Iezechiil, cap. 28, 1-14, cf. LXX
1. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:
2. „Iar tu, fiule al omului, zi stăpânitorului Tirosului[1]/ Tirului! «Acestea zice Domnul: <Pentru că a fost înălțată inima ta [ἀνθ᾽ ὧν ὑψώθη σου ἡ καρδία] și ai zis: „Dumnezeu sunt eu [Θεός εἰμι ἐγώ] [și în] locașul lui Dumnezeu am locuit în inima mării [κατοικίαν Θεοῦ κατῴκηκα ἐν καρδίᾳ θαλάσσης]”, [Eu îți zic ție:] Dar tu ești om și nu Dumnezeu [σὺ δὲ εἶ ἄνθρωπος καὶ οὐ Θεὸς] și ți-ai dat inima ta ca inima lui Dumnezeu [καὶ ἔδωκας τὴν καρδίαν σου ὡς καρδίαν Θεοῦ][2].
3. Oare ești tu mai înțelept [decât] Daniil[3]? [Oare] nu cei înțelepți te-au învățat pe tine [cu] știința lor?
4. Oare cu știința ta sau cu mintea ta ți-ai făcut ție însuți putere și aur și argint în vistieriile tale?
5. [Oare] cu știința ta cea multă și [cu] comerțul tău ai înmulțit puterea ta? A fost înălțată inima ta cu puterea ta?>».
6. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: «Fiindcă ți-ai dat inima ta ca inima lui Dumnezeu[4],
7. pentru aceasta, iată, Eu îi aduc împotriva ta pe răufăcătorii cei străini dintre neamuri și [ei] își vor goli săbiile lor asupra ta și asupra frumuseții științei tale și vor împrăștia frumusețea ta spre pieire [καὶ στρώσουσιν τὸ κάλλος σου εἰς ἀπώλειαν]!
8. Și te vor coborî pe tine [καὶ καταβιβάσουσίν σε] și vei muri [cu] moarta răniților în inima mării [καὶ ἀποθανῇ θανάτῳ τραυματιῶν ἐν καρδίᾳ θαλάσσης].
9. [Iar atunci, oare,] nu zicând, vei zice: <Dumnezeu sunt eu>, înaintea celor care te ucid pe tine? Dar tu ești om și nu Dumnezeu! [Și] în mulțimea
10. celor netăiați împrejur vei pieri, în mâinile celor străini, că[ci] Eu am grăit [aceasta]»”, zice Domnul.
11. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:
12. „Fiule al omului, ia plângere[5] asupra stăpânitorului Tirosului și zi-i lui! «Acestea zice Domnul, Domnul: <Tu [ești] pecetea asemănării [σὺ ἀποσφράγισμα ὁμοιώσεως] și cununa frumuseții [καὶ στέφανος κάλλους].
13. În[tru] desfătarea Paradisului lui Dumnezeu ai fost născut [ἐν τῇ τρυφῇ τοῦ Παραδείσου τοῦ Θεοῦ ἐγενήθης] [și cu] toată piatra cea bună te-ai legat [πᾶν λίθον χρηστὸν ἐνδέδεσαι]: [cu] sardiu și [cu] topaz și [cu] smarald și [cu] antrax[6] și [cu] safir și [cu] jasp și [cu] argint și [cu] aur și [cu] liguria[7] [λιγύριον] și [cu] agat și [cu] ametist și [cu] crisolit și [cu] beril și [cu] onix. Și de aur ai umplut vistieriile tale și hambarele tale din[tru] tine, din care zi ai fost tu zidit.
14. Cu Heruv te-am pus pe tine în muntele cel sfânt al lui Dumnezeu [μετὰ τοῦ Χερουβ ἔθηκά σε ἐν ὄρει ἁγίῳ Θεοῦ], [căci] ai fost născut în mijlocul pietrelor celor de foc [ἐγενήθης ἐν μέσῳ λίθων πυρίνων].
[1] De la forma de N. sg. Τύρος.
[2] Și ai crezut în inima ta că ești „Dumnezeu”, când tu ești un om păcătos și hulitor.
[3] Sfântul Profet Daniil.
[4] Fiindcă te-ai crezut „Dumnezeu”.
[5] Începe să-l jelești pe acesta! Începe să plângi pentru el!
[6] Piatră prețioasă de culoare roșu intens, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/ἄνθραξ.
[7] Piatră de Liguria, care e o gresie folosită și azi în construcții.