Teza Doctorală a Dr. Marius Golea

Marius Golea, Traducerea textelor religioase creștine din limba engleză în limba română. Aspecte lingvistice și dogmatice, Teza Doctorală, Timișoara, 2021, 274 p. în PDF.

Dăruită de autor în locația de aici[1], în contul său de pe Academia. edu[2]. Conducătorii tezei: Prof. Loredana Mihaela Pungă și Pr. Prof. Mihai Himcinschi, cf. p. 1. Și a fost susținută la Universitatea de Vest din Timișoara, cf. Ibidem. Cartea e formată din abrevieri, rezumat, 4 capitole, concluzii și bibliografie, p. I-V.

Autorul a adoptat metoda calitativă a traducerii, p. 3, și recunoaște că nu poate exista o traducere neutră din punct de vedere doctrinar, p. 5.

Cap. I începe în p. 6. „Tyndale[3] a tradus din ebraică și din greacă texte ce erau în mod evident anterioare Vulgatei”, p. 10. „Ca urmare a faptului că Vaticanul nu-i aprobă divorțul de soția sa catolică, Caterina de Aragon – pentru a se căsători cu amanta sa, Mary Boleyn, soră a soției – Regele Henric al VIII-lea al Angliei duce o politică de respingere a autorității papale și inițiază Reforma Engleză, prin care Biserica Angliei iese de sub autoritatea Vaticanului. În anul 1538, el emite un edict regal prin care Biblia, în traducerea engleză făcută de Tyndale, va fi introdusă, în mod obligatoriu, în fiecare biserică din Anglia, edict care survine la unsprezece luni de la condamnarea și uciderea traducătorului”, p. 10.

Martin Luther nu a pledat pentru o traducere literală, ci pe una „fidelă adevărului spiritual”, p. 16. Pentru ca să poată modifica textul Scripturii după cum îi place. „Cei mai mulți dintre termenii pe care Tyndale îi utilizează în traducerile pe care le face, sunt exemple de traducere părtinitoare, motivată doctrinar; menționăm în acest sens că el traduce „bătrân” în loc de „preot” și „adunare” („congregație”) în loc de „biserică”, p. 18.

„Traducerea înseamnă răspândire a mesajului creștin”, p. 25. „Specific traducerii textelor religioase este faptul că, în mod tradițional, se încearcă rămânerea cât mai aproape de textul sursă. Există însă, chiar și în domeniul religios creștin, creatori de limbă teologică, dintre care în ortodoxia românească geniul suprem a fost și va rămâne, credem, pentru totdeauna, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae”, p. 28.

„orice traducere este o întreprindere interdisciplinară”, p. 29. Traducerea ca transplant semantic, p. 32. Traducerea presupune și interpretarea textului, p. 34.

Citează adesea pe Eugene A. Nida[4]. „este tautologic a afirma aici că între limbile engleză și română există semnificative diferențe gramaticale”, p. 68. „Miza traducerii textelor religioase este…mântuirea”, p. 70, noastră.

Capitolul al 2-lea începe în p. 72. Dezbate pe larg Liturgiam authenticam[5]. Prof. Jean Delisle[6] s-a opus acestui document romano-catolic, p. 96, p. 99-106. „Munca lui Tyndale a fost continuată prin publicarea King James Bible, în anul 1611, de data aceasta traducerea fiind făcută de un colectiv numeros de specialiști”, p. 109.

Susținerea ideii mincinoase că astăzi nu mai poate traduce cineva Scriptura de la un cap la altul, ci acest lucru îl poate face „doar” colectivele de traducători, p. 125. Și cum fac acești mulți traducători un text unitar, dacă fiecare are stilul său?

De ce a afirmat autorul marele neadevăr, că Martin Luther e „premisă și corolar al traducerii textelor religioase creștine”, p. 130, când el este unul dintre falsificatorii și minimalizatorii fără scrupule ai Dumnezeieștii Scripturi?

Însă, dacă te centrezi pe limba țintă, p. 133, și vrei să redai Scriptura ca-n română, vei falsifica Scriptura, pentru că ea e în limba greacă. Nu poți să o faci ca-n română sau ca-n germană, după cum dorea Luther, pentru că asta înseamnă să o falsifici. De aceea, în mod întristător pentru mine, Dr. Marius Golea consideră că teoria lui M. Luther despre traducere este „o poziție destul de echilibrată”, p. 136, când protestantul a oferit o traducere interpretativă a Scripturii, una care include toate ereziile sale.

E amintit Teodor Corbea[7], p. 141.

Eu sunt pentru reintroducerea lui ανεπαίσχυντος/ nerușinat, p. 152-153, în Ectenia cererilor, în edițiile sinodale: Χριστιανὰ τὰ τέλη τῆς ζωῆς ἡμῶν, ἀνώδυνα, ἀνεπαίσχυντα, εἰρηνικά, καὶ καλὴν ἀπολογίαν τὴν ἐπί τοῦ φοβεροῦ βήματος τοῦ Χριστοῦ αἰτησώμεθα[8]. Pentru că e vorba ca sfârșitul nostru să fie unul nerușinat de către demoni. Să avem o moarte sfântă, una în care să nu ne arate de rușine demonii atunci când plecăm de-aici.

În p. 187 avem al text mirabil prin neadevărurile sale: „Ortodoxia nu urmărește să facă prozelitism, adresându-se doar credincioșilor proprii; Biserica Ortodoxă, deși își asumă trăsăturile unei Biserici Universale, rămâne totuși formată din Biserici Locale, care, în ciuda faptului că păstrează nealterate fundamentele credinței Bisericii primare, și-au dezvoltat totuși tradiții și modalități de venerare proprii; Biserica Ortodoxă este, am putea zice, întoarsă spre ea însăși și suficientă sieși, fără a exprima pretenții vădite de universalitate”. Dimpotrivă, Biserica se adresează întregii umanități și dorește să îi strângă pe toți în interiorul ei. De aceea, ea nu este suficientă sieși, pentru că rațiunea ei este continua expansiune duhovnicească. Ideea din text, cu lipsa pretențiilor de universalitate, e fantasma leneșilor despre Biserică, a celor care nu fac nimic pentru mântuirea oamenilor. Și de aceea nu avem oameni care traduc, care scriu, care predică pentru întreaga umanitate: pentru că lenea e „mai importantă” decât mântuirea oamenilor.

Cap. al 3-lea începe în p. 189. Folosește metoda calitativă ca metodă de cercetare, p. 191. Nida considera că „în ceea ce privește traducerea textelor biblice, se recomandă menținerea ambiguității din textul sursă”, p. 199. Lucru cu care sunt cu totul de acord.

Și în acest capitol, autorul urmărește și explică modul cum a tradus Ed. Deisis o carte din engleză. Din p. 222 explicitează o traducere a lui Mârșanu. Și din explicațiile sale punctuale reiese că nimeni nu a tradus corect gramatical textul sursă, textul din limba engleză, ci fiecare și-a impus punctul de vedere asupra textului.

Cap. al 4-lea începe în p. 248 și se ocupă cu evaluarea traducerilor religioase. Exemplifică metoda închiderii, p. 249. Concluziile încep în p. 254. Neconvingătoare, în concluzie. Pentru că e lipsită de nerv și de personalitate.


[1] A se vedea: https://www.academia.edu/62372721/Traducera_textelor_relgioase_crestine_din_limba_engleza_in_limba_romana_Aspecte_lingvistice_si_dogmatice.

[2] Idem: https://universitateadevest.academia.edu/goleamarius.

[3] William Tyndale: https://ro.wikipedia.org/wiki/William_Tyndale.

[4] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Eugene_Nida.

[5] Idem: https://www.vatican.va/roman_curia/congregations/ccdds/documents/rc_con_ccdds_doc_20010507_liturgiam-authenticam_en.html.

[6] Idem: https://fr.wikipedia.org/wiki/Jean_Delisle.

[7] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Teodor_Corbea.

[8] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Oro/Sun_Liturgy.html.