23 decembrie, 2021 – Teologie pentru azi

Predică la Nașterea Domnului [2021]

23 decembrie, 2021 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Leave a comment

Iubiții mei[1],

Hristos S-a născut!

S-a născut din Fecioară, așa cum profețise Sfântul Isaias: „Iată [ἰδοὺ], Fecioara în pântece va lua [ἡ Παρθένος ἐν γαστρὶ ἕξει] și va naște Fiu [καὶ τέξεται Υἱόν]!” [Is. 7, 14, LXX], iar Fecioara aceea, cea mai curată și cea mai sfântă de pe pământ, care nu a făcut niciun păcat în întreaga ei viață, se numea Maria [Μαρία] [Mt. 2, 11, BYZ]. Iar Iisus Hristos, Care s-a născut din Fecioara Maria după umanitatea Sa, este Fiul Tatălui, tocmai de aceea Fecioara preacurată este Născătoarea de Dumnezeu. Și ea este Maica lui Dumnezeu, pentru că nu a născut un om, ci pe Fiul lui Dumnezeu întrupat. Iar dacă L-a născut pe Fiul cel veșnic al Tatălui, nașterea ei este mai presus de fire, pentru că Acela S-a întrupat în mod dumnezeiește în uterul ei, mai presus de orice înțelegere a noastră, nestricând fecioria ei.

Și când Fecioara L-a născut pe Fiul ei după umanitatea Sa, pe Cel care este Dumnezeu și om, când L-„a născut pe Fiul ei Cel Întâi-născut [τὸν Υἱὸν αὐτῆς τὸν Πρωτότοκον]” fără a avea lehuzie, ea „L-a înfășat pe El [ἐσπαργάνωσεν Αὐτόν] și L-a culcat pe El în iesle [καὶ ἀνέκλινεν Αὐτὸν ἐν τῇ φάτνῃ], pentru că nu era lor loc în[tru] găzduire [διότι οὐκ ἦν αὐτοῖς τόπος ἐν τῷ καταλύματι]” [Lc. 2, 7, BYZ]. Și ieslea aceasta era într-o peșteră, pentru că „[în] peșteră Te-ai sălășluit [σπηλαίῳ παρῴκησας], Hristoase Dumnezeu[le] [Χριστὲ ὁ Θεός], [iar] ieslea [pe Tine] Te-a primit [φάτνη ὑπεδέξατο]”[2].

Și peștera aceasta era în Bitleem [Βηθλέεμ], în cetatea unde s-a născut Sfântul Împărat și Profet David [Lc. 2, 4, BYZ], acum având o lungime de 12 metri și o lățime de 3 metri[3]. Și „peștera aceea slujea ca grajd de dobitoace, unde Preacurata și Preabinecuvântata Fecioară, în miezul nopții, rugându-se lui Dumnezeu cu fierbințeală și cu totul fiind cu mintea la Dumnezeu, arzând de dorirea și de dragostea Lui, [L-]a născut fără durere pe Domnul nostru Iisus Hristos, în douăzeci și cinci ale lunii decembrie. Pentru că astfel se și cuvenea să nască, fără durere, aceea care a zămislit fără [de] păcat”[4]. Căci „singură a născut și singură [L-]a înfășat, singură Maică, fără osteneală și fără moașă învățată […] Apoi singură L-a înfășat și L-a culcat în iesle”[5].

În Bitleemul Iudeii [Βηθλεὲμ τῆς Ἰουδαίας] S-a născut Domnul [Mt. 2, 5; Lc. 2, 4, BYZ]! Pentru că acolo profețise Sfântul Miheas că Se va naște: „Și tu, Bitleem[e] [Βηθλεεμ], casa lui Efrata [οἶκος τοῦ Εφραθα], împuținat ești a fi în[tre] miile lui Iudas [ὀλιγοστὸς εἶ τοῦ εἶναι ἐν χιλιάσιν Ιουδα]. [Dar] din tine Mie Îmi va ieși a fi întru stăpânitor în Israil [ἐκ σοῦ Μοι ἐξελεύσεται τοῦ εἶναι εἰς ἄρχοντα ἐν τῷ Ισραηλ] și ieșirile Lui [sunt] dintru început, din zilele veacului [καὶ αἱ ἔξοδοι Αὐτοῦ ἀπ᾽ ἀρχῆς, ἐξ ἡμερῶν αἰῶνος]” [Mih. 5, 1, LXX].

Iar cuvântul Bitleem [Βηθλεὲμ] din limba greacă, care e grafia Bisericii pentru orașul unde s-a născut Domnul, în limba ebraică este Bet Lehem [בֵּית לֶחֶם‎] și înseamnă Casa Pâinii[6]. Pentru că „Pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer [Ἄρτος τοῦ Θεοῦ ἐστιν ὁ καταβαίνων ἐκ τοῦ οὐρανοῦ] și [Ea este] dând lumii viață [καὶ ζωὴν διδοὺς τῷ κόσμῳ]” [In. 6, 33, BYZ].

Și Hristos Dumnezeu, Viața noastră cea adevărată, S-a întrupat, făcându-Se „pentru noi cu adevărat om ca noi…spre învierea duhovnicească [cea] pentru noi”[7]. Pentru ca noi să avem parte, prin Dumnezeiescul Botez, de învierea noastră cea duhovnicească, care e totodată și înfierea noastră cea duhovnicească. Iar El S-a întrupat și S-a coborât la noi, nedespărțindu-Se de Tatăl și de Duhul Sfânt, pentru ca „să împlinească iconomia cea pentru noi în mod teandric, adică lucrând deodată dumnezeiește și omenește”[8] toate cele ale mântuirii noastre. Și pentru că El S-a întrupat pentru mântuirea noastră, noi ne împărtășim în Biserică de „lucrarea [cea] îndumnezeitoare a harului”[9] Său, prin care ne putem îndumnezei la nesfârșit în relația cu Sine și cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, cu Dumnezeul nostru treimic. Căci noi suntem chemați de El ca „să ne facem încăpători ai lui Dumnezeu întreg și cu totul întregi dumnezei după har”[10], în așa fel încât „să nu mai purtăm în noi înșine nicio trăsătură a veacului acestuia”[11] de acum.

Pentru că Cel ce S-a întrupat pentru noi ne cheamă pe toți la o asemănare continuă cu Sine, adică la o viață dumnezeiască. La o viață plină de curăție și de sfințenie în relația cu Sine. De aceea, Hristos Dumnezeu ni Se dăruie continuu ca Mâncare și Băutură dumnezeiești, pentru ca să ne unească continuu cu Sine. Ca noi să trăim și să gândim și să iubim și să înfăptuim toate în relația cea sfântă și îndumnezeitoare cu El și nu după moda veacului de acum.

Dar ca să faci ceea ce vrea Dumnezeu trebuie să te lași învățat de către El. Și Domnul nu ne învață despre Sine numai prin cuvinte și prin gesturi liturgice, ci și prin sălășluirea Lui euharistică în noi și prin luminări și vederi dumnezeiești, care abisalizează continuu intimitatea noastră cu El. Și El nu este numai Cel din fața noastră și de pretutindeni, ci și Cel care e în noi prin împărtășirea cu El și prin slava Lui și prin simțirea și vederea Lui mistică. Pentru că intimitatea noastră cu Dumnezeu e totală și duhovnicească, nedespărțindu-ne nimeni și nimic de El, căci ne îndumnezeim zilnic în relația cu El.

Moda veacului trece! Oamenii își schimbă continuu obiceiurile și pasiunile. Cei care vor să fie plăcuți oamenilor își aleg să trăiască o viață perisabilă. Pentru că reala viață a oamenilor e cea neperisabilă, e viața cea duhovnicească, cea care ne înveșnicește în relația noastră cu Dumnezeu. Și când ești copil sau tânăr și nu ești îndrumat spre viața cea adevărată, îți alegi modele umane care fac senzație, care sunt la modă. Ai vrea să fii ca actorul, ca muzicianul, ca afaceristul, ca omul de televiziune aflat în prim plan, pentru că ai impresia că ei sunt „adevărații” oameni ai lumii tale. Însă adevărații oameni sunt Sfinții lui Dumnezeu! Și dacă ești îndrumat de mic spre ei, spre cunoașterea și împrietenirea cu Sfinții Lui, atunci calci pe urmele lor, care te vor înveșnici și pe tine în relația ta cu Dumnezeu. Căci numai Sfinții Lui te pot învăța adevărata viață, cea care niciodată nu se învechește, dar care te împlinește în mod desăvârșit. Adică te pot învăța sfințenia lui Dumnezeu, cea care poate deveni conținutul vieții fiecăruia dintre noi.

Însă Sfinții sunt mereu actuali! Sfinții Lui, cei din ziua de azi, au computer și telefon, scriu online și comunică pe canale media, au card bancar și folosesc metroul, merg cu trenul, urcă în avion, fac studii universitare și postuniversitare, se implică activ în diverse vocații și meserii, dar în același timp sunt nevoitori autentici, sunt oameni ai credinței, sunt slujitorii lui Dumnezeu și propovăduitorii voii Lui peste tot. Sfinții Lui sunt mereu actuali, pentru că voia lui Dumnezeu se actualizează și se personalizează în fiecare om credincios. Nu trebuie să pari din secolul al 20-lea pentru ca să fii ortodox, ci trebuie să îți asumi întreaga credință a Bisericii în secolul al 21-lea și să trăiești ortodox. Căci cadrul social e altul, dar nu și ontologia umană. Iar noi putem trăi și la țară și la oraș și în Mănăstire și în locuri retrase, singuratice, pentru că nu cadrul social e cel determinant pentru viața și mântuirea noastră, ci ceea ce schimbăm continuu în ființa noastră. Mântuirea noastră se lucrează înăuntrul nostru și este o schimbare continuă, duhovnicească, a întregii noastre persoane. De aceea, cei care se mântuie sunt mereu mai buni, mai curați, mai simpli, mai dăruitori, tot mai transfigurați, tot mai dumnezeiești. Pe ei îi poți recunoaște și de mireasma vieții lor te poți îndrăgosti pentru totdeauna, pentru că ei sunt autentici în tot ceea ce fac și zic. Pentru că nu îi interesează în mod neapărat să îi placi, ci ei doresc să fie tot mai proprii relației cu Dumnezeu, adică tot mai umani și în același timp tot mai duhovnicești.

Moda e nespus de trecătoare! O uităm repede și o ironizăm constant, pentru că ne delimităm de ea. Ce s-a purtat în anii 1980 în materie de haine, ce considerau oamenii că e bun și folositor pentru ei în ani 2000, acum e mai puțin important. Noi avem problemele noastre, gusturile noastre, obiceiurile noastre. Istoria e trecutul lăsat în urmă și ne concentrăm pe ce e acum, pe ce facem noi în clipa de față. Dar clipa de față ne scapă printre degete, dacă noi avem doar mofturi și vise derizorii, pentru că viața noastră e pentru a ne îndumnezei și pentru nimic altceva. Iar dacă nu facem pași concreți în îndumnezeirea noastră, nu ne putem simți decât goi și neîmpliniți, pentru că împlinirea reală e viața noastră cotidiană cu Dumnezeu.

Pentru că toți suntem chemați, iubiții mei, la a fi Sfinții Lui! Și suntem chemați să fim Sfinții Lui acolo unde trăim noi, în satul sau orașul nostru, în casa noastră și la locul nostru de muncă. Pentru că ceea ce trebuie să facem ca să fim Sfinții Lui e să împlinim voia Sa în mod continuu. Și ca să știm voia Lui trebuie să o citim în cărțile Bisericii și să o trăim aici în mod liturgic, apoi social, apoi în familia noastră și în intimitatea noastră. Spre exemplu, în aceste zile premergătoare ale praznicului Nașterii Domnului, Dumnezeu ne-a cerut să postim, să ne rugăm, să fim milostivi, să ne spovedim și să ne împărtășim cu El, să citim cărțile Lui, să fim oameni ai păcii și ai dialogului. Iar dacă am fi postit în fiecare zi și ne-am fi rugat și am fi căutat să citim din cărțile Bisericii și să dialogăm frumos cu oamenii, am fi văzut imediat o schimbare, o sporire, o înnoire a vieții noastre. Căci fiecare zi trăită creștinește aduce o schimbare reală în viața noastră. Noi înșine ne dăm seama de ea, dar și cei din jurul nostru. Pentru că schimbarea vieții noastre e lucrarea lui Dumnezeu. Pe măsură ce împlinim voia Lui, așa cum o înțelegem noi, la vârsta pe care o avem, apar și schimbările minunate, bune, în viața noastră. Căci dacă ne abținem de la păcate, dacă suntem atenți la ce spunem și la ce facem, și dacă lucrăm binele în mod constant, viața noastră se înnoiește continuu. Și viața noastră interioară devine un izvor de noutate, de bucurie, de pace, de împăcare, de împlinire interioară, de înțelepciune binecuvântată, pentru că noi încercăm continuu să fim slujitorii lui Dumnezeu.

Și retrăim anual întreaga viață a Domnului și a Sfinților Lui pentru ca să înțelegem ce schimbări sfinte se petrec cu noi în fiecare an. Pentru că noi suntem mereu alții în relația cu Dumnezeu și ne bucurăm să prăznuim, să ne bucurăm dumnezeiește împreună cu El. Și acum retrăim nașterea Lui, pentru ca să fim tot mai recunoscători pentru nașterea noastră și a tuturor oamenilor. Retrăim nașterea Lui pentru ca să vedem cât de important e să fii delicat și atent și curat și onest în relațiile cu oamenii. Căci dacă dorim ca Dumnezeu să ne dea, să ne facă bine, să ne ajute, atunci și noi trebuie să facem același lucru cu toți oamenii. Pentru că nu poți să-I ceri lui Dumnezeu să îți dea numai ție, iar altora să nu le dea nimic. Ci, când simți iubirea lui Dumnezeu în viața ta, atunci înțelegi că El îi iubește pe toți oamenii și îi dorește pe toți slujitorii Lui. Și dacă asta e voia lui Dumnezeu, atunci trebuie să ne asumăm întreaga umanitate în rugăciunea și în dorința noastră de bine, pentru că toți avem nevoie de mila Lui.

Cel preaputernic S-a făcut azi preafirav pentru noi, pentru ca să Îl vedem Prunc și să ne cutremurăm cu toată ființa noastră înaintea Lui! Dumnezeu S-a coborât la noi, pentru ca noi, umplându-ne de iubirea Lui față de noi, să ne îndumnezeim continuu și să ne suim acolo unde este El! Fiul Tatălui S-a coborât la noi, ca să ne urce pe noi la relația veșnică cu Dumnezeul nostru treimic! Și dacă ni se pare că suntem cineva pe fața acestui pământ, deși nu suntem nimic, trebuie să ne plecăm cu totul înaintea Lui până la pământ, ca să învățăm de la El smerenia cea atotcuprinzătoare. Căci până nu îi cuprindem pe toți în inima noastră și nu ne simțim mai mici decât toți, nu putem să ne înălțăm duhovnicește. Fiindcă harul lui Dumnezeu ne ridică continuu la viața cu El, dacă noi ne simțim cu totul păcătoși și nevrednici de El. Căci nu există ridicare decât prin smerenie! Fiindcă smerenia Lui, a Celui care a coborât la noi, e cea care ne înalță pe noi duhovnicește.

Să fiți bucuroși, iertători, milostivi și frumoși în relațiile dumneavoastră cu cei din familie, din Biserică, din societate! Să trăiți praznicele lui Dumnezeu cu bucurie și cu pace, mulțumindu-I Lui pentru tot ajutorul dat întregii lumi și pentru toată bucuria cu care ne umple continuu! Căci praznicele lui Dumnezeu sunt bucurie și veselie dumnezeiască, sunt pace, curăție și sfințenie. Iar dacă le trăim așa, ele sunt o luminare pentru mulți și o mare împlinire pentru noi înșine. Amin!

[1] Începută la 18. 42, în zi de sâmbătă, pe 18 decembrie 2021. Cer înnorat, două grade, vânt de 5 km/ h.

[2] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Dec/Dec25.html.

[3] Cf. https://doxologia.ro/viata-bisericii/locuri-de-pelerinaj/pestera-nasterii-domnului.

[4] Cf. https://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-25-nasterea_domnului.html.

[5] Ibidem.

[6] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Bethlehem.

[7] Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, trad. din lb. gr., introd. și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în col. PSB 80, Ed. IBMBOR, București, 1983, p. 295.

[8] Idem, p. 61.

[9] Idem, p. 90.

[10] Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scrieri și Epistole hristologice și duhovnicești, trad. din lb. gr., introd. și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în col. PSB 81, Ed. IBMBOR, București, 1990, p. 15.

[11] Idem, p. 16.

Predici 2