Iezechiil, cap. 37, 15-28, cf. LXX
15. Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicându-mi:
16. „Fiule al omului, ia-ți ție toiag și scrie pe el pe Iudas și pe fiii lui Israil, pe cei care se unesc cu el! Și [un] al doilea toiag îți vei lua ție și vei scrie pe el [cu] [pe] Iosif, toiagul lui Efrem, și pe toți fiii lui Israil, pe cei care au fost adăugați împreună cu el.
17. Și le vei uni ție, unul cu altul, într-un toiag, [pentru ca] să le legi pe ele și îți vor fi [acestea] în[tru] mâna ta.
18. Și va fi, când are să zică către tine fiii poporului tău: «[Oare] nu ne vei vesti [și] nouă, ce este [îți sunt] ție acestea?»,
19. și [că] vei grăi către ei: «Acestea zice Domnul: <Iată, Eu voi lua seminția lui Iosif, cea din mâna lui Efrem, și pe semințiile lui Israil, pe cele care se unesc cu el, și le voi da pe ele către seminția lui Iudas și vor fi într-un singur toiag în mâna lui Iudas [καὶ ἔσονται εἰς ῥάβδον μίαν ἐν τῇ χειρὶ Ιουδα]!>».
20. Și vor fi toiegele, pe care tu ai scris pe ele, în mâna ta, înaintea lor.
21. Și le vei zice lor: «Acestea zice Domnul, Domnul: <Iată, Eu iau toată casa lui Israil din mijlocul neamurilor, [întru] care au intrat [ei] acolo, și îi voi aduna pe ei de la toți cei din dimprejurul lor și îi voi aduce pe ei întru pământul lui Israil!
22. Și îi voi face pe ei întru un neam [καὶ δώσω αὐτοὺς εἰς ἔθνος ἓν][1] în pământul Meu [ἐν τῇ γῇ Μου] și în munții lui Israil și un stăpânitor le va fi lor. Și nu vor [mai] fi încă întru două neamuri și nici nu or să mai fie împărțite întru două împărății,
23. ca să nu se spurce încă în[tru] idolii lor. Și îi voi izbăvi pe ei de toate fărădelegile lor, pe care le-au păcătuit în[tru] ei [ὧν ἡμάρτοσαν ἐν αὐταῖς], și îi voi curăți pe ei. Și Îmi vor fi Mie întru popor, iar Eu, Domnul, le voi fi lor întru Dumnezeu.
24. Iar Robul Meu [καὶ ὁ Δοῦλός Μου][2], David [Δαυίδ], [va fi] Stăpânitorul în mijlocul lor [Ἄρχων ἐν μέσῳ αὐτῶν] și Păstorul cel unul le va fi lor [καὶ Ποιμὴν εἷς ἔσται πάντων], că[ci] în[tru] poruncile Mele vor merge și judecățile Mele le vor păzi și le vor face pe ele.
25. Și vor locui pe pământul lor, pe care Eu l-am dat robului Meu, lui Iacov, pe care l-au locuit acolo părinții lor, și ei îl vor locui pe el. Iar David [καὶ Δαυίδ], Robul Meu [ὁ Δοῦλός Μου], Stăpânitorul lor va fi întru veac [Ἄρχων αὐτῶν ἔσται εἰς τὸν αἰῶνα].
26. Și le voi rândui lor făgăduință de pace [și] făgăduința cea veșnică va fi [aceasta] cu ei și le voi pune pe cele sfinte ale Mele în mijlocul lor întru veac.
27. Și va fi sălășluirea Mea în[tru] ei și le voi fi lor Dumnezeu și ei Îmi vor fi Mie popor.
28. Și vor cunoaște neamurile că Eu sunt Domnul, Cel care îi sfințesc pe ei [ὁ ἁγιάζων αὐτοὺς], în[tru] [pentru] a fi cele sfinte ale Mele în mijlocul lor întru veac [ἐν τῷ εἶναι τὰ ἅγιά Μου ἐν μέσῳ αὐτῶν εἰς τὸν αἰῶνα]>»”.
[1] Îi voi face să fie un singur neam.
[2] Profeție despre Domnul.