Predică la Nașterea Născătoarei de Dumnezeu [2021]

Iubiții mei[1],

întotdeauna când vorbim despre o naștere, vorbim despre niște părinți care nasc un copil. Iar părinții acestei nașteri sunt Sfinții Ioachim [Ἰωακεὶμ] și Anna [Ἄννα][2], pe când cea care a fost născută de către ei este Maria [Μαρία], Născătoarea de Dumnezeu [Θεοτόκος], numită în prima cântare a Vecerniei: „începutul mântuirii noastre [τὴν ἀπαρχὴν τῆς ἡμῶν σωτηρίας]”[3]. Și e numită începutul mântuirii noastre, pentru că ea este Maica Stăpânului nostru. Și dacă s-a născut ea, Se va naște din ea și Fiul ei, Mântuitorul sufletelor și al trupurilor noastre.

Ἰωακεὶμ [Ioachim] vine de la יְהוֹיָקִים [Iahoiakim] și înseamnă cel pe care Dumnezeu l-a făcut să stea[4], pe când Ἄννα [Anna] vine de la חַנָּה [Hannah] și înseamnă cea care a primit bunăvoință sau har[5]. Căci Dumnezeu l-a făcut să nască pe Ioachim cel bătrân și bunăvoința Lui a fost cu Anna cea stearpă și le-a dat lor să aibă o fiică dincolo de timpul fertilității, adică la bătrânețe. Pentru că menopauza, pe care femeile o trăiesc între 45 și 55 de ani, oprește procreația, oprește nașterea de copii[6]. Dar această naștere minunată, această naștere dorită și binecuvântată de Dumnezeu, a avut loc la 50 de ani de căsătorie[7], după multă rugăciune și asceză. Pentru că Sfinții Părinți Ioachim și Anna au primit marele dar al nașterii Născătoarei de Dumnezeu, numai după ce s-au rugat lui Dumnezeu „în amărăciunea sufletului lor și în mâhnirea inimii, cu mult post și cu rugăciuni”[8].

Iar Stăpâna noastră, Maria, al cărui nume înseamnă cea iubită[9], cea iubită de Dumnezeu, fiindcă L-a iubit cu totul pe Dumnezeu și I s-a dăruit Lui cu totul, s-a făcut „tron sfânt [θρόνον ἅγιον]” al Fiului ei și „cer însuflețit [οὐρανὸν ἔμψυχον]”[10] pentru El. S-a făcut tron al Său, pentru că L-a purtat pe El în trupul ei, pe brațele sale, dar, mai ales, în tot sufletul ei. Și s-a făcut cer însuflețit pentru El, pentru că L-a purtat în toată curăția și sfințenia în pântecele ei pe Dumnezeu, pe Cel care locuiește în cer.

Însă, dacă nu vrem să Îl purtăm pe El în inima și în trupul nostru, prin iubirea pentru El și prin împărtășirea cu El, cu Domnul nostru, cum să ne facem duhovnicești? Cum să fim tronurile și paturile lui Dumnezeu, pe care El Se odihnește, dacă nu vrem să Îl avem pe El în noi și cu noi tot timpul? Căci numai împreună cu El devenim și noi ceruri însuflețite, ceruri raționale ale lui Dumnezeu, pentru că Îl odihnim pe El în noi.

Într-o altă cântare a zilei, praznicul de azi e numit „ziua Domnului [ἡμέρα Κυρίου]”[11]. Și toate popoarele creștine sunt chemate să se bucure[12] în ziua aceasta mare. Și de ce trebuie să ne bucurăm? Pentru că s-a născut Maica Stăpânului nostru! Și cum trebuie să ne bucurăm noi? Cu mare și multă sfințenie! Pentru că ea Îl aduce pe Hristos în lume pentru mântuirea noastră[13].

Și praznicul de azi ne subliniază cu putere faptul că acolo unde dorește Dumnezeu se biruie rânduielile firii. Ea se naște la adânci bătrâneți din Părinți Sfinți, pentru ca, mai apoi, să Îl nască mai presus de fire pe Fiul lui Dumnezeu, Care nu a stricat fecioria ei, făcându-Se astfel Maica Stăpânului nostru. Căci Fecioara Maria, singura dintre toate, este Pururea Fecioară, dar și Maica lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, pentru că e Născătoarea de Dumnezeu. Și noi ne rugăm neîncetat Născătoarei de Dumnezeu ca să ne ajute în slujirea și în viața noastră, pentru că ea este apărătoarea noastră cea nebiruită în toate zilele vieții noastre.

Scriind despre Născătoarea de Dumnezeu, Sfântul Siluan [Силуан] Atonitul[14] spunea: „Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un singur gând, nici n-a pierdut vreodată harul [din ființa ei], dar și în ea au fost mari întristări; iar când stătea lângă Cruce, atunci întristarea ei a fost nemăsurată ca oceanul, și chinurile sufletului ei au fost neasemănat mai mari decât chinurile lui Adam la izgonirea din Rai, pentru că și iubirea ei era neasemănat mai mare decât iubirea lui Adam în Rai. Și dacă a rămas în viață e numai pentru că a întărit-o puterea Domnului, fiindcă Domnul a vrut ca ea să vadă Învierea Lui și, după Înălțarea Lui, să rămână pe pământ spre mângâiere și bucurie Apostolilor și noului popor creștin”[15]. N-a păcătuit deloc în viața ei și n-a pierdut niciodată slava dumnezeiască din ființa ei, dar a suferit mari întristări din cauza iubirii sale pentru Dumnezeu și pentru oameni. Căci și noi putem să ne întristăm foarte mult din cauza unor lucruri nedrepte, dar prin asta nu trebuie să și păcătuim. Căci păcatele ne măresc întristarea și nu ne-o diminuează. Dar când suntem ispitiți și când suntem triști, noi trebuie să ne smerim inima noastră, pentru ca să păstrăm slava lui Dumnezeu în noi. Pentru că acesta e singurul lucru care contează! Contează să fim cu Dumnezeu în orice clipă și să Îi mulțumim Lui pentru toate.

Născătoarea de Dumnezeu Îl iubește în mod desăvârșit pe Dumnezeu, dar ne iubește și pe noi[16]. Și „așa cum iubirea Maicii Domnului e nemăsurată și neînțeleasă [de către noi], așa și întristarea ei e nemăsurată și neînțeleasă pentru noi”[17]. Și Sfântul Siluan se referă aici la întristarea ei cea duhovnicească, pentru că există și o întristare păcătoasă, pe care noi o trăim adesea.

Născătoarea de Dumnezeu „viază în ceruri și vede neîncetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne uită nici pe noi, sărmanii, ci acoperă cu milostivirea ei tot pământul și toate noroadele”[18]. Pentru că „Domnul ne-a dat-o nouă [pe Preacurata Sa Maică]. [Și] ea este bucuria și nădejdea noastră. Ea este maica noastră după Duh și, ca om, e aproape de noi după fire, iar tot sufletul creștinesc e atras spre ea cu iubire”[19]. De aceea, dacă nu simțim iubirea ei în noi înseamnă că nu suntem creștini cu adevărat. Pentru că toți creștinii o iubesc nespus pe Născătoarea de Dumnezeu, pe cea mai Sfântă decât întreaga creație.

Sfântul Paisios Aghioritul mărturisea faptul, că într-o zi, pe când era istovit, se gândea să îi ceară pâine Născătoarei de Dumnezeu. Însă, când s-a gândit la pâine spre întărirea lui[20], „mi-a apărut Maica Domnului și mi-a dat o pâine caldă și un strugure”[21]. Și el a mâncat și s-a întărit mult din masa Preacuratei Stăpâne. După cum și noi, dacă bem din apa ei cea sfințită, ne umplem de mult har și de multă binecuvântare dumnezeiască.

În cartea sa despre Sfântul Siluan, Larchet ne spune că Duhul Sfânt ne face mai întâi să Îl iubim pe Dumnezeu, apoi să o iubim pe Născătoarea de Dumnezeu, pe Îngerii și pe Sfinții Lui, după care pe toți oamenii[22]. Pentru că El dorește ca toți oamenii să se mântuie[23]. Și dacă dorim cu adevărat acest lucru, adică mântuirea tuturor, e semn că suntem plini de multă iubire dumnezeiască, pentru că Dumnezeu înmulțește în noi iubirea Sa.

Ce ne-am face fără iubirea lui Dumnezeu și a oamenilor? Cum ar arăta viața noastră fără iubire, fără înțelegere, fără ajutor, fără frumusețe duhovnicească? Și mă întreb toate acestea acum, în ziua de azi, când Doamna Preoteasă împlinește 44 de ani, iar eu sunt plin de iubirea ei și de atenția ei față de mine.

Ne cunoaștem de la 18 ani, adică de 26 de ani, și parcă totul a fost ieri…Dar am crescut împreună, iubindu-ne și ajutându-ne reciproc, crescând pe fiecare zi în înțelegere și în iubire. Căci, pe cât iubești și te deschizi spre celălalt, pe atât și înțelegi taina celuilalt. Dar pe cât îl înțelegi, el nu devine mai puțin tainic pentru tine, pentru că înțelegerea și respectul și iubirea față de el cresc pe măsura cunoașterii lui.

Am contemplat cu bucurie și cu uimire sfântă modul în care Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș, soția mea, a crescut duhovnicește și intelectual alături de mine și și-a scris opera de până acum. De fiecare dată când îi corectez și îi editez cărțile sunt uimit de atenția, de specializarea, de profunzimea duhovnicească și intelectuală la care a ajuns. Într-un fel vorbim prin casă, pe drum, pe unde călătorim, ne destindem pentru ca să putem scrie, dar când se pune la masa de scris se transfigurează. E altcineva. Scrie din adâncurile ei, scrie despre lucruri pe care le înțelege foarte bine, pe care le pune în lumină în mod neașteptat. N-aș fi putut să fac niciodată multe dintre conexiunile pe care ea le face între scriitori, versuri, scrieri de-ale lor. Și când scrie, când traduce, când se roagă, când se dăruie, când te învăluie în iubirea și în pacea ei, ea este un om plin de frumusețe și de candoare.

De aceea, eu învăț, eu mă umplu, eu mă bucur, eu sunt uimit și împlinit și umplut de râvnă de viața și de slujirea Doamnei Preotese. Pentru că în persoana ei, Preoteasa, Scriitoarea, Traducătoarea, Profesoara și Soția sunt unificate, sunt o frumusețe unică, și am întotdeauna surprize unice pe toate planurile. Căci am lângă mine un om al credinței cu conștiință teologică, care le face pe toate spre slava lui Dumnezeu și spre ajutorul semenilor săi.

Toată lumea s-a dus la mare sau la munte în vara asta, adică în concediu. Eu nu mi-am putut lua nici măcar 3 zile de concediu, cum am făcut anul trecut. De ce? Pentru că atunci când mi-am întrebat soția unde vrea să meargă și cât timp, ea mi-a răspuns că are de scris la cărțile sale. Și așa a făcut: a lucrat la cărțile sale! A lucrat toată vara, pentru că a simțit că trebuie să scrie. Și râvna ei nu e pentru a-și cumpăra, pentru a se plimba, pentru a pierde timpul, ci pentru a-I sluji lui Dumnezeu și oamenilor. Pentru că fiecare carte a sa e o slujire cu conștiință a lui Dumnezeu și a oamenilor și orice timp folosit duhovnicește este un câștig veșnic al său.

Așa că inima mi-e plină de bucurie și de rugăciune pentru soția mea, dar și pentru întreaga lume. Căci cu toții trebuie să ne mântuim, cu toții trebuie să ne bucurăm întru Împărăția Sa! La mulți ani tuturor, multă pace, bucurie și împlinire! Și Dumnezeu să ne călăuzească mereu spre Sine! Amin.


[1] Începută la 10. 33, în zi de luni, pe 6 septembrie 2021. Cer senin, soare, 19 grade, vânt de 10 km/ h.

[2] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Sep/Sep08.html. [3] Ibidem.

[4] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Ιωακείμ și https://en.wikipedia.org/wiki/Joachim.

[5] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Anne.

[6] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Menopauză.

[7] Cf. https://paginiortodoxe.tripod.com/vssep/09-09-sf_parinti_ioachim_si_ana.html. [8] Ibidem.

[9] Cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Mary.

[10] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Sep/Sep08.html. [11] Ibidem. [12] Ibidem. [13] Ibidem.

[14] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Siluan_Athonitul.

[15] Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei. Însemnări duhovnicești, ed. a IV-a revizuită, cu studiu introd. și trad. [din limba rusă] de Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2001, p. 171. [16] Ibidem. [17] Idem, p. 172. [18] Idem, p. 174. [19] Ibidem.

[20] † Ieromonahul Isaac, Viața Cuviosului Paisie Aghioritul, cu trad. din lb. gr. de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, tradusă la Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, Ed. Evanghelismos, București, 2005, p. 103. [21] Ibidem.

[22] Jean Claude Larchet, Dumnezeu este iubire. Mărturia Sfântului Siluan Athonitul, trad. din lb. fr. de Marinela Bojin, Ed. Sofia, București, 2003, p. 293. [23] Ibidem.

2 comentarii la „Predică la Nașterea Născătoarei de Dumnezeu [2021]”

  1. Mulțumesc infinit de mult pentru iubirea și atenția cu care mă veghezi întotdeauna, iubitul meu Părinte Dorin! Iar bucuria și mulțumirea ta sunt reperul meu în această lume, pentru că știu că nu judeci cu părtinire, ci duhovnicește!

    Preasfânta Fecioară să ne fie pururea luminarea, sprijinul și ocrotirea!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *