Iezechiil, cap. 33, 1-20, cf. LXX
1. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:
2. „Fiule al omului, grăiește fiilor poporului tău! Și vei zice către ei: «[Acesta este] pământul peste care am să aduc sabie!». Și are să ia poporul pământului pe un om dintre ei și are să-l dea pe el lor spre strajă
3. și [el] are să vadă sabia venind asupra pământului și are să trâmbițeze [cu] trâmbița și are să facă cunoscut [acest lucru] poporului.
4. Și are să audă, cel care a auzit glasul trâmbiței, și nu are să se păzească. Și are să vină sabia și are să-l apuce pe el. [Iar] sângele său va fi pe[ste] capul său,
5. că[ci] glasul trâmbiței l-a auzit [și] nu s-a păzit. [De aceea,] sângele său pe[ste] el va fi. Dar acesta, [pentru] că și-a păzit sufletul său [ὅτι ἐφυλάξατο τὴν ψυχὴν αὐτου], s-a izbăvit [ἐξείλατο].
6. Iar străjerul [ὁ σκοπός], dacă are să vadă sabia venind și nu are să facă cunoscut [acest lucru cu] trâmbița – iar poporul nu are să se păzească și sabia, care a venit, are să ia suflet dintre ei –, acesta[1] pentru fărădelegea sa a fost luat [va fi luat][2] și sângele din mâna străjerului îl voi cere [καὶ τὸ αἷμα ἐκ τῆς χειρὸς τοῦ σκοποῦ ἐκζητήσω].
7. Iar tu, fiule al omului, străjer te-am dat pe tine casei lui Israil și vei auzi din gura Mea cuvântul [καὶ ἀκούσῃ ἐκ στόματός Μου λόγον],
8. când am să-i zic Eu celui păcătos: «[Cu] moarte vei fi omorât [θανάτῳ θανατωθήσῃ]». Și [dacă] nu ai să-i grăiești, [pentru ca] să se păzească cel neevlavios de la calea sa, acela, cel fărădelege, [întru] fărădelegea sa va muri, iar sângele său din mâna ta îl voi cere.
9. Dar dacă tu ai să-i vestești mai înainte celui neevlavios calea sa, [pentru ca] să se întoarcă de le ea, dar [el] nu are să se întoarcă de la calea sa, acela [întru] neevlavia sa va muri [οὗτος τῇ ἀσεβείᾳ αὐτοῦ ἀποθανεῖται], iar tu ți-ai izbăvit sufletul tău [καὶ σὺ τὴν ψυχὴν σαυτοῦ ἐξῄρησαι].
10. Iar tu, fiule al omului, zi casei lui Israil! «Așa ați grăit, zicând: <Înșelările noastre și fărădelegile noastre asupra noastră sunt [αἱ πλάναι ἡμῶν καὶ αἱ ἀνομίαι ἡμῶν ἐφ᾽ ἡμῖν εἰσιν] și în[tru] ele noi ne topim. Și cum vom trăi [astfel]?!>.
11. Zi-le lor [acestea]! <Eu trăiesc [ζῶ Ἐγώ]! [Și] acestea zice Domnul: Nu voiesc moartea celui neevlavios [οὐ βούλομαι τὸν θάνατον τοῦ ἀσεβοῦς]! [Și aceasta, pentru] ca să se întoarcă cel neevlavios de la calea sa [ὡς τὸ ἀποστρέψαι τὸν ἀσεβῆ ἀπὸ τῆς ὁδοῦ αὐτοῦ] și [pentru] a trăi el [καὶ ζῆν αὐτόν]. [Cu] întoarcere[3], întoarceți-vă de la calea voastră! Și pentru ce muriți, casa lui Israil?>».
12. Zi către fiii poporului tău! «Dreptatea celui Drept nu are să-l izbăvească pe el în care zi are să fie înșelat [δικαιοσύνη Δικαίου οὐ μὴ ἐξέληται αὐτὸν ἐν ᾗ ἂν ἡμέρᾳ πλανηθῇ], iar fărădelegea celui neevlavios nu are să-l facă rău pe el în care zi are să se întoarcă de la fărădelegea sa [καὶ ἀνομία ἀσεβοῦς οὐ μὴ κακώσῃ αὐτὸν ἐν ᾗ ἂν ἡμέρᾳ ἀποστρέψῃ ἀπὸ τῆς ἀνομίας αὐτοῦ]. Și cel Drept nu are să poată să fie mântuit,
13. când am să-i zic Eu celui Drept: <El a nădăjduit în[tru] dreptatea sa [οὗτος πέποιθεν ἐπὶ τῇ δικαιοσύνῃ αὐτοῦ]>. Iar [dacă] are să facă fărădelege [καὶ ποιήσῃ ἀνομίαν], [atunci] toate dreptățile sale nu or să fie pomenite [πᾶσαι αἱ δικαιοσύναι αὐτοῦ οὐ μὴ ἀναμνησθῶσιν] [și], în[tru] nedreptatea sa [ἐν τῇ ἀδικίᾳ αὐτοῦ], pe care a făcut-o [ᾗ ἐποίησεν], în[tru] aceasta va muri [ἐν αὐτῇ ἀποθανεῖται].
14. Iar când am să-i zic Eu celui neevlavios: <[Cu] moarte vei fi murind [θανάτῳ θανατωθήση]!> și are să se întoarcă de la păcatul său și are să facă judecată și dreptate
15. și zălogul are să-l dea înapoi și prada are să o plătească [și] în[tru] poruncile vieții are să călătorească [ἐν προστάγμασιν ζωῆς διαπορεύηται][4], [pentru ca] să nu facă nedreptate, [atunci cu] viață va trăi și nu are să moară [ζωῇ ζήσεται καὶ οὐ μὴ ἀποθάνῃ].
16. [Iar] toate păcatele sale [πᾶσαι αἱ ἁμαρτίαι αὐτοῦ], pe care le-a păcătuit [ἃς ἥμαρτεν], nu or să [mai] fie pomenite [οὐ μὴ ἀναμνησθῶσιν], că[ci] judecată și dreptate a făcut [și] prin ele va trăi [ὅτι κρίμα καὶ δικαιοσύνην ἐποίησεν ἐν αὐτοῖς ζήσεται]».
17. Și vor zice fiii poporului tău: «Nu [este] dreaptă calea Domnului [οὐκ εὐθεῖα ἡ ὁδὸς τοῦ Κυρίου]!». Dar aceea [καὶ αὕτη], calea lor [ἡ ὁδὸς αὐτῶν], nu [este] dreaptă [οὐκ εὐθεῖα]!
18. Când are să se întoarcă cel Drept de la dreptatea sa și are să facă fărădelegi, și [acela] va muri în[tru] ele,
19. iar când are să se întoarcă cel păcătos de la fărădelegea sa și are să facă judecată și dreptate, acela prin ele va trăi.
20. Și aceasta este [despre] care ați zis: «Nu [este] dreaptă calea Domnului!». [Însă,] casa lui Israil, pe fiecare [dintre voi] întru căile sale [voastre] vă voi judeca pe voi!”.
[1] Străjerul.
[2] Va muri.
[3] Cu pocăință.
[4] Să trăiască.