Predică la cei doi Sfinți Dimitrios [26-27 octombrie 2021]
Iubiții mei[1],
măreția libertății se vede cel mai bine în viețile Sfinților. Pentru că Sfinții și-au ales viața cu Dumnezeu și s-au împlinit în mod deplin în relația cu El. Nimeni nu i-a forțat să devină Sfinți, dar ei și-au ales pe fiecare zi calea sfințeniei. Și pentru că în mod cu totul liber au trăit libertatea sfințeniei, au trăit relația cu Dumnezeu ca pe o continuă eliberare a lor de tot păcatul, Sfinții sunt monumentele capitale ale libertății umane.
Căci toate din jurul nostru ne trag în jos, vor să ne lipească de pământ, vor să ne distragă atenția. Viața noastră socială, serviciul nostru, familia noastră, averea noastră, tabieturile noastre vor să ne facă lacși, telurici, cu totul pătimași și să nu mai avem în noi râvna mântuirii, a nevoinței, a curățirii noastre de patimi. Tocmai de aceea, când alegi în fiecare zi viața cu Dumnezeu, adică nevoința continuă, în locul vieții la întâmplare, atunci îți trăiești cel mai bine libertatea ta. Pentru că, deși ai libertatea să faci ceea ce-ți dorești, tu alegi să faci ceea ce te personalizează, ceea ce te sfințește, ceea ce te mântuie. Și ca să te mântui, tu Îl alegi pe Cel care ne mântuie pe noi prin slava Lui, pe Dumnezeul mântuirii noastre, fără de Care noi nu putem face nimic mântuitor în viața noastră.
Însă, mântuirea noastră nu e „o realitate finală”, pe care o primim „după moarte”, ca pe „o recompensă” din partea lui Dumnezeu, ci e o realitate ontologică actuală! Pentru că mântuirea noastră este continua noastră curățire, luminare și sfințire ontologică, interioară, pe care o trăim în relația noastră cu Dumnezeu. Ea a început odată cu Botezul nostru sacramental, primit în pruncie, în Biserica lui Dumnezeu, și va continua veșnic în ființa noastră, pentru că mântuirea e totuna cu îndumnezeirea persoanei noastre. Și cine se îndumnezeiește zilnic în mod conștient, în mod simțit în ființa lui, trăind prezența și lucrarea slavei lui Dumnezeu în el însuși, acela înțelege în mod pragmatic teologia îndumnezeirii și îi iubește mult pe Sfinții lui Dumnezeu.
Căci dacă te îndumnezeiești pe fiecare zi, atunci înțelegi cum apar Sfintele Moaște în viața Bisericii: ca rezultatul preaminunat al conlucrării dintre voința lui Dumnezeu și voința Sfinților Lui. Sfintele Moaște, aceste veritabile bijuterii ontologice, apar în marea și preasfânta relație dintre Dumnezeu și Sfinții Lui. Pentru că Sfinții, dimpreună cu Dumnezeu, se sfințesc pe fiecare zi și lasă în urma lor nu hoituri, ci trupuri sfințite, care au fost sfințite de slava lui Dumnezeu în anii vieții lor. Și tocmai de aceea, cine se sfințește în mod real, acela cinstește Sfintele Moaște ale Sfinților cu multă evlavie, pentru că el știe de ce eforturi umane, dar și de ce măreție de har e nevoie pentru a te sfinți pe fiecare zi.
Cine se sfințește zilnic privește spre Sfinții lui Dumnezeu ca spre prietenii Lui cei adevărați și ca spre împreună-locuitorii cu el în Împărăția lui Dumnezeu. Cine se sfințește zilnic știe ce înseamnă să fie liber, cu adevărat liber: a trăi în slava lui Dumnezeu în fiecare clipă. Pentru că numai împreună cu El simți pe fiecare zi slava Lui în tine însuți, dar și în Sfintele Cărți, în Sfintele Icoane, în Sfintele Moaște și în toate Bisericile Lui și în toată lumea Sa, căci El e cu noi pretutindeni.
Miercurea trecută, pe 20 octombrie 2021, la 12 ani de la adormirea sa, au fost scoase din mormânt Sfintele Moaște ale Sfântului Cuvios Iosif Vatopedinul[2]. Cei care le-au scos din mormânt știau cine este[3], știau că el e Sfântul lui Dumnezeu, de aceea au venit în mod liturgic la mormântul său și le-au scos din pământ cu bucurie sfântă. Cel care ne-a zâmbit și de dincolo de moarte, Sfântul Iosif, nu ne-a lăsat Moaște întregi, dar cei care i-au privit capul și oasele lui cele sfinte, le-au privit ca pe oase pline de slava lui Dumnezeu, ca pe Sfinte Moaște, pentru că asta și sunt: trupul sfânt al Sfântului Iosif. Dar ca să simți slava Lui în Sfintele Moaște ale Sfinților trebuie să o ai în tine însuți, iar ca să o ai în tine, trebuie ca și tu să mergi pe aceeași cale, pe calea îndumnezeirii.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrios [Δημήτριος], cel din Tessalonic, a fost martirizat în închisoare prin străpungerea sa cu lăncile[4]. Trupul său a fost disprețuit de către ucigașii săi, dar niște bărbați duhovnicești [religiosi viri] au venit noaptea și l-au îngropat cu evlavie[5]. Pentru că ei au văzut în trupul lui Sfintele Moaște ale Bisericii, adică o comoară duhovnicească și nu „un simplu cadavru”.
Însă cei care văd „cadavre” în Sfintele Moaște ale Sfinților neagă evidențele. Pentru că un cadavru miroase urât, după cum miroase și o mumie, oricât de mult le-am parfuma pe amândouă. Iar trupurile morților nu fac minuni, pe când trupurile Sfinților, pe care noi le numim Sfinte Moaște, fac minuni și ne umplu de har și de multă pace și de multă sănătate, pentru că ele sunt casele raționale ale lui Dumnezeu. Ele sunt trupurile sfinte ale Sfinților lui Dumnezeu, care sunt pline de slava lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a locuit și locuiește în Sfinții Lui prin slava Sa.
Și de aceea am subliniat mai înainte, că mântuirea nu este o realitate primită de Sfinți post-mortem, ci aici, în timpul vieții lor bisericești. Pentru că El ne umple de slava Lui în fiecare clipă, iar Sfintele Moaște sunt autentificarea vieții lor celei sfinte. Sfintele Moaște ne mărturisesc cu putere despre cine sunt cei din fața noastră. Căci dacă ar fi fost niște păcătoși notorii, trupurile lor ar fi mirosit în mod scârbos. Dar Sfintele Moaște ale Sfinților, după sute și mii de ani, rămânând aceleași și făcând minuni în continuu, ne vestesc despre viața sfântă a Sfinților Lui, despre faptul că sfințenia e netrecătoare, e neperisabilă.
Din 26 octombrie 306, din ziua în care Sfântul Dimitrios a fost martirizat la vârsta de 36 de ani[6], și până azi sunt 1.715 ani. A trăit 36 de ani, dar Sfintele lui Moaște sunt nestricate de 1.715 ani. Și ele sunt puse spre cinstire într-o Biserică impozantă din Tessalonic închinată lui[7]. Dar nu numai că sunt nestricate, dar sunt și izvorâtoare de mir. Iar după praznicul său, la câteva zile, se face o Slujbă specială în care se scoate din racla sa mirul cel minunat izvorât din Sfintele Moaște și se împarte credincioșilor[8].
În cuvântul său din acest an către pelerini, Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel Ciobotea, a afirmat faptul că Sfântul Cuvios Dimitrii Basarbovskii [Димитрий Басарбовский][9] este „vlah (român) de neam și a trăit în veacul al XIII-lea, în timpul Imperiului de la Târnovo (1185-1396)”[10]. În cuvântul său de anul acesta nu ne-a spus sursa citată. Dar în introducerea sa la o carte închinată Sfântului, publicată în 2013, ne-a spus că a citat Pr. Prof. Mircea Păcurariu, Sfinți daco-romani și români, Iași, 2007, p. 252-256[11].
Nu am la îndemână ediția din 2007. Însă, în ediția din 1994 a cărții[12], Părintele Păcurariu afirmă faptul că Sfântul Dimitrii „era «valah» de neam”[13]. Și trebuie să îl credem „pe cuvânt”, pentru că nu ne oferă nicio sursă pentru afirmațiile sale. La finalul cărții, drept bibliografie, ne indică Teofil Ionescu, Sfântul Dimitrie cel Nou, București, 1926; Vasile Vasilache, Sf. Dimitrie cel Nou Basarabov, București, 1941, 31 p.; Chesarie Gheorghiescu, Sfântul Dimitrie cel Nou în vol. Sfinți români și apărători ai legii strămoșești, București, 1987, p. 272-280[14].
Sfintele Moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrii au fost scoase din apa Lomului și au fost cinstite aproape 500 de ani în Bulgaria[15]. Iar din iulie 1774[16] și până azi, adică de 247 de ani, Sfintele sale Moaște sunt la București și lor putem să ne închinăm cu cuviință dumnezeiască. Pentru că Sfinții sunt vii în Împărăția lui Dumnezeu și, prin Sfintele lor Moaște, ne umplu pe noi de viața lor și de rugăciunea lor pentru mântuirea noastră. Iar cine nu este în comuniune cu Sfinții Lui, nu e nici cu Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu e mereu cu Sfinții și cu Îngerii Lui.
Alături de Sfântul Cuvios Dimitrii, anul acesta, pe Colina bucuriei, ne așteaptă și un fragment din Sfintele Moaște ale Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, cel cu Sfinte Moaște întregi, Românul. Iacob e numele său de familie și s-a născut în 23 iulie 1913 în satul Horodiștea, comuna Păltiniș, din județul Botoșani. Și care, în numai 47 de ani – pentru că a adormit pe 5 august 1960 în pustia Hozeva din Palestina –, și-a sfințit viața sa[17]. Anul acesta s-au împlinit 108 ani de la nașterea Sfântului Ioan Iacob și 61 de ani de la adormirea sa. Și a fost canonizat în 1992 de Biserica noastră, adică la 32 de ani de la adormirea sa[18] și la 12 ani de la aflarea Sfintelor sale Moaște, lucru petrecut pe 8 august 1980[19].
Însă Sfinții lui Dumnezeu, că sunt canonizați mai devreme sau mai târziu, nu se devalorizează niciodată, pentru că ei sunt pentru veșnicie cu Dumnezeu. Dar noi, cei care avem nevoie de ajutorul lor în mod constant, ne privăm de el, dacă ei nu sunt canonizați și cinstiți în mod bucuros în Biserica lui Dumnezeu. Pentru că un Sfânt din secolul al 3-lea și un altul din secolul al 13-lea, iată, ne bucură mult în aceste două zile Sfinte! Ei, prin numele lor și prin viețile lor și prin minunile lor și prin Sfintele lor Moaște sunt o mare bucurie pentru mulți oameni.
La Tessalonichi [Θεσσαλονίκη][20] și la București oamenii vin în pelerinaj la Sfintele lor Moaște. Anul acesta, la București, pelerinajul a început în dimineața zilei de 21 octombrie 2021[21]. Aveți aici imagini de anul trecut de la pelerinajul la Sfântul Dimitrios[22]. Unde, ca și la noi, oamenii stau la rând ca să se închine la Sfintele Moaște. Iar acolo, ca și aici, sunt trăite multe minuni de către cei credincioși, care vin cu bucurie și le mărturisesc și altora. Pentru că a mărturisi minunile Sfinților este o mulțumire și un act de recunoștință al nostru față de ei, dar și de întărire a celor credincioși. Căci aud și ei minunile Sfinților Lui și se întăresc în credința lor prin mărturia noastră.
Așadar, iubiții mei, amândoi Sfinții pomeniți în aceste două zile sfinte ne învață că doar viața cu Dumnezeu ne împlinește și ne bucură veșnic. Sfintele lor Moaște sunt de sute de ani în Biserică și ne sprijină pe noi în nevoile noastre, pentru că sfințenia nu se perimează niciodată. Pentru că ei, Sfinții Lui, sunt în Împărăția Sa și, prin Sfintele lor Moaște, ei ne dăruie din viața lor cea veșnică.
De aceea, a păstra pomenirea lor peste veacuri este datoria noastră fundamentală față de ei. Căci noi avem nevoie să învățăm continuu de la Sfinții lui Dumnezeu și să le cerem ajutorul în toate nevoile noastre. Și dacă citim și învățăm continuu de la Sfinți cum arată viața cu Dumnezeu, ne vom odihni împreună cu ei în Împărăția lui Dumnezeu.
La mulți ani tuturor, multă putere de slujire și de muncă, și Dumnezeu să ne bucure pe toți pentru rugăciunile Sfinților Săi! Amin.
[1] Începută la 14. 03, în zi de duminică, pe 24 octombrie 2021. Soare, 13 grade, vânt de 6 km/ h.
[2] Cf. https://basilica.ro/athos-osemintele-parintelui-iosif-vatopedinul-au-fost-dezgropate-video/.
[3] A se vedea: https://basilica.ro/100-de-ani-de-la-nasterea-parintelui-iosif-vatopedinul-si-12-ani-de-la-moartea-sa-zambetul-din-vesnicie/.
[4] Cf. PL 129, col. 717A, apud Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Praedicationes (vol. 16), Teologie pentru azi, București, 2020, p. 292-293.
[5] PL 129, col. 717B, apud Idem, p. 293.
[6] Cf. Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Praedicationes (vol. 17), Teologie pentru azi, București, 2021, p. 140.
[7] Aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Hagios_Demetrios.
[8] A se vedea Slujba aici: https://www.johnsanidopoulos.com/2014/11/the-service-of-holy-myrrh-of-saint.html.
[9] Cf. https://ru.wikipedia.org/wiki/Димитрий_Басарбовский.
[10] Cf. [PFP Prof. Acad. Dr. Daniel Ciobotea], Cuvânt către pelerini (2021). Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou și Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, prieteni ai lui Hristos și aducători de vindecare sufletească și trupească în vreme de boală, https://basilica.ro/cuvantul-catre-pelerini-al-patriarhului-pelerinajul-din-acest-an-poate-fi-un-moment-de-vindecare-sufleteasca-si-trupeasca/.
[11] Cf. † Daniel [Ciobotea], Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, În Sfinți cinstim harul lui Dumnezeu lucrător în oameni, în Viața, Acatistul și Paraclisul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor (27 octombrie), Ed. IBMO, București, 2013, p. 3.
[12] Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinți daco-romani și români, în col. Teologie și spiritualitate, vol. 3, Ed. Trinitas, Iași, 1994, 196 p.
[13] Idem, p. 174. [14] Idem, p. 189. [15] Idem, p. 173. [16] Idem, p. 174.
[17] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sfântul_Ioan_Iacob_Românul_de_la_Hozeva și https://ro.wikipedia.org/wiki/Mănăstirea_Sfântul_Gheorghe_din_Hozeva.
[18] Cf. https://basilica.ro/cuvantul-catre-pelerini-al-patriarhului-pelerinajul-din-acest-an-poate-fi-un-moment-de-vindecare-sufleteasca-si-trupeasca/. [19] Ibidem.
[20] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Salonic.
[21] Cf. https://basilica.ro/a-inceput-sarbatoarea-sf-dimitrie-2021-video/.
[22] A se vedea: https://www.iefimerida.gr/ellada/thessaloniki-pistoi-gia-na-mpoyn-ston-agio-dimitrio.