Psalmul al 103-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 117-152]

Când Îți deschizi sfânta mână,
atunci toată lumea-i plină
de belșug și de dulceață
și petrec toți bine-n viață.

Dar când Ți-ascunzi fața sfântă,
toată lumea se-nspăimântă!
Când le iei duhul, se sting
și-n țărâna lor se strâng.

Duhul Tău, când Îl vei trimite,
se vor zidi ca înainte
și, cum Ți-ai dat Tu cuvântul,
vei înnoi tot pământul!

Și să-Ți fie, Doamne Sfinte,
slava-n veci, ca și-nainte!
Dumnezeu gând bun va pune,
de lucruri ce-a făcut bune.

Căci de sfânta Ta cătare,
pământul tremură tare,
și din munte merge pară,
când cobori să vezi în țară.

Și-Ți voi cânta, Doamne,-n viață,
în viața mea, cu dulceață,
Îți voi cânta, Doamne Sfinte,
Domnul meu de mai-nainte!

Până ce voi fi în viață,
Îți voi cânta fără greață.
Și să-Ți placă, Doamne Sfinte,
bietele mele cuvinte!

Să mă bucur, în tot binele,
de Domnul, cum se cuvine,
ca să piară cu ocară
toți vrăjmașii Tăi din țară!

Și cei ce-s fărădelege
de pe pământ se vor șterge,
să nu scape nicio urmă,
ci să-i ștergi dintr-a Ta turmă!