Predica la 16 ani de Dumnezeiască Preoție [17 septembrie 2021]
Iubiții mei[1],
a-I sluji lui Dumnezeu ca Preot al Său înseamnă a simți tot timpul „puterea Dumnezeieștii Preoții [τῆς Θείας Ἱερωσύνης τὴν δύναμιν]”[2] lucrând în tine și prin tine. Căci slava lui Dumnezeu este cea care ne face pe noi lucrători ai celor dumnezeiești [θεουργικοὶ], dar și lucrători ai desăvârșirii [τελεσιουργοὶ] oamenilor celor credincioși[3]. Pentru că nu dăruim altora numai harul mântuirii, ci și înțelepciunea dumnezeiască și tainică prin care aceștia se pot desăvârși, se pot sfinți în mod deplin.
Și noi ne putem sfinți în Biserica lui Dumnezeu, pentru că izvorul sfințeniei noastre e Însuși Dumnezeul nostru treimic[4]. Căci cei care se mântuie, aceia se sfințesc[5] în mod continuu în relația lor cea veșnică cu Dumnezeu. Pentru că scopul Dumnezeieștii Preoții este unul cu totul dumnezeiesc, fiindcă este acela de a ne dărui nouă asemănarea [ἀφομοίωσις] și unirea [ἕνωσις] noastră cu Dumnezeu[6].
Iar dacă Preoția lui Dumnezeu are drept scop ca să îi facă pe cei credincioși Sfinți și Dumnezeiești, atunci a cere de la ea lucruri omenești, trecătoare, înseamnă a cere prea puțin, mult prea puțin. Pentru că Preoția are scopul de a-i înmulți pe Sfinții lui Dumnezeu. De a-i face pe cât mai mulți moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu.
De la început, din ziua hirotoniei mele, din acea sâmbătă plină de vederi dumnezeiești copleșitoare, a început purtarea și întărirea mea de către Dumnezeu. Pentru că El te poartă, te însoțește, te călăuzește, te luminează, te întărește în lucrarea Lui preoțească într-un mod copleșitor. Înainte de hirotonie eram în afara acestei relații speciale, abisale, cu Dumnezeu. Puteam să o văd, puteam să îmi dau cu părerea despre ce înseamnă a fi Preot, așa cum face oricare, dar nu știam ce înseamnă Preoția lui Dumnezeu. Și nu știi ce înseamnă această mare Taină a lui Dumnezeu, până când nu o primești în curăție și cu multă smerenie.
Nu știi și nimeni nu îți poate povesti toate detaliile ei, dacă nu o trăiești! Pentru că primești atunci, în clipa hirotoniei tale, Preoția lui Dumnezeu, sau te faci propriu acestei mari intimități cu Dumnezeu, ca El să lucreze prin tine toate cele ale Sale pentru mântuirea oamenilor. Pentru că de aici încolo tu vei sta la dispoziția lui Dumnezeu tot timpul, ca prin tine El să-Și lucreze, cu putere Sa cea prea mare, cu tărie dumnezeiască, lucrarea Sa de curățire, de luminare și de sfințire a oamenilor.
Tu, Preotul, ești interfața actuală a lui Dumnezeu, dar de la El este toată energia cea curățitoare, luminătoare și sfințitoare a oamenilor, cea care coboară în toate Tainele și Slujbele Bisericii. Tu ești monitorul, tu ești fața care vorbește și mâinile care lucrează în mod văzut, dar Cel care lucrează în mod tainic împreună cu tine și prin tine este Dumnezeu. Și tu Îl simți pe El lucrând în tine și prin tine în mod copleșitor, pentru că împreună cu El tu săvârșești toate cele ale Sale.
De aceea, Preotul e un purtător de Dumnezeu [θεοφόρος], pentru că Îl poartă și Îl odihnește în sine pe Dumnezeu, pe Cel cu care săvârșește cele ale lui Dumnezeu. Însă, pentru că Dumnezeu săvârșește toate cele ale Preoției Sale prin oameni și pentru oameni, pentru mântuirea tuturor celor credincioși, Slujbele Bisericii sunt divino-umane, sunt dumnezeiești și omenești în același timp, pentru că, prin cele văzute, noi primim slava lui Dumnezeu cea nevăzută și tainică, necreată și veșnică.
Coliva poate fi mai mică sau mai mare, la fel colacii sau lumânările pe care le aducem la Biserică, dar cu ele îi pomenim pe cei adormiți ai noștri. Pentru că pomenirea nu stă în primul rând în cât aduci, ci în harul lui Dumnezeu care se coboară peste ce aduci și care îi odihnește pe cei adormiți.
La fel, la Dumnezeiasca Liturghie, putem avea o prescură sau mai multe, mai coapte sau mai puțin coapte, mai sărate sau mai puțin sărate, așa după cum au crescut și s-au copt ele în cuptor, dar alături de puțin vin și de puțină apă, puse înaintea Domnului, noi primim în Liturghie pe Hristosul mântuirii noastre. Pentru că Euharistia nu stă în primul rând în ce se vede, ci în ce devin Cinstitele Daruri. Și ele devin, prin transfigurarea lor de către El, Domnul nostru, Mântuitorul sufletelor și al trupurilor noastre, și în fiecare firimitură și în fiecare strop ale Dumnezeieștii Euharistii este El în mod deplin. Și așa se petrec lucrurile în fiecare Slujbă Sfântă a Bisericii: Dumnezeu e Cel care le săvârșește pe toate prin Slujitorii Săi. Iar noi trebuie să Îl căutăm pe El în toate cele ale Bisericii, pentru ca să ne umplem din destul de slava Lui.
De aceea, Preoția nu constă în veșminte, nu constă în laude, nu constă în ce părere bună sau proastă au oamenii despre tine, ci în ceea ce simți tu că face Dumnezeu prin tine. Dacă ești conștient totdeauna de prezența și de lucrarea Lui prin tine, atunci ești cu adevărat Preotul lui Dumnezeu. Dar dacă nu simți nimic…ești o mare povară…
Pentru că această purtare tainică a Preotului de către Dumnezeu îl umple de o nesfârșită smerenie, de o abisală umilință, de multă simplitate sfântă, de multă dragoste și sfială și curăție și omenie și jertfelnicie. Căci El te învață pe fiecare zi cum este El și te face mereu ca El. Și tu te rușinezi continuu de tot ceea ce nu are de-a face cu El, pentru că tu ești pe fiecare zi tot mai mult ca El, ca Dumnezeul mântuirii tale, decât ca tine, ca cel ce te știai tu cândva.
A binecuvânta, a sluji, a te împărtăși, a predica, a înmormânta, a boteza, a cununa, a te ruga continuu pentru toți îți devin o obișnuință. Viața Preotului e mereu o slujire, o așteptare, o primire, o înțelegere a tuturor. Timpul tău se întrepătrunde cu al tuturor și tu ești slujitorul tuturor, pe cât dărui din el pentru a le sluji tuturor. Te uiți pe tine pentru a te regăsi alături de ei și, cunoscându-i pe ei, pe cei pe care îi slujești, te faci tot mai bogat, tot mai încăpător în sufletul tău din aceste întâlniri binecuvântate cu oamenii. Pentru că Dumnezeu te duce acolo unde trebuie, acolo unde e nevoie de tine, îți deschide drumul spre inima lor, te face să ai cuvinte pentru ei și mângâiere sfântă. Căci tu nu ești niciodată singur, ci cu El, cu Domnul și Stăpânul vieții tale! Tu nu slujești de capul tău, tu nu slujești pentru nimeni, tu nu vorbești pentru nimeni, ci pentru cei pe care Dumnezeu îi învie din morți prin predica și prin dăruirea ta.
De aceea, iubiții mei, cei 16 ani ai mei de slujire sfântă nu au fost aruncați pe fereastră, ci investiți în oameni. În grija sfântă pentru mântuirea oamenilor. Slujirea mea și cărțile mele sunt pentru oamenii de acum, dar și pentru cei ai viitorului. Investirea în oameni și în cărțile mele este singura mea avere reală. Și asta pentru că eu mizez totul pe oameni, pe cei care se convertesc la viața cu Dumnezeu și Îi slujesc Lui în sfințenie.
Căci nu e nimeni mai puternic pe pământ ca omul pe care Dumnezeu îl învie din morți și îl umple de râvna continuă pentru a-I sluji Lui. Un milion de impostori vor mima credința și evlavia și deșteptăciunea teologică. Și le vor mima, pentru că n-au de-a face cu ele. Dar acest unul, care e Slujitorul lui Dumnezeu, pentru că El odihnește în mod real în el, face toți banii pentru Biserica Lui. Căci acela e glasul autentic al adevărului, e cel prin care slujește și învață Dumnezeu, e cel prin care trezește Biserica spre slujirea Lui.
Și de unicii lui Dumnezeu e punctată istoria Bisericii de-a lungul veacurilor. Teologii Bisericii, privighetorii neadormiți ai credinței și ai evlaviei Bisericii, sunt ochii și gura neadormită ale Bisericii. Și trebuie să ai ochii lor cu tine pentru ca să nu cazi în gropi amare și trebuie să ai gura lor sfântă în inima ta ca să-ți vestească ea tainele lui Dumnezeu.
Au trecut ca o clipă cei 16 ani, dar nu degeaba! Pentru că nimic din ceea ce facem cu Dumnezeu nu e degeaba, nu e fără urmări sfinte. Fiecare rugăciune spusă, fiecare cuvânt pus în oameni, fiecare pagină scrisă, fiecare dăruire a mea față de toți sunt netrecătoare. Și dacă ele m-au schimbat și mă schimbă pe mine, fără doar și poate i-au schimbat și îi vor schimba pe cât mai mulți de aici încolo. Căci cele pe care le faci cu Dumnezeu le faci pentru veșnicie și cele veșnice sunt mereu convertitoare.
Mă rog pentru toți cei care m-au ajutat și mă ajută în fiecare zi și pentru toți oamenii. Rugăciunea mea pentru toți e o mulțumire adusă tuturor. Și așa cum la ultima Liturghie pe care am slujit-o, o femeie a venit în mod special la Biserică pentru ca să îmi aducă struguri din curtea ei, care au fost realmente buni, tot așa, rugăciunea și dorirea mea de bine față de toți doresc să fie o luare prin surprindere, bucuroasă, a tuturor. Căci eu doresc mântuirea tuturor, adică binele veșnic, real, pentru toți oamenii. Și dacă te rogi pentru toți, atunci când te întâlnești cu cineva, te întâlnești cu un prieten. Pentru că te întâlnești cu cel pentru care te-ai rugat, pentru care te-ai pregătit, căruia îi vrei binele real, adică mântuirea lui.
Biserica, iubiții mei, are nevoie mereu de Slujitori! Și Slujitorii de mâine ai Bisericii sunt tocmai fiii dumneavoastră. Dacă vă doriți binele real și dacă le doriți binele, învățați-i de pe acum să Îl slujească pe Dumnezeu cu adevărat. Pentru că El Își va alege, la timpul potrivit, pe Slujitorii Lui, și împlinirea dumneavoastră va fi mare atunci. Bucuria sfântă din ochii și din inima bunicii mele Floarea Picioruș pentru Preoția mea aș vrea să fie și în mulți dintre dumneavoastră! Adică vă doresc să vă vedeți copiii Diaconi, Preoți, Episcopi ai lui Dumnezeu și să vă bucurați dumnezeiește pentru ei! Căci e o mare împlinire ca fiul tău să fie Preotul lui Dumnezeu, iar fiica ta să fie Preoteasa Lui. E o mare împlinire asumarea totală, sfântă, a Preoției lui Dumnezeu. Și ca să o trăiești trebuie să te nevoiești toată viața pentru ea.
Vă doresc multă sănătate, multă pace, bucurie, echilibru și râvnă în slujirea lui Dumnezeu! Căci viața cu El e adevărata împlinire veșnică a omului. Amin!
[1] Începută la 10. 09, în zi de miercuri, pe 15 septembrie 2021. Soare, 21 de grade, vânt de 6 km/ h.
[2] PG 3, col. 372B.
[3] Ibidem.
[4] PG 3, col. 373D.
[5] PG 3, col. 376A.
[6] PG 3, col. 392A.