Psalmul al 103-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 79-116]

Cerbilor le-ai dat să salte
pe munți și pe dealuri-nalte,
și iepurilor scăpare
le-ai dat s-aibă sub stânci, tare.

Luna ai făcut-o cu lumină,
să crească și să scadă fără vină,
iar soarele asfințește
sub pământ, când se-odihnește.

Din întuneric ai făcut noapte,
când ies fiarele toate:
lupii urlă și scrâșnesc,
când spre vânat se pregătesc,

să ceară și să primească
de la Domnul să-i hrănească.
Până când soarele răsare
și merg în ascunzătoare.

Iar omul, vesel la față,
se scoală de dimineață,
de lucrează până-n seară,
zi de iarnă și de vară.

Doamne Sfinte, pentru-aceea,
mărit să fii pururea
de toate lucrurile Tale,
ce le-ai făcut spre lauda Ta mare!

Pământul e plin de făpturile toate
pe care le-ai făcut minunate.
Și marea, cât e de lată
și largă și desfătată!

Întru ea-s vietăți multe,
care mari, care mărunte.
Peste fața abisului
trec corăbiile visului.

Acolo, când au o toană,
se joacă balaurii-n goană.
Și toate de la Tine așteaptă
să le dai hrană bogată,
să strângă și să culeagă
ce le-ai dat, cu voie largă.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *