Iezechiil, cap. 37, 1-14, cf. LXX
1. Și a fost asupra mea mâna Domnului [καὶ ἐγένετο ἐπ᾽ ἐμὲ χεὶρ Κυρίου] și m-a scos pe mine în[tru] Duhul Domnului [καὶ ἐξήγαγέν με ἐν Πνεύματι Κύριος] și m-a pus pe mine în mijlocul câmpului și acesta era plin de oasele oamenilor.
2. Și m-a dus[1] pe mine către ele de jur împrejur. Și, iată, [erau] multe foarte [πολλὰ σφόδρα] pe fața câmpului [și erau] uscate foarte [ξηρὰ σφόδρα]!
3. Și a zis către mine: „Fiule al omului, oare vor trăi oasele acestea?”. Și [eu] am zis: „Doamne, Tu cunoști acestea!”.
4. Și [El] a zis către mine: „Profețește asupra oaselor acestea! Și vei zice acestora: «Oasele cele uscate [τὰ ὀστᾶ τὰ ξηρά], auziți cuvântul Domnului [ἀκούσατε λόγον Κυρίου]!
5. Acestea zice Domnul oaselor acestora: <Iată, Eu aduc întru voi Duhul vieții [ἰδοὺ Ἐγὼ φέρω εἰς ὑμᾶς Πνεῦμα ζωῆς]!
6. Eu voi da pe[ste] voi nervi [καὶ δώσω ἐφ᾽ ὑμᾶς νεῦρα] și voi scoate pe[ste] voi cărnuri [καὶ ἀνάξω ἐφ᾽ ὑμᾶς σάρκας] și voi întinde pe[este] voi piele [καὶ ἐκτενῶ ἐφ᾽ ὑμᾶς δέρμα] și voi da Duhul Meu întru voi [καὶ δώσω Πνεῦμά Μου εἰς ὑμᾶς] și veți trăi și veți cunoaște că Eu sunt Domnul [καὶ ζήσεσθε καὶ γνώσεσθε ὅτι Ἐγώ εἰμι Κύριος]>»”.
7. Și am profețit, precum [El] mi-a poruncit mie. Și a[u] fost [acestea, atunci] când eu [a fost] să profețesc. Și [καὶ], iată [ἰδοὺ], cutremurul [σεισμός]! Și s-a[u] apropiat oasele [καὶ προσήγαγε τὰ ὀστᾶ], fiecare către încheietura sa [ἑκάτερον πρὸς τὴν ἁρμονίαν αὐτοῦ].
8. Și am văzut…Și, iată, pe[ste] ele nervi și cărnuri creșteau și se suia pe[este] ele pielea deasupra, dar Duhul nu era în[tru] ele [καὶ Πνεῦμα οὐκ ἦν ἐν αὐτοῖς]!
9. Și [El] a zis către mine: „Profețește, fiule al omului! Profețește despre Duhul [προφήτευσον ἐπὶ τὸ Πνεῦμα] și zi-I Duhului [καὶ εἰπὸν τῷ Πνεύματι]! «Acestea zice Domnul: <Din cele 4 vânturi vino [ἐκ τῶν τεσσάρων πνευμάτων ἐλθὲ] și suflă întru morții aceștia [καὶ ἐμφύσησον εἰς τοὺς νεκροὺς τούτους] și [ei] să trăiască [καὶ ζησάτωσαν]!>»”.
10. Și am profețit, precum [El] mi-a poruncit mie. Și a intrat întru ele Duhul [καὶ εἰσῆλθεν εἰς αὐτοὺς τὸ Πνεῦμα] și au trăit [καὶ ἔζησαν]. Și au stat pe picioarele lor [καὶ ἔστησαν ἐπὶ τῶν ποδῶν αὐτῶν], [iar] adunarea [lor era] multă foarte [συναγωγὴ πολλὴ σφόδρα].
11. Și a grăit Domnul către mine, zicându-mi: „Fiule al omului, oasele acestea este [sunt] toată casa lui Israil! Iar ei zic: «Uscate s-a[u] făcut oasele noastre, pierit-a nădejdea noastră, ni s-a stins glasul [nostru]».
12. Pentru aceasta, profețește și zi! «Acestea zice Domnul: <Iată [ἰδοὺ], Eu deschid mormintele voastre [Ἐγὼ ἀνοίγω ὑμῶν τὰ μνήματα] și vă voi scoate pe voi din mormintele voastre [καὶ ἀνάξω ὑμᾶς ἐκ τῶν μνημάτων ὑμῶν] și vă voi duce pe voi întru pământul lui Israil!
13. Și veți cunoaște că eu sunt Domnul, când Eu am să deschid mormintele voastre, [ca] Eu să scot din morminte pe poporul Meu.
14l. Și vă voi da Duhul Meu întru voi [καὶ δώσω τὸ Πνεῦμά Μου εἰς ὑμᾶς] și veți trăi și vă voi pune pe voi pe pământul vostru. Și veți cunoaște că Eu, Domnul, am grăit [acestea] și voi face [acestea]>, zice Domnul»”.
[1] Domnul m-a dus.