Iezechiil, cap. 31, cf. LXX
1. Și a fost în cel de-al 11-lea an, în luna a 3-a, [în ziua] cea dintâi a lunii, a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:
2. „Fiule al omului, zi către Farao, împăratul Egiptosului, și mulțimii sale! «[Cu] cine te-ai asemănat pe tine însuți în înălțimea ta?
3. Iată, Assurul [Ασσουρ], [este] chiparosul [cel] din Libanos și cel bun [cu] ramurile [sale] și înalt [cu] mărimea [sa]! Întru mijlocul norilor și-a făcut începătura sa [εἰς μέσον νεφελῶν ἐγένετο ἡ ἀρχὴ αὐτοῦ].
4. Apa l-a hrănit pe el, abisul l-a înălțat pe el, râurile sale le-a adus împrejurul plantelor sale și adunările sale le-a trimis spre toți pomii câmpului.
5. Pentru aceasta s-a înălțat mărimea sa mai mult decât toți pomii câmpului și au fost lărgite ramurile sale de la apa cea multă.
6. În ramurile sale s-au încuibat [ἐνόσσευσαν] toate păsările cerului și dedesubtul ramurilor sale nășteau [ἐγεννῶσαν] toate fiarele câmpului, [iar] la umbra sa a locuit toată mulțimea neamurilor [ἐν τῇ σκιᾷ αὐτοῦ κατῴκησεν πᾶν πλῆθος ἐθνῶν].
7. Și a fost frumos în[tru] înălțimea sa pentru mulțimea ramurilor sale, că[ci] au fost făcute rădăcinile sale întru apa cea multă.
8. Chiparoși asemenea [lui] nu au fost făcuți în Paradisul lui Dumnezeu [κυπάρισσοι τοιαῦται οὐκ ἐγενήθησαν ἐν τῷ Παραδείσῳ τοῦ Θεοῦ] și pini [nu] sunt asemenea cu ramurile sale [καὶ πίτυες οὐχ ὅμοιαι ταῖς παραφυάσιν αὐτοῦ], iar brazi argintii nu s-au făcut asemenea [cu] ramurile sale [καὶ ἐλάται οὐκ ἐγένοντο ὅμοιαι τοῖς κλάδοις αὐτοῦ]. [Căci] tot pomul din Paradisul lui Dumnezeu nu a fost asemenea lui în[tru] frumusețea sa [πᾶν ξύλον ἐν τῷ Παραδείσῳ τοῦ Θεοῦ οὐχ ὡμοιώθη αὐτῷ ἐν τῷ κάλλει αὐτοῦ].
9. Iar pentru mulțimea ramurilor sale, l-au râvnit pe el pomii Paradisului desfătării lui Dumnezeu [ἐζήλωσεν αὐτὸν τὰ ξύλα τοῦ Παραδείσου τῆς τρυφῆς τοῦ Θεοῦ]».
10. Pentru aceasta, acestea zice Domnul: «Pentru că te-ai făcut mare [cu] mărimea [ta] și ai dat începătura ta întru mijlocul norilor și [Eu] am văzut când [a fost] să fie înălțat el [καὶ εἶδον ἐν τῷ ὑψωθῆναι αὐτόν],
11. și [pentru aceasta] l-am dat pe el întru mâinile stăpânitorilor neamurilor și am făcut pieirea sa.
12. Și l-au nimicit cu totul pe el cei străini, răufăcătorii dintre neamuri, și l-au doborât pe el pe munți [și] în toate văile au căzut ramurile sale [ἐν πάσαις ταῖς φάραγξιν ἔπεσαν οἱ κλάδοι αὐτοῦ] și a[u] fost zdrobit[e] cioturile sale în tot câmpul pământului [καὶ συνετρίβη τὰ στελέχη αὐτοῦ ἐν παντὶ πεδίῳ τῆς γῆς]. Și s-au coborât din umbra lor toate popoarele neamurilor [καὶ κατέβησαν ἀπὸ τῆς σκέπης αὐτῶν πάντες οἱ λαοὶ τῶν ἐθνῶν] și l-au trântit la pământ pe el [καὶ ἠδάφισαν αὐτόν].
13. [Iar] în[tru] căderea sa s-au odihnit toate păsările cerului [ἐπὶ τὴν πτῶσιν αὐτοῦ ἀνεπαύσαντο πάντα τὰ πετεινὰ τοῦ οὐρανοῦ] și la cioturile sale s-au născut toate fiarele câmpului [καὶ ἐπὶ τὰ στελέχη αὐτοῦ ἐγένοντο πάντα τὰ θηρία τοῦ ἀγροῦ],
14. pentru ca să nu fie înălțați [să nu se înalțe] în[tru] mărimea lor toți pomii cei din apă. Și [astfel] nu și-au dat începătura lor în mijlocul norilor și [nici] nu au stat, în[tru] înălțimea lor, către toți aceia care beau apă. [Căci] toți au fost dați spre moarte întru adâncul pământului [πάντες ἐδόθησαν εἰς θάνατον εἰς γῆς βάθος], în mijlocul fiilor oamenilor [ἐν μέσῳ υἱῶν ἀνθρώπων], [au fost dați] către cei care se coboară întru groapă [πρὸς καταβαίνοντας εἰς βόθρον]».
15. [Și] acestea zice Domnul, Domnul: «În[tru] care zi a coborât întru Iad [ἐν ᾗ ἡμέρᾳ κατέβη εἰς ᾍδου], l-a plâns pe el abisul [ἐπένθησεν αὐτὸν ἡ ἄβυσσος][1]. Și am stat peste râurile sale și am oprit mulțimea apei. Și s-a întunecat [ἐσκότασεν] asupra sa Libanosul, [iar] toți pomii câmpului au fost slăbiți asupra lui.
16. De glasul căderii sale au fost clătinate neamurile, când îl coboram pe el întru iad [ὅτε κατεβίβαζον αὐτὸν εἰς ᾍδου], împreună cu cei care se coboară întru groapă, și îl mângâiau pe el în pământ toți pomii desfătării [καὶ παρεκάλουν αὐτὸν ἐν γῇ πάντα τὰ ξύλα τῆς τρυφῆς] și cei aleși ai Libanosului, toți cei care beau apă[2].
17. Căci și ei s-au coborât împreună cu el în[tru] Iad, în[tre] cei răniți de săbii, iar sămânța sa, cei care locuiesc sub umbra sa, la mijlocul vieții lor au pierit.
18. [Cu] cine ai fost asemănat? Coboară! Și să fii coborât dimpreună cu pomii desfătării întru adâncul pământului! În mijlocul celor netăiați împrejur vei fi adormind, împreună cu cei răniți de sabie. Așa [va fi] Farao și mulțimea tăriei sale!», zice Domnul, Domnul”.
[1] Profeție hristologică. Pentru că atunci când Domnul a coborât în Iad ca un biruitor al morții și al Iadului, Iadul a început să plângă, să se jelească.
[2] Continuarea aceleiași profeții hristologice. Pentru că, în timp ce Iadul plânge, Sfinții Lui s-au bucurat văzându-L pe Domnul lor, pe Izbăvitorul lor din Iad.