Lui cea dumnezeiască.
…Iar noi începem anul bisericesc azi, la 1 septembrie, pentru că astăzi a început Dumnezeu crearea lumii și tot azi Și-a început Domnul propovăduirea Lui printre oameni[6]. Pentru că atunci când Domnul a început să ne vorbească, El a început să ne rezidească duhovnicește. Și dacă Îl ascultăm pe El în vorbirea Lui către noi, atunci ne schimbăm duhovnicește în mod continuu, pentru că El ne învață cum să ne sfințim în mod continuu.
Cununa anului bisericesc, ca și inelul Nunții, este un continuum. Toate zilele anului sunt la un loc, sunt un singur buchet liturgic, anul cu totul e închinat Domnului, după cum inelul de la mâna noastră, a celor căsătoriți, ne spune că nu există nicio clipă fără relația cu soția și cu familia noastră. Pe de o parte, ne dăruim cu totul Domnului în cununa anului bisericesc, dar ne dăruim și soției, familiei, societății prin inelul Nunții. Ne-am ales să fim oamenii Bisericii și oameni sociali în același timp, de aceea noi ne trăim viața între casă, Biserică și locul de muncă. Pentru că vrem să închinăm fiecare zi a vieții noastre lui Dumnezeu și să ne bucurăm împreună cu oamenii, cu confrații noștri.
De aceea, vă doresc multă atenție, mult echilibru, multă râvnă pentru voia lui Dumnezeu în noul an, dar, mai ales, să fiți constanți în tot ceea ce faceți! Să nu faceți într-o zi cu carul, epuizându-vă mental și trupește, iar zile la rând să uitați că sunteți creștini! Însă, pentru a fi constanți în viața cu Dumnezeu trebuie să trăiți metoda liturgică a Bisericii. Adică, să vă treziți dimineața cu rugăciunea în suflet, să vă rugați îndelung, toată ziua să vă gândiți doar la cum să sporiți duhovnicește și să încheiați ziua iarăși cu rugăciune, cu mărturisire de sine în fața lui Dumnezeu, cu pocăință.
Dacă slujesc într-o zi anume, orice Slujbă aș face e pentru mine izvor de teologie și de înțelegere sfântă. Apoi mănânc, mă odihnesc puțin, și încep să scriu, să citesc, să traduc, să mă rog, și asta până nu mai pot de oboseală și mă culc. Dar dacă întreaga zi e pentru studiu și pentru scris, atunci numai asta fac toată ziua și o mare parte a nopții, bucurându-mă din destul de înțelegeri sfinte. Pentru că rugăciunea îndelungă, citirea îndelungă, scrisul îndelung sunt adevărata odihnă și realul concediu al ortodoxului. Și dacă am învăța cu toții acest mod sfânt de viețuire, n-am mai dori nimic altceva, pentru că el ne împlinește cu totul.
Vă doresc la mulți ani, multă putere de slujire și de nevoință, multă bucurie și pace, și Dumnezeu să ne bucure pe toți după marea Sa iubire de oameni! Și să împărtășim mereu din cele ale Sale, pentru ca toți să ne bucurăm de darurile lui Dumnezeu față de noi! Amin.
[1] Începută la 15. 32, în zi de luni, pe 30 august 2021. Soare, 26 de grade, vânt de 14 km/ h.
[2] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/510/sxsaintinfo.aspx.
[3] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Sep/Sep01.html. [4] Ibidem.
[5] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Oro/Sun_Liturgy.html.
[6] Cf. https://basilica.ro/de-ce-anul-nou-bisericesc-incepe-la-1-septembrie/.