Predică la Ziua Națională a României [1 decembrie 2021]

Iubiții mei[1],

România e patria noastră, e locul unde noi ne-am născut și trăim și Îi slujim lui Dumnezeu! Și noi nu ne-am născut la întâmplare aici, în România, ci după voia lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu rânduiește clipa nașterii fiecărui om și a conlucrat cu părinții noștri la zămislirea și la nașterea noastră. Și El ne-a dat puterea de a trăi aici, de a învăța limba română, de a ne asuma credința și viața creștină, de a ne asuma tot modul de a fi al românilor. Fapt pentru care noi nu suntem români și creștini în mod artificial, ci le-am trăit pe acestea două din pruncie, din primul an al vieții noastre, pentru că mai toți am fost botezați atunci și am început să trăim românește.

Am început să învățăm limba română în casă, mai ales în brațele mamelor și ale bunicilor noastre, de aceea limba noastră maternă este limba română, iar mai apoi am învățat-o științific la Școală și în mod personal toată viața. Familia noastră ne-a creștinat, ne-a botezat din primul an de viață și ne-a făcut cel mai mare bine al vieții noastre. Pentru că am putut trăi cu Dumnezeu de la început, de la începutul vieții noastre, și am putut crește în mod armonios în cunoașterea Lui. De aceea, viața noastră creștină e una românească, pentru că am trăit-o în ambianța Bisericii Române, a Bisericii apostolice întemeiată de Sfântul Apostol Andreas, Părintele nostru. Și tot ceea ce învățăm din alte limbi ale lumii, care sunt binecuvântate și voite de Dumnezeu ca și a noastră, îmbogățește modul nostru de-a fi, dar și modul în care ne exprimăm în limba română. Pentru că orice nouă limbă pe care o învățăm nu ne alterează limba maternă, ci ne-o îmbogățește, ne-o umple de noi și noi nuanțe necesare vieții noastre.

Noi, românii, suntem un popor creștin unic în sud-estul Europei, dar care am avut, avem și vom avea relații cu toate popoarele lumii. Deschiderea noastră față de alții arată faptul că suntem doritori să-i cunoaștem pe cei care nu sunt ca noi. Și când ai puterea să înveți de la alții, să-i primești în patria ta și să trăiești alături de ei, asta înseamnă că știi cine ești. Și dacă știi cine ești e pentru că stai pe piatra credinței celei adevărate, care e credința Bisericii, a Bisericii lui Dumnezeu, care e compusă din toate popoarele lumii.

Deschiderea românilor față de alții este eclesială. Pentru că noi știm că Dumnezeu dorește ca tot omul să se mântuie și toți oamenii sunt frați între ei, pentru că toți avem aceiași Sfinți Protopărinți, pe Sfinții Adam și Eva, primii zidiți de către Dumnezeu. Iar modul în care au trăit românii aici, timp de două milenii, ne arată că această deschidere față de alții a fost împreunată cu iubirea față de credința, de limba, de neamul și de pământul nostru. Pentru că am fost și suntem statornici, tocmai pentru că L-am iubit pe Dumnezeu și Biserica Lui și am iubit locul unde ne-a pus Dumnezeu ca să trăim.

Și când privim spre trecut, privim spre Cimitirele noastre, cele din jurul Bisericilor. Acolo, în Cimitire, este trecutul nostru! Cei care au trăit aici și au iubit și apărat acest pământ, se odihnesc trupește în ele, iar pentru sufletele lor ne rugăm mereu ca Dumnezeu să le sălășluiască întru Împărăția Sa. Știm puține lucruri despre trecutul nostru istoric, pentru că mereu am fost amenințați, atacați, subjugați și jefuiți de către alții. Ceea ce noi am creat a fost distrus sistematic de-a lungul timpului, dar există încă vestigii și personalități ale neamului nostru care au ajuns până la noi și ne vorbesc cu putere despre cine suntem. Pentru că, în acest puțin al memoriei noastre istorice, noi vedem verticalitatea acestui popor, verticalitatea eclesială a poporului român, aceea în care el și-a dus existența și ne-a adus Biserica și limba și pământul și tot modul de a fi al românilor până azi. Căci acestea toate nu se puteau păstra aici și nu puteau ajunge până la noi, dacă am fi fost necredincioși și indolenți, lipsiți de bunătate și de omenie, mici la suflet și lipsiți de eroism. Ci toate s-au păstrat cu multe sacrificii din partea tuturor, cu multă muncă, cu multă încredere în Dumnezeu și în oameni, cu multă curăție și sfințenie.

Dar anul acesta, pe lângă grija specială față de Cimitire, adică față de trecutul nostru, a fost și un an în care s-a dezbătut slujirea Bisericii Române în afara granițelor României[2], adică despre prezentul Bisericii Române din afara granițelor țării noastre. Căci cei care au plecat din diverse motive din țară nu au fost lăsați ai nimănui din punct de vedere religios, ci Biserica mamă și-a extins hotarele până la ei. Pentru ca ei să se simtă acasă atunci când vin la Biserică și când aud slujindu-se în limba lor maternă, deși ei nu sunt în România.

Încă din 2019, „diaspora românească era a cincea cea mai mare din lume”[3]. Cu alte cuvinte, avem o Românie aici, între granițele ei istorice, dar și o Românie răspândită în multe alte țări ale lumii. Pentru că oriunde trăiește un român și vorbește limba română și rămâne creștin ortodox, România apostolică este prezentă. Toți suntem România, dar și fiecare în parte! Și toți membrii Bisericii Române sunt creștinii care au fost, sunt și vor trăi întru nădejdea învierii și a vieții celei veșnice cu Dumnezeu.

Iar dacă am trăi cu această conștiință sfântă, că suntem creștini și români, am face foarte multe lucruri bune pentru noi și pentru întreaga umanitate. Cine și-a trăit responsabil creștinătatea și românitatea de-a lungul timpului a lăsat în urmă valori inestimabile. Fiecare dintre noi putem lăsa în urma noastră lucruri cu valoare unică, cu valoare mondială. Dar pentru asta trebuie să muncim cu credința în Dumnezeu și în răsplata Lui. Dacă ne demoralizăm, dacă ne descurajăm în fața greutăților de zi cu zi și pentru aceasta nu ne construim ca creștini și români, pierdem și noi, personal, și România, dar și întreaga lume. Pentru că ce poți face tu, nu poate face altul, pentru că fiecare are vocația sa.

Aici sau în afara României poți fi creștin și român, pentru că poți fi responsabil. Viața ta particulară, personală, se împletește cu a tuturor celorlalți, pentru că toți suntem locuitorii acestei lumi. Ceea ce faci pentru tine, faci și pentru ceilalți, căci și ceilalți fac lucruri care îmbunătățesc viața ta. Iar dacă comunicăm între noi în mod real și dacă dăruim lucrurile esențiale pe care le facem, atunci contribuim la binele tuturor, la binele care ne face nouă bine, dar și tuturor celorlalți.

Însă Ziua Națională nu e doar despre trecut și prezent, ci mai ales despre viitor. Viitorul popoarelor lumii e în mâna lui Dumnezeu. Dacă vrem ca poporul nostru să aibă viitor trebuie să rămânem cu Dumnezeu, cu Dumnezeul părinților noștri, cu Cel pe care L-au cunoscut românii de la începutul existenței lor. Iar eu sunt foarte încrezător în viitorul Bisericii Române și al românilor de aici și de pretutindeni, pentru că Sfinții românilor din trecut și din prezent sunt împreună cu noi, se roagă pentru noi și ne învață tot binele de care avem nevoie.

Să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne conducă! Să-L urmăm pe El, iubiții mei, pe Cel care dorește să ne ducă la fericirea cea veșnică, la viața cea pururea fericită din Împărăția Sa! Să ne avem bine unii cu alții, să ne iubim unii pe alții, să lăsăm în urmă lucrurile care ne despart și să prețuim mult ceea ce ne apropie! Avem nevoie de toți frații noștri. Avem nevoie să fim sănătoși, să fim credincioși, să fim muncitori, să fim iubitori și milostivi cu toți.

Vă doresc la mulți ani tuturor și multă bucurie și împlinire în tot ceea ce faceți! Dumnezeu e cu noi și nimeni împotriva noastră! Amin.


[1] Începută la 14. 46, în zi de duminică, pe 28 noiembrie 2021. Cer înnorat, 16 grade, vânt de 5 km/ h.

[2] Cf. https://basilica.ro/a-fost-proclamat-anul-omagial-si-comemorativ-2021/.

[3] Cf. https://basilica.ro/ocde-diaspora-romaneasca-este-a-cincea-cea-mai-mare-din-lume/.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *