Teza Doctorală a Dr. Mihail Mitrea [3]

Aghiografie, susține autorul, este un neologism occidental de sec. 18, p. 134. Despre ὑπόμνημα, pomenirea Sfinților, p. 134-136. Βίος καὶ πολιτεία [viața și purtarea] Sfinților, p. 136, n. 566. Logosul/ Cuvântul  encomiastic, p. 139. Viața Sfântului Teoctistos din Lesbos e publicată în BHG 1723, p. 142.

Autorul dezbate pe larg modul în care Sfântul Filoteos a compus din punct de vedere literar Viețile celor 5 Sfinți contemporani lui.

Sfântul Isidoros Buhiras este declarat de Sfântul Filoteos Păstor și Didascal al întregii lumi, p. 155. El a fost mai întâi un isihast care s-a nevoit în mijlocul lumii, p. 170-171. Sfântul Isidoros și-a scris testamentul în februarie 1350, p. 177. Sfântul Nicodimos a fost 22 de ani Monah, Sfântul Savvas 47, Sfântul Isidoros 31, Sfântul Ghermanos 66, iar Sfântul Grigorios Palamas 42 de ani, p. 178.

Sfântul Cuvios Savvas Tziscos a fost și idioritmic, a fost și ascet rătăcitor și nebun pentru Hristos și eremit, dar a trăit și cenobitic și ca zăvorât, p. 179. A trăit sub ascultarea unui Părinte duhovnicesc timp de 7 ani de zile, între 1301-1308, 20 de ani a trăit o viață de Monah rătăcitor și de nebun pentru Hristos, p. 179, dar a trăit și viață de chilie la Constantinopol, în Mănăstirile din Țara Sfântă și în Muntele Sina, între 1308-1328, 14 ani a trăit cenobitic la Vatopedi (c. 1328-sfârșitul lunii martie a anului 1342), iar ultimii 6 ani i-a trăit ca zăvorât în Mănăstirea Hora din Constantinopol[1] (martie 1342-c. 1348), p. 180.

Sfântul Nicodimos cel Tânăr s-a nevoit timp de 20 de ani ca Monah rătăcitor în locuri pustii și în munți, iar spre sfârșitul vieții sale s-a nevoit într-o Mănăstire din Tessalonic, trăind viață de nebun pentru Hristos Domnul, pretinzând în mod fals că are relații cu prostituatele, p. 180.

Sfântul Cuvios Isidoros Buhiras și-a asumat apostolatul de Isihast urban în Tessalonic pentru mai mult de 10 ani, între c. 1325-c. 1335, apoi în Constantinopol ca Episcop ales de Monemvasia, iar mai apoi ca Patriarh, fiind sfătuitorul aristocrației și al familiei imperiale, p. 180.

Sfântul Cuvios Ghermanos a avut doi Părinți duhovnicești: pe Ieromonahii Ioannis și Iov, p. 181, avându-l, la rândul său, ca ucenic pe Ioannichios, p. 181.

Pentru 3 ani, Sfântul Grigorios Palamas trăiește la Marea Lavră, în Atos, apoi a trăit doi ani în mod anahoretic, p. 199, după care pleacă din Atos, p. 222. Datorită unei vederi dumnezeiești nu mai pleacă la Ierusalim, ci rămâne în Tessalonic, p. 222.

Viața Sfântului Mihail Sincellos [Μιχαήλ Σύγκελλος][2] este în BHG 1296[3], iar Viața Sfântului Stefanos cel Tânăr este în BHG 1666, p. 249. De fapt este în BHG 1666-1666a, cf. sursa[4].

Iar Sfântul Nicodimos cel Tânăr a fost martirizat de către romano-catolici, care i-au tăiat mâinile, p. 252. Pe când Sfântul Grigorios Palamas a adormit la vârsta de 63 de ani și după 12 ani și jumătate de viață ca Mitropolit, pe 14 noiembrie 1359, p. 256.

A doua parte se termină în p. 283. Iar a treia, începând cu p. 284, se ocupă de relațiile Sfinților cu societatea, cu lumea lor.

Viața Sfântului Maximos Cavsocalivitul[5] se găsește în BHG 1236z și a fost compusă de Ierom. Nifon din Atos[6], p. 289. Viața Sfintei Maria Egipteanca e în BHG 1042, p. 293. A treia parte se termină în p. 343. Și am avut de-a face cu o teză eminamente istorică, care a evidențiat modul literar în care au fost scrise Viețile, dar care n-a spus mai nimic despre teologia lor. Adică a lăsat partea principală la o parte…

Concluziile încep în p. 344 și se termină în p. 352 cu sublinierea că teza de față este o introducere în studiul sistematic al aghiografiei isihaste.

Epilogul e între p. 353-357, apoi începe bibliografia, p. 358-387, plus paginile adiționale, p. 388-431.


[1] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Chora_Church.

[2] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Synkellos.

[3] Idem: http://www.pbe.kcl.ac.uk/data/D11/F99.htm.

[4] Idem: https://portail.biblissima.fr/en/ark:/43093/tdata8cb99323d4b3925adf159a40fccf072ce73687b3.

[5] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Maximos_Kausokalybites.

[6] În engleză: Holy Men of Mount Athos, ed. R. P. H. Greenfield and A.-M. Talbot, DOML 40 (Cambridge, MA, 2016), 370–439, cf. https://www.doaks.org/research/byzantine/resources/hagiography/translations-byzantine-saints-lives.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *