Iezechiil, cap. 33, 21-33, cf. LXX

21. Și a fost în cel de-al 12-lea an, în luna a 12-a, [în ziua] a 5-a a lunii robiei noastre, [că] a venit către mine, din Ierusalim, cel care a fost mântuit [ὁ ἀνασωθεὶς], zicându-mi: „A fost luată[1] cetatea [ἑάλω ἡ πόλις]!”.

22. Dar seara [καὶ ἑσπέρας], înainte să vină el [πρὶν ἐλθεῖν αὐτὸν], a fost [fusese] asupra mea mâna Domnului [ἐγενήθη ἐπ᾽ ἐμὲ χεὶρ Κυρίου] și a deschis [deschisese] gura mea, până ce [el] a venit către mine de dimineață [καὶ ἤνοιξέν μου τὸ στόμα, ἕως ἦλθεν πρός με τὸ πρωί]. [Iar de când mi-]a fost deschisă gura mea [καὶ ἀνοιχθέν μου τὸ στόμα], nu [mai mi-]a fost oprită încă [οὐ συνεσχέθη ἔτι].

23. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:

24. „Fiule al omului, cei care locuiesc cele care au fost pustiite pe pământul lui Israil zic: «Unul era Avraam și [el] a stăpânit pământul. Iar noi suntem mai mulți [și] nouă ne-a fost dat pământul spre stăpânire».

25. Pentru aceasta, zi-le lor! «Acestea zice Domnul, Domnul:

26.

27. <Eu trăiesc! Oare nu vor cădea cei [care locuiesc] în cele care au fost pustiite [cu] sabia? Iar cei de pe fața câmpului fiarelor țarinii vor fi dați spre mâncare. Și pe cei din cele care au fost zidite și pe cei din peșteri [cu] moarte îi voi omorî [θανάτῳ ἀποκτενῶ].

28. Și voi da pământul pustiu și va pieri semeția tăriei sale și va fi pustiit [vor fi pustiiți] munții lui Israil, pentru că nu [v]a fi [om] călătorind [prin ei],

29. și vor cunoaște că Eu sunt Domnul. Și voi face pământul lor pustiu și va fi pustiit pentru toate urâciunile lor, pe care [ei] le-au făcut [καὶ ἐρημωθήσεται διὰ πάντα τὰ βδελύγματα αὐτῶν, ἃ ἐποίησαν]>».

30. Iar tu, fiule al omului, fiii poporului tău – cei care grăiesc despre tine pe lângă ziduri [οἱ λαλοῦντες περὶ σοῦ παρὰ τὰ τείχη] și în porțile caselor [καὶ ἐν τοῖς πυλῶσι τῶν οἰκιῶν] [lor] și [care] grăiesc [precum] omul fratelui său –, [să știi că sunt cei] zicând: «Să ne adunăm și să le auzim pe cele care ies de la Domnul [συνέλθωμεν καὶ ἀκούσωμεν τὰ ἐκπορευόμενα παρὰ Κυρίου]!».

31. Și vin [vor veni] către tine precum vine poporul împreună. Și stau [vor sta] înaintea ta și aud [vor auzi] cuvintele tale, dar pe acestea nu le vor face [καὶ αὐτὰ οὐ μὴ ποιήσουσιν], că[ci] minciuna [este] în gura lor [ὅτι ψεῦδος ἐν τῷ στόματι αὐτῶν] și dinapoia faptelor celor de rușine [sunt] inimile lor [καὶ ὀπίσω τῶν μιασμάτων ἡ καρδία αὐτῶν].

32. Și ai să le fii lor precum glasul psaltirionului cel cu dulce glas [ὡς φωνὴ ψαλτηρίου ἡδυφώνου], cel bine armonizat [εὐαρμόστου], și vor auzi cuvintele tale, dar nu le vor face pe acestea.

33. Și când are să vină, vor zice: «Iată, vine!» și vor cunoaște că Profetul era în mijlocul lor [καὶ γνώσονται ὅτι Προφήτης ἦν ἐν μέσῳ αὐτῶν][2]”.


[1] A fost cucerită cetatea! Am pierdut cetatea, Ierusalimul!

[2] Profeție despre Domnul, despre cum Îl vor recunoaște ca Profetul din mijlocul lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *