Iubiții mei[1],
trebuie să ne dorim toată viața ca să trăim lui Dumnezeu [Gal. 2, 19, BYZ]. Ca să trăim cu El și prin El, fiind plini de slava Lui. Pentru că viața creștină e o continuă răstignire interioară împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos, o continuă renunțare la păcatele și tabieturile noastre păcătoase, ca nu noi să mai trăim, ci El să trăiască în noi [Gal. 2, 20, BYZ]. Și când El trăiește în noi, atunci ne învață să gândim, să simțim, să voim, să acționăm ca El, ca Cel ce Se odihnește în noi prin slava Lui.
La Galatei 2, 20, BYZ, Sfântul Pavlos folosește perfectul pasiv συνεσταύρωμαι pentru prima și ultima oară în opera sa. Și textul de început al versetului de la Gal. 2, 20, adică Χριστῷ συνεσταύρωμαι, înseamnă: am fost răstignit împreună cu Hristos. Însă când a fost răstignit Pavlos împreună cu Hristos? În Botezul lui! Atunci când a fost botezat [F. Ap. 9, 18, BYZ]. După cum și noi am trăit în mod tainic răstignirea împreună cu Domnul nostru în Botezul nostru. Dar lupta noastră cu patimile noastre și cu toată tentația păcatului e o continuă răstignire interioară a noastră, pentru că e o continuă renunțare la alipirea pătimașă de cele rele.
Ne răstignim interior continuu pentru că renunțăm continuu la păcat, la actualizarea lui în noi. Și dacă actualizăm mereu binele și nu răul, atunci ne umplem de slava lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu vine și locuiește în noi, în cei care Îi slujim Lui.
Și pentru că El vine în noi prin slava Lui, atunci viața noastră creștină se umple de foarte multe înțelegeri, simțiri și lucrări sfinte. Pentru că El e cu noi mereu, e cu noi și în noi prin slava Lui, și nu departe, nu foarte departe de noi.
Cei care nu au experiența vie a lui Dumnezeu în ei înșiși fantazează multe despre Dumnezeu. Și e și normal să fie așa, pentru că El e un subiect de discuție care nu are de-a face cu ei. Dar când El e intimul nostru Cel dintâi, când El e Cel mai profund în noi înșine, când El e viața noastră cea adevărată, nu mai avem dilema existenței Lui și nici pe aceea a cum lucrează El, nu mai ne întrebăm în mod păcătos de ce moare unul, de ce se îmbolnăvește altul, de ce se naște celălalt, pentru că știm că toate se petrec cu foarte multă înțelepciune și atenție. Din viața împreună cu El înțelegem că trebuie să fim mereu mulțumitori și recunoscători lui Dumnezeu pentru tot ceea ce se petrece în întreaga Lui creație. Căci nimic nu se petrece fără voia Lui, nimeni nu se naște și nu moare fără voia Lui, nu se petrece nimic bun fără voia și ajutorul Lui. Pentru că toată existența, absolut toată, e văzută, încuviințată, dorită, ajutată și ținută în viață de Dumnezeu.
De aceea, viața cu Dumnezeu exclude panica păcătoasă, exclude frica păcătoasă, exclude fanteziile despre viitor din noi înșine, pentru că noi ne lăsăm cu totul în mâna lui Dumnezeu. Dacă El știe ceea ce e cel mai bine pentru fiecare în parte, de ce ne mai facem griji? De ce ne mai înfricoșăm pentru viitorul nostru și al întregii creații, dacă nu noi am creat lumea și nu noi o ținem în brațe? De ce ne imaginăm scenarii catastrofice despre viitor, dacă viitorul nu ține de noi, ci de El?
Generalul Emil Străinu[2], în niște interviuri TV recente[3], a vorbit despre proiectul Blue Beam[4], prin care se dorește proiectarea tehnologică 3D pe cer „a celei de a doua veniri a Domnului”[5]. Însă, credincioșii noștri, care știu teologia Bisericii, nu se vor entuziasma când vor vedea pe cer tot felul de apariții „religioase”, pentru că ei știu că a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos înseamnă nu doar venirea Lui în slavă, împreună cu Îngerii și Sfinții Lui, ci și învierea tuturor celor adormiți și transfigurarea întregii creații prin slava Lui, urmate de Judecata de obște a întregii umanități.
Oamenii de știință, prin tehnologia lor, pot face diverse simulări pe cer și pe pământ și în pământ și în ape care pot părea „religioase”. Demonii, la rândul lor, se pot prezenta ca diverse „divinități” și ca diverse „civilizații extraterestre”. Dar toate aceste lucruri fabricate de oameni și de demoni spre înșelarea noastră nu ne pot scoate din pacea și din locuirea noastră împreună cu Dumnezeu, pentru că știm și vom știi interior că acelea nu au de-a face cu El. Că ele nu sunt spre folosul nostru, ci spre mințirea noastră la modul grosolan.
De aceea, a trăi împreună cu Dumnezeu tot timpul, în fiecare clipă, ne scapă de multe frici, de multe griji, de multe boli sufletești și trupești, de multă pierdere de timp. Căci El ne arată în mod intim că nimic nu e mai important pentru noi ca pacea, bucuria, curăția, evlavia, sfințenia aduse de slava Lui în noi. Prezența Lui în noi, cu toată sfințenia și înțelepciunea pe care o implică, e adevărata noastră împlinire. Dacă trăiești cu El tot timpul nu mai vrei nimic altceva, pentru că nu există nimic altceva mai bun pentru noi ca viața cu El. Iar praznicul Înălțării Sfintei Cruci ne învață că sfințenia, oricât de multe dureri și chinuri implică, e singura de preferat în comparație cu viața la întâmplare. Pentru că sfințenia ne unește pentru veșnicie cu Dumnezeu și cu Sfinții și Îngerii Lui, pe când păcatul ne aruncă în același chin cu demonii. Și de aceea și noi preferăm viața cu El, sfințenia Lui, și ne dezicem de tot păcatul.
La început, când începi să te spovedești, da, trăiești rușine mare și durere mare pentru păcatele tale! Dar după ce primești iertarea lui Dumnezeu și curăția Lui și pacea Lui și bucuria Lui înțelegi că merită să trăiești toată rușinea și toată durerea pentru tot binele lui Dumnezeu care coboară în viața ta după spovedirea păcatelor tale. Și ne rușinăm, pentru că trebuie să acceptăm că greșelile ne aparțin în totalitate. Și ne dor păcatele noastre, pentru că ele au produs răni abisale în noi. Și multe versete din Scriptură și multe locuri din cărțile Sfinților Părinți și din Slujbele Bisericii ne dor, le suportăm cu greutate, și la fel și predicile Bisericii, pentru că vorbesc despre păcatele noastre, despre ce facem noi rău. Dar când primim mustrarea lui Dumnezeu, când înțelegem că în acele locuri se vorbește despre păcatele noastre vii, nepocăite, și ne pocăim pentru ele, atunci acele locuri dureroase ne devin bune, vesele, pentru că ne vindecăm de păcatele noastre.
Așa că, locurile pe care nu le putem suporta din învățătura Bisericii vorbesc despre păcatele noastre. Și cât vom sta în păcatele noastre nu le vom putea suporta. Dar dacă nu mai drăcuim, dacă iertăm, dacă nu ne mai masturbăm, dacă nu mai furăm, dacă nu mai suntem răi, dacă nu mai suntem răzbunători, dacă nu mai suntem leneși, dacă nu mai suntem trufași, dacă lepădăm tot păcatul din noi, atunci înțelegem că tot ceea ce ne învață Biserica e spre mântuirea și sfințirea noastră, iar păcatele noastre sunt Iadul nostru. Căci de aceea nu suportăm lucrurile bune: pentru că nu le avem în noi. Dar când începem să facem lucrurile bune ale lui Dumnezeu, când începem să facem voia Lui, atunci vorbele și faptele Bisericii devin și ale noastre.
A te răstigni interior înseamnă a te lupta până la moarte cu toată patima din tine însuți. A te răstigni interior înseamnă a birui zilnic în ființa ta împotriva tuturor păcatelor pe care odinioară le făceai sau pe care nu le-ai făcut niciodată, dar demonii te îndeamnă spre ele. Și, de multe ori, păcătuim iar și iar, și ne dor mult slăbiciunea și păcatul nostru. Dar ceea ce contează e să ne ridicăm din moartea noastră de fiecare dată, cu credința în iertarea Lui, și să ne pocăim iar și iar. Pentru că El nu ne va scoate niciodată afară. Pentru că El nu ne va întoarce niciodată spatele pocăinței noastre, ci ne va primi pe noi, nevrednicii.
Vă mulțumesc mult pentru toate mesajele de bucurie și pentru toate rugăciunile dumneavoastră la împlinirea a 16 ani de Dumnezeiască Preoție! Vă sunt mereu aproape în rugăciune și prin toată lucrarea mea bisericească și scriitoricească! Și Dumnezeu ne va întări, cu harul Său, ca să ne ajutăm unii pe alții pe mai departe pe calea mântuirii noastre. Amin!
[1] Începută la 9. 50, în zi de joi, pe 16 septembrie 2021. Cer senin, soare, 20 de grade, vânt de 3 km/ h.
[2] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Străinu.
[3] Una dintre ele: https://www.youtube.com/watch?v=KDX05lPrLLI.
[4] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Proiectul_Blue_Beam. [5] Ibidem.
