Irenaeus of Lyons Identifying Christianity

John Behr, Irenaeus of Lyons Identifying Christianity, Pub. Oxford University Press, 2013, 236 p. in PDF.

*

Titlul cărții: Irineos [Εἰρηναῖος][1] al Lyonului identificând Creștinismul. Arătând în ce constă el din punct de vedere teologic. Și Părintele John Behr și-a dedicat cartea studenților săi, p. v. Cartea e formată din abrevieri, introducere, 3 părți, concluzii, bibliografie și index, p. x. Și autorul ne atrage atenția că Sfântul Irineos trebuie citit cu toată râvna și seriozitatea, p. 1. Părintele John Behr și-a făcut teza de doctorat sub îndrumarea ÎPS Kallistos Ware și atunci a cunoscut opera Sfântului Irineos, p. 12.

În titlul primului capitol, el îl numește pe Sfântul Sfințit Mucenic Irineos al Lyonului „ambasadorul păcii, al împăcării și al toleranței”, p. 13, pe care îl pomenim pe 28 iunie, p. 14.

Despre ereticul Marcion, p. 25. Care va vorbi, începând cu iulie 144, despre „un alt dumnezeu”, p. 26. Sfântul Mucenic Iustinos Filosoful[2] s-a convertit înainte de anul 135, p. 35. Sfântul Sfințit Mucenic Ignatios al Antiohiei numea ereziile „plante străine” de viața Bisericii, p. 39. Sfântul Policarpos al Smirnei a vizitat Roma în anul 154 sau 155, p. 44.

„According to Eusebius, Hegesippus composed five treatises describing his travels as far as Rome around the year 160 and his meetings with various bishops”, p. 49. E vorba despre Evsevios al Chesariei [Εὐσέβιος τῆς Καισαρείας][3], care a dat mărturie despre Sfântul Ἡγήσιππος [Ighisippos][4] că a fost la Roma pe la anul 160. Sfântul Policarpos a fost martirizat în anul 155 sau 156 și avea 86 de ani pe când a fost martirizat, p. 59.

Sfântul Irineos era copil când l-a întâlnit pe Sfântul Policarpos la Smirna, p. 66. Iar autorul stabilește data nașterii Sfântului Irineos pe la anul 130, p. 67.

Cap. al 2-lea începe în p. 73, ocupându-se de opera fundamentală a Sfântului Irineos, Împotriva ereziilor, pe care eu am tradus-o în limba română și am publicat-o în două volume. Sfântul Irineos a practicat „o citire hristocentrică a Scripturii”, p. 110. „Iconomia lui Dumnezeu este o pedagogie dumnezeiască [a divine pedagogy]”, p. 116.

Despre slava lui Dumnezeu începând cu p. 121, în cap. al 3-lea al cărții. Chipul lui Hristos este elementul pivotant [pivotally], fundamental, pentru toți teologii creștini, p. 122. Evanghelia este unică în mod precis când vine vorba de aspectul apocaliptic sau eshatologic al ei, p. 133. Genealogia Domnului de la Lucas, în care neamul lui Hristos coboară până la Sfântul Adam, ne arată că Domnul a recapitulat [has recapitulated] toate generațiile întru Sine și a unit astfel sfârșitul cu începutul, p. 145.

„Biserica este locul Duhului”, p. 175. Căci, „renăscuți prin Botez, primind arvuna Duhului [Sfânt în ei înșiși], credincioșii sunt înfiați ca fii ai lui Dumnezeu”, p. 177. Concluziile încep în p. 205. „Această simfonie a mântuirii, a dumnezeieștii iconomii, este inima operei lui Irineos”, p. 207. Conținutul cărții se încheie în p. 210. Bibliografia începe în p. 211. Indexul în p. 233.


[1] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Irineu_de_Lyon.

[2] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Justin_Martyr.

[3] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Eusebius.

[4] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Hegesippus_(chronicler).