Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu a fost inclus în Dicționarul Prof. Gheorghe Sarău

În Gheorghe Sarău, Dicționar cu personalități și publicații din Turnu Măgurele, Ed. Vatra Veche, Târgu-Mureș, 2021, p. 105-106:

MOCANU, Ilie – profesor, mărturisitor al Bisericii Ortodoxe în temnițele comuniste, poet mistic ortodox, memorialist, nevoitor isihast, „cel mai mare Sfânt mistic ortodox român al secolului al XX-lea”, după cum ne încredințează editorul său, preotul Picioruș.

Ilie Mocanu s-a născut pe 20 iulie, de Sfântul Ilie/ stil nou: pe 3 august 1919, la Turnu Măgurele – m. în 4 mai 2005, la Turnu Măgurele).

După clasele primare, parcurse, între 1926-1930, la Galicea Mare și Braniște, în județul Dolj (unde tatăl lui era plutonier-major, în Jandarmerie), Ilie Mocanu frecventează clasele a V-a – a VIII-a și, în continuare, Liceul teoretic ,,Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele (1930-1939). Tatăl său a rămas cu serviciul în Dolj, o vreme, iar copilul și mama au revenit la Turnu Măgurele, locuind împreună cu bunica.

Copilul Ilie era o fire poetică, meditativă și contemplativă, spre deosebire de fratele său, mai mic cu șase ani, Ion. Părinții lui Ilie Mocanu erau Stan Mocanu și Petra Pârlitu, și locuiau la Turnu Măgurele, pe str. Fântânii, la nr. 28. După frecventarea, vreme de un an, a Facultății de Litere și Filosofie din București (1939-1940), după o școală militară pentru ofițeri în rezervă, făcută la Bacău (1940-1941), Ilie Mocanu ia parte la război, timp de patru ani (1941-1944), dorindu-și să moară pe front pentru țara lui, străbătând tot traseul până la Stalingrad și apoi până la Berlin, în ciuda rănilor pe care le avea și slujindu-și patria ca plutonier și sublocotenent al Armatei Române.

Abia după război, Ilie Mocanu își continuă studiile universitare (1945-1947). În acest răstimp, corespondează cu Florica Ivan din Turnu Măgurele (str. Griviţei, nr. 67), care îi devine soție, în decembrie 1946 – ianuarie 1947, și, împreună, au o fetiță, Green, născută pe 11 septembrie 1947.

După obținerea licenței în Litere și Filosofie, Ilie Mocanu revine, în luna mai 1947, acasă, la Turnu Măgurele, unde avea să fie profesor de Limba și Literatura Română, la Liceul ,,Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele (1947- 1948). Între 1950-1951, el este inspector în Inspectoratul școlar al județului Teleorman (făcând naveta zilnic de la Turnu Măgurele la Roșiori de Vede), după care continuă ca profesor la Liceul mixt din Turnu Măgurele (1951-1952).

Aici, Ilie Mocanu avea să fie urmărit de „binevoitori” și de „vigilenți”, de serviciile secrete, fapt pentru care a fost întemnițat, în noaptea de 12 ianuarie 1952, până în 1964, suspectat a fi legionar, ceea ce nu a fost, trecând, astfel, prin șapte centre de detenție (Uranus, Jilava, Gherla, Minele de plumb Baia Sprie și Cavnic, dar și prin Spitalele T.B.C. din Târgu-Ocna și Aiud).

„Însă, în același timp, ajunge la o asemenea înduhovnicire, prin rugăciunea isihastă neîncetată, încât a avut nespus de multe vederi dumnezeiești, ajungând să stea zile în șir în vederea slavei celei necreate și veșnice a lui Dumnezeu, pentru că a învățat rugăciunea inimii, acolo, în închisoare, de la un ucenic al Sfântului Arsenie Boca, iar revelațiile sale le-a încifrat în poeme, pe care le-a învățat pe de rost și le-a rescris în libertate” – ne spunea, recent, editorul și ucenicul său, Părintele Picioruș.

Eliberat de regimul ceaușist, mireanul Ilie Mocanu devine operator pentru calcularea salariilor la IGO (Întreprinderea de Gospodărire Orășenească), din Turnu Măgurele (1964-1968) și lucrează, în continuare, ca translator de limba engleză la CIC Turnu Măgurele (Combinatul de îngrășăminte chimice), între 1968-1972, ca, în sfârșit, „reabilitat”, să redevină profesor, dar de limba engleză, la Liceul Teoretic din Turnu Măgurele (din anul școlar 1971-1972 și până la pensionarea sa, în 1976).

După 1990, Ilie Mocanu începe să-și sistematizeze tristele amintiri și suferințe, însoțite de versurile sale, plăsmuite în perioada detenției, și publică, în timpul vieții, doar două cărți (Lumina nevăzută care se creează, Ed. Cultura, Pitești, 1997, 125p. și Din suferință și întuneric țâșnește lumina, [Ed. Roza Vânturilor], [București], 1998, 148 p.), care l-au nemulțumit mult prin redactarea și grafica lor defectuoasă.

Între anii 1992-1997, elevul seminarist Dorin Octavian Picioruș, studiind la Seminarul teologic din Turnu Măgurele, are ocazia să-l cunoască pe Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu, pe credinciosul vizionar care suferise atât de mult în mod nedrept, și îi devine ucenic duhovnicesc, editor și custode al operei sale. Acesta i-a încredințat, înainte să adoarmă întru Domnul, teologului în devenire, șase caiete manuscriptice, pe care Preotul și cărturarul teolog Dorin Octavian Picioruș i le publică, alături de întreaga sa operă, între anii 2010-2012, în 10 volume editate online și disponibile spre accesare liberă. Întreaga sa operă a fost editată sub titlul Scrierile complete ale Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu și viața sa, comentate de către ucenicul și fiul său întru Domnul, Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, texte postate pe platforma Teologie pentru azi (https://www.teologiepentruazi.ro/).

Soția Fericitului Ilie, Florica Mocanu, a decedat pe 9 decembrie 2003, iar el – doi ani mai târziu, la vârsta de 86 de ani. Au locuit la Turnu Măgurele, pe strada Griviței, la nr. 93.

Într-una din rugăciunile sale, Fericitul Ilie spunea: „Doamne, iertate să fie păcatele celor care ne-au nedreptățit și torturat, pentru că, prin faptele acestor «vase stricate», cum spunea Apostolul Pavel, noi ne-am apropiat și mai mult de Tine!”.

A se vedea și Stan V. Cristea, Dicționarul scriitorilor și publiciștilor teleormăneni, Ed. Rocriss, Alexandria, 2005, p. 285 și Gheorghe Boja, Oameni de școală. Publiciști născuți în Județul Teleorman. Dicționar biobibliografic, Ed. Tipoalex, Alexandria, 2018, p. 92-93.

Iezechiil, cap. 27, 1-11, cf. LXX

1. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

2. „Fiule al omului, ia plângere împotriva Sorului[1]!

3. Și vei zice Sorului, celei care locuiește la intrarea mării [τῇ κατοικούσῃ ἐπὶ τῆς εἰσόδου τῆς θαλάσσης], [la] piața popoarelor dinspre insulele cele multe [τῷ ἐμπορίῳ τῶν λαῶν ἀπὸ νήσων πολλῶν]: «Domnul zice acestea Sorului: <Tu ai zis: „Eu mi-am pus mie însămi împrejur frumusețea mea”.

4. [Însă] fiii tăi ți-au pus ție împrejur frumusețea [ta] în inima mării lui Veelim [ἐν καρδίᾳ θαλάσσης τῷ Βεελιμ].

5. Cedrul [cel] din Sanir [Σανιρ] ți-a fost zidit ție, [iar] scândurile din blăni de chiparos, [cele] din Libanos, au fost luate [ca] să ți se facă ție catarge de brad.

6. Din Vasanitis[2] au făcut vâslele tale, pe cele sfinte ale tale le-au făcut din fildeș [ἐξ ἐλέφαντος] [și] casele cele dumbrăvoase din insulele Hettiinilor [οἴκους ἀλσώδεις ἀπὸ νήσων τῶν Χεττιιν].

7. Visonul [cel] cu felurime, [cel] din Egiptos, ți s-a făcut ție așternutul, [ca] să ți se pună ție slavă împrejur și să te îmbrace pe tine [în] hiacint și [în] porfiră din insulele Elise [Ελισαι]. Și [așa] s-a[u] făcut acoperămintele tale.

8. Iar stăpânitorii tăi, cei care locuiesc Sidonul[3], [cât] și aradii [αράδιοι], s-au făcut vâslașii [κωπηλάται] tăi, [pe când] cei înțelepți ai tăi, Sorule, cei care erau în[tru] tine, aceștia [sunt] cârmacii [κυβερνῆταί][4] tăi.

9. Cei mai bătrâni ai Scripturilor [οἱ πρεσβύτεροι Βυβλίων] și cei înțelepți ai lor [care] erau în[tru] tine [καὶ οἱ σοφοὶ αὐτῶν ἦσαν ἐν σοι], aceștia întăreau sfatul tău [οὗτοι ἐνίσχυον τὴν βουλήν σου]. Iar toate corăbiile mării și vâslașii lor ți s-au făcut ție la apusurile apusurilor [καὶ πάντα τὰ πλοῖα τῆς θαλάσσης καὶ οἱ κωπηλάται αὐτῶν ἐγένοντό σοι ἐπὶ δυσμὰς δυσμῶν].

10. Perse [Πέρσαι]/ perșii și lidii [λυδοὶ]/ lidienii și libies [λίβυες]/ libienii erau în[tru] puterea ta, [erau] oamenii, războinicii tăi. [Iar] scuturile și căștile le-au spânzurat în[tru] tine, [căci] ei ți-au dat slava ta.

11. Fiii aradiilor și puterea ta [erau] pe zidurile tale, paznicii erau în turnurile tale, [iar] tolbele lor le-au spânzurat la atacurile lor împrejur, [căci] ei au desăvârșit frumusețea ta [οὗτοι ἐτελείωσάν σου τὸ κάλλος].


[1] Cf. Lust-Eynikel-Hauspie, A Greek-English Lexicon of the Septuagint (LEH Greek Lexicon), 8.140, apud BW 10, Σορ e transliterarea lui צור și înseamnă Piatră.

[2] De la forma de N. sg. Βασανίτις. Pentru că în text avem forma de G. sg. τῆς Βασανίτιδος.

[3] De la N. sg. Σιδών. Pentru că în text e forma de Ac. sg. Σιδῶνα.

[4] Timonierii tăi.