Sfântul Varlaam al Moldovei, La Duminica a 6-a după Paști. Despre vindecarea orbului
Actualizez ediția: [Sfântul] Varlaam al Moldovei, Carte romănească de învățătură: [la] Dumenecile preste an și la Praznice împărătești și la Svenți mari, ed. îngrijită și glosar de Stela Toma, prefață și studiu de Dan Zamfirescu, vol. II, Ed. Roza Vânturilor, București, 2011, 448 p.
*
Astăzi Sfânta Evanghelie ne vorbește nouă despre minunea pe care a făcut-o Domnul Hristos, de l-a tămăduit pe un orb, care s-a născut orb din pântecele maicii sale, după cum scrie [Sfântul] Ioan[nis] Teologul în cap. al 9-lea[1] [In. 9, 1-38]:
„În acea vreme, trecând Iisus, a văzut un om orb din naștere. Și-L întrebară pe El Ucenicii Lui și Îi ziseră: Învățătorule, cine a greșit? Oare acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Și Iisus răspunse: Nici acesta nu a greșit, nici părinții lui; ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu spre el. Că[ci] Mie Mi se cuvine să lucrez lucrurile Celui care M-a trimis, până este ziuă. Că[ci] va veni noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Până când sunt în lume, Lumina lumii sunt.
[Și] dacă zise aceasta, scuipă[2] pe pământ și făcu tină din scuipat și cu tină unse ochii orbului. Și îi zise lui: Du-te de te spală în fântâna Siloamului, care se cheamă Trimis! Și se duse și se spălă și veni cu vedere.
Iar vecinii, care îl văzuseră pe el mai înainte că era orb, grăiau: Oare nu este acesta cel care ședea și cerea? [Și] unii grăiau că este acesta, alții grăiau că-i seamănă lui, iar el grăia că „eu sunt”. Și îi ziceau lui: Cum ți s-au deschis ochii? [Și] răspunse acela și le zise: Un om pe Care Îl cheamă Iisus a făcut tină și a uns ochii mei și mi-a zis: Du-te la fântâna Siloamului de te spală! Și m-am dus și m-am spălat și [așa] am văzut. Și iarăși i-au zis lui: Cine este? [Iar] el le-a spus: Nu știu! Și l-au dus pe el la farisei, pe cel care fusese oarecând orb. Și era sâmbătă când făcuse tină Iisus și-i deschisese lui ochii. Și iarăși l-au întrebat pe el și fariseii: Cum ai văzut? Și el le-a zis lor: Tină mi-a pus pe ochi și m-am spălat și [acum] văd. Și grăiau unii din[tre] farisei: Nu este Acesta om de la Dumnezeu, că[ci] nu păzește sâmbăta! Alții [însă] grăiau: Cum va putea omul păcătos să facă semne ca acestea? Și era neînțelegere[3] între ei. [Și] îi grăiră orbului iară[și]: Tu ce zici de El, că ți-a deschis ochii tăi? Iar el zise că este Proroc.
Și nu l-au crezut jidovii pe el că a fost orb și [acum] vede, până ce nu i-au chemat pe părinții celui care vedea și până nu i-au întrebat pe ei, zicându-le: Acesta este feciorul vostru, despre care voi ziceți că s-a născut orb? Dar acum, cum vede?! Răspunseră părinții lui și le ziseră: Știm că acesta este fiul nostru și [că] s-a născut orb, dar cum vede acum, noi nu știm. Sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu știm. El însuși are minte [și] pe el să-l întrebați, [pentru că poate despre] sine însuși să vorbească. [Iar] acestea ziseră părinții lui, pentru că se temeau de jidovi, pentru că jidovii erau înțeleși ca, de va mărturisi cineva pe Hristos, [acela] să fie lepădat din adunare. Pentru aceasta ziseră părinții lui că-i în vârstă și [că pot] să-l întrebe pe el.
[Și] l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și îi ziseră lui: Dă slavă lui Dumnezeu! Noi știm că Acesta este om păcătos. Răspunse acela și zise: Nu știu [asta]! Una știu [însă]: că am fost orb [și] acum văd. Și iară[și] îi ziseră lui: Ce ți-a făcut? Cum ți-a deschis ochii? Le răspunse lor: Iată, v-am spus vouă și n-ați auzit! Dar de ce vreți iarăși să auziți? Oare vreți și voi să fiți ucenicii Lui? Iar ei îl ocărâră pe el și îi ziseră lui: Tu ești ucenic[ul] Aceluia, iar noi suntem ucenicii lui Moisi[s]. Noi știm că lui Moisi[s] i-a grăit Dumnezeu, dar pe Acesta nu știm de unde este. Răspunse omul și le zise lor: De aceea este minunat, că voi nu știți de unde este, [dar El] mi-a deschis ochii mei. [Și] știm că pe păcătoși Dumnezeu nu îi ascultă. Și că, dacă este cineva cinstitor de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. Din veci nu s-a auzit să deschidă cineva ochii celui care este orb din naștere. Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar fi putut să facă nimic. Răspunseră și îi ziseră lui: În păcate cu totul te-ai născut și tot tu ne înveți pe noi? Și îl scoaseră pe el afară.
[Și] auzind Iisus că l-au scos pe el afară [din sinagogă], l-a aflat pe el și i-a zis lui: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? Răspunse acela și I-a zis Lui: Cine este, Doamne, ca să cred întru El? Și i-a zis lui Iisus: L-ai și văzut pe El și Cel ce grăiește cu tine Acela este! Iar el a zis: Cred, Doamne! Și I s-a închinat Lui”.
Învățătură la această Sfântă Evanghelie
Vrând Domnul nostru Iisus Hristos să arate că El este Mesia cel adevărat, [că El este] Fiul Dumnezeului Celui de sus, [Care] de la Dumnezeu a venit și [Care este] întocmai cu Dumnezeu, a grăit către Ucenicii Săi aceste cuvinte [și] le zise: „Mie Mi se cuvine să fac lucrurile Celui care M-a trimis până este ziuă, că[ci] va veni noaptea, când nimeni nu va putea să lucreze. [Și] până sunt în lume, Lumină a lumii sunt”. [Și când s-a referit] la zi, Domnul Hristos vorbea despre vremea aceea [de față], când El umbla atunci pe pământ. Iar noapte spunea că este vremea aceea, după ce [El] Se va înălța de pe pământ la cer.
Căci Domnul nostru Iisus Hristos Se cheamă și este Soarele dreptății, Care S-a pogorât din cer pe pământ, pentru ca să îl lumineze nu numai pe orbul acela, ci pe tot neamul omenesc, pe care l-a aflat orb în credință, încât nu știa Care este Dumnezeu și nici nu vedea lumina dumnezeirii Sale. De aceea, David Prorocul, mai înainte a știut prin Duhul Sfânt și a spus: „Dumnezeu va înțelepți orbii”. [Iar] Isaia[s] Prorocul vorbește și el despre vremea în care Domnul Hristos va umbla pe pământ și zice: „Atunci se vor deschide ochii orbilor și urechile surzilor vor auzi”. Pentru aceste lucruri a zis [și] Domnul Hristos că „Mi se cuvine să le fac până sunt pe pământ, că[ci] dacă Mă voi duce în cer, nu va putea să facă nimeni aceste lucruri”. Așa a grăit Hristos, după care a scuipat jos, pe pământ, și a făcut tină cu scuipatul Său, și cu acea tină a uns ochii orbului și i-a zis: „Du-te de te spală în fântâna Siloamului!”. Și se duse orbul de se spălă și se întoarse cu ochi.
O, mare minune și putere, dimpreună [cu ele fiind] și mila milostivului nostru Domn, a lui Hristos! [Căci] putea Măria Lui/ Domnia Lui numai cu cuvântul să-l facă cu ochi, ca și în alte minuni pe care le făcea. Dar pentru ca să arate că este Dumnezeu cu adevărat, [că este] Cel care l-a zidit pe Adam din pământ, pentru aceea cu tină din pământ îl vindecă pe el și cu scuipat, ca să cunoaștem că Acela a suflat asupra lui Adam și [acela] a înviat[4]. Și [așa] cum se coboară ploaia pe troscot, de nu face sunet, așa și Domnia Lui S-a pogorât pe pământ și S-a întrupat din Sfânta Fecioară [Maria] și [mai] întâi a învățat lumea cu cuvânt din gura Sa și le-a dat Sfântul Botez și i-a trimis pe Apostoli[i Săi] să boteze neamurile. Și la fel ca orbul ce s-a spălat în Siloam și a văzut, așa și neamurile prin Sfântul Botez s-au luminat și L-au cunoscut pe Dumnezeu prin învățătura Sfinților Apostoli și L-au mărturisit pe Hristos că este Dumnezeu cu adevărat. [Și] pentru aceea [și] împărații și domnii cei necredincioși îi prigoneau și îi chinuiau pe cei care credeau [în Dumnezeu].
Deci și noi, creștinii, cei care mai înainte am fost rătăciți și orbi și prin învățătura Sfinților Apostoli ne-am luminat și L-am cunoscut pe Dumnezeu, să nu ne întunecăm sufletele noastre iară[și] cu păcate, ca să nu fim munciți și bătuți în veci pentru nemulțumirea noastră. Că[ci] acestea toate pentru noi le-a făcut și nouă ne-a slujit dulcele și milostivul nostru Domn Iisus Hristos. Că[ci] și fântâna aceea, Siloamul, Sfântul Botez l-a închipuit. Și vrând Hristos să arate că oricine se va spăla întru apa Botezului se va lumina sufletește, pentru aceea l-a trimis acolo și pe orb, pentru ca să se spele.
În zilele lui Ezechias [Ἑζεκίας] [II Împ. 18, 13, LXX], ale împăratului care împărățea în Ierusalim, a trimis oaste mare Sennahirim [Σενναχηριμ] [Ibidem], împăratul Siriei, asupra Ierusalimului ca să-l ia [pe el]. Și dacă a venit oastea împrejurul cetății, au căutat [să vadă] pe unde intră apa în cetate, [cea] din care beau oamenii, ca să bea și ei. Și, săpând, au aflat fântâna aceea ducând apa, prin canal, în cetate, și le păru bine. Pentru că Dumnezeu oprise apa și nu cura. Și o astfel de minune se făcea cu acea fântână: că atunci când se ducea oastea siriană să ia apă, [ea] nu cura, iar dacă plecau, iarăși curgea apa și se ducea în cetate. [Iar] la acea fântână fusese oarecând și Profetul Isaias [Ἠσαΐας] [Is. 1, 1, LXX] să bea apă și nu a aflat, iar Dumnezeu, pentru rugăciunea lui, i-a trimis apă și a băut. Și de atunci se cheamă fântâna aceea Siloam [Σιλωάμ], adică Trimis [Ἀπεσταλμένος] [In. 9, 7, BYZ]. Căci i-a trimis Dumnezeu apă și Prorocul a băut [din ea].
Pe această fântână o cinsteau jidovii și o zidiseră cu piatră în mod frumos. [Și] la această fântână l-a trimis Domnul Hristos și orbul acela se spălă și îndată văzu. Iar dacă îl văzură oamenii se mirau și unii ziceau că nu este acesta orbul acela care nu vedea, ci este altul care îi seamănă [lui], iar alții ziceau că este acesta și, de multă mirare, îl întrebau pe el cum a dobândit vederea și în ce fel s-a tămăduit. Iar el, cu multă îndrăznire, grăia către ei și le spunea: „Ce vă mirați, o, oamenilor! Dacă vreți voi să știți, eu vă voi spune. Un om pe care Îl cheamă Iisus a făcut tină cu nu știu ce. Însă, după cum am înțeles cu urechile [mele], a scuipat jos până a făcut tină. Și cu acea tină m-a uns pe mine, unde acum îmi sunt ochii mei, și mi-a zis să mă duc să mă spăl în fântâna Siloamului. Și cum m-am spălat, îndată am văzut”. Deci îl luară [pe el] și îl duseră la farisei. Căci, după legea lor, fariseii erau oameni aleși, [fiind] mai sfinți și mai buni [decât ceilalți]. [Și] pentru aceasta îl duseră la ei, ca să-l întrebe [și] să fie înțeles de către niște [oameni] înțelepți și cărturari. Și pentru aceea îl întrebară pe el. Și ceea ce le spunea, ei nu credeau, până ce îi chemară și pe părinții lui de îi întrebară și pe ei: „Acesta este fiul vostru, pe care ziceți că l-ați născut orb? Dar acum, cum vede?!”. [Și] le răspunseră părinții lui și le ziseră: „Știm că acesta este fiul nostru și [că] l-am născut orb. Dar în ce fel vede acum, noi nu știm. El însuși știe. Pe el întrebați-l!”.
O, necredința cea nebună a fariseilor! Că[ci] îl vedeau pe orb cu ochii mărturisind și spunând adevărul și nu credeau! Pentru această necredință zice Prorocul Isaias: „Doamne, cine va crede mărturia noastră?”. Sau: „Puterea lui Dumnezeu cui i se va arăta?”. Iar în alt loc îi ocărăște pe ei și le zice: „Să le dea lor Dumnezeu ochi ca să nu vadă și urechi să nu audă!”. Că nici vederea orbului nu o adevereau, nici pe părinții lui nu îi credeau. [Căci] acela ce fusese orb Îl mărturisea pe Doctorul cel adevărat, pe Domnul Hristos, iar fariseii Îl ocărau. Necărturarii Îl mărturiseau Dumnezeu adevărat, iar cărturarii se lepădau de El. Orbii văzură lumina dumnezeirii Sale, iar cei ce vedeau, [aceia] orbiră.
O, mare răutate este pizma! Că[ci], din cauza pizmei, nici binele său nu știe să și-l cinstească, iar celui ce o are [în sine], [aceea] îi mănâncă și îi roade inima sa, iar [el] nu iubește binele nimănui[5]. Pentru aceea să ne ferim de pizmă, fraților, [ca] să nu pățim ca jidovii aceia, care, pentru pizma lor, au căzut în necredință și nu a crezut în Hristos! Orbul cel fără de ochi, cel care niciodată nu văzuse minunile lui Hristos, pe care El le făcea, crezu, dar cei cu ochi, care vedeau în toate zilele minunile pe care le făcea Hristos, ei nu crezură. Și dacă îl auziră pe orb mărturisindu-L pe Hristos și spunându-le cum l-a vindecat[6], ei se mâniară pe el și îl ocărâră și-l scoaseră afară din adunarea lor. Iar dacă auzi Domnul Hristos că l-au dat pe el afară [din sinagogă], în una din zile l-a aflat pe el și i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”. Și el I-a răspuns și I-a zis: „Cine este Acela, Doamne, ca să cred întru El?”. Și Iisus i-a zis lui: „Cel ce grăiește cu tine, Acela este!”. Iar el zise: „Cred, Doamne!” și I S-a închinat Lui”.
Deci se cuvine și nouă, cu toată inima, să credem întru Domnul nostru Iisus Hristos, și pentru El să răbdăm nedreptățile ce ne vin nouă de la alți oameni, datorită pizmei ce o au pe noi. Ca să ne afle și pe noi Dumnezeu întru durerile noastre [și] să ne mângâie și Împărăția cerului să ne dăruie. Pe care toți să o dobândim pentru Hristos, Domnul nostru, Căruia se cuvine slava și toată cinstea întru veci de veci. Amin!
[1] În text era spus în mod greșit că e în capitolul al 34-lea.
[2] În text: șchiopi.
[3] În text: price.
[4] În text: au învis.
[5] În text: nemărui.
[6] În text: isțelit.