Psalmul al 101-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 83-110]

Să-mi dai de veste, cu bine,
pentru zilele-mi puține
și când îmi vei lua viața,
mă rog, Doamne, să-Ți văd fața!

Căci în neam de neamuri
sunt anii Tăi ramuri.
Și Tu, Doamne, cu cuvântul,
Întâi ai urzit pământul.
Și cerurile, ce-s înalte,
sunt de mâna Ta lucrate.

Acelea toate s-or trece,
dar Tu tot vei petrece.
Și ca haina ponosită
când le-a fi vremea sosită,
li se va destrăma făptura,
din fire, ca vechitura.
Și le vei depăna tortul,
De se vor schimba cu totul.

Iar Tu, Dumnezeu[le] Sfinte,
ești tot Domn, ca și-nainte
și trăiești în veșnicie,
Dumnezeu întru tărie.

Și fiilor slugilor Tale
le vei deschide cale,
să-și întindă moșie,
să se-așeze pe vecie
și să-și ridice sămânță,
să-Ți slujească cu credință.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *