Predică la Duminica anterioară Botezului Domnului [2022]

Iubiții  mei[1],

unde începem cartea și cum ne simțim atunci când o scriem puțin contează pentru marele public, pentru că pe el îl interesează sfârșitul cărții, produsul finit. Tu, scriitorul, știi toată munca, toată oboseala, toată încordarea cărții, toată epuizarea pe care ea ți-o aduce, pe când el are în față sfârșitul, opera ca atare. Și dă un verdict asupra sfârșitului, fără să știe în ce condiții s-a scris cartea. Dar când auzi istoria cărții din gura sau din mâna scriitorului, atunci vezi în profunzime cartea. Pentru că ea nu este doar niște pagini scrise, ci o întreagă istorie, o întreagă schimbare interioară a ta, a celui care a scris-o.

Tot la fel, când oamenii se raportează la un Sfânt, ei îi caută Sfintele Moaște, vor să cunoască minunile pe care acesta le face, vor să vadă lucrarea lui în viața Bisericii și a lumii, dar mai înainte de minunile și trupul său îndumnezeit este viața sa. Iar viața sa are zile după zile ce se vor cunoscute, pentru că sfârșitul stă în începutul și cuprinsul vieții Sfântului. Cine l-a ajutat să fie cuvios, ce dureri, ce boli, ce ispite a avut, ce minuni a trăit în viața lui, ce cărți a citit, cum a biruit toate greutățile din viața lui înseamnă conținutul sfințeniei și al vieții sale. Și când citești și aprofundezi viața unui Sfânt, atunci înțelegi sfârșitul vieții sale pământești și viața sa cea veșnică. Pentru că el, din Împărăția lui Dumnezeu, lucrează continuu la mântuirea noastră. Dar până să ajungă acolo, el are o istorie pe care trebuie să ne-o asumăm în mod iubitor. Și dacă îi iubim pe Sfinții lui Dumnezeu, noi trebuie să iubim toate cele ale lor și să le păstrăm pentru viitorime. Pentru că și frații noștri din viitor au nevoie să atingă, să vadă, să simtă cărțile și manuscrisele și hainele și trupul îndumnezeit al Sfântului, ca să înțeleagă că sfințenia se întrupează în mod deplin în noi înșine. Căci a te sfinți înseamnă a te umple în întregime de slava lui Dumnezeu și a trăi astfel în fiecare zi a vieții tale, pentru ca în urma ta să rămână Sfintele tale Moaște, iar sufletul tău să meargă în Împărăția lui Dumnezeu după despărțirea sufletului tău de trup. Cu alte cuvinte, sfințenia e palpabilă, e pentru tot cel care o vede și pentru tot orbul cel duhovnicesc, pentru că prezența lui Dumnezeu, prin slava Lui, e reală în tot sufletul și în tot trupul nostru. Când vorbim despre îndumnezeirea omului, noi vorbim despre îndumnezeirea lui integrală. Și dacă tot sufletul și tot trupul nostru se îndumnezeiesc, acest lucru are loc pentru că Dumnezeu, în mod real, e în noi prin slava Lui și cu noi.

Unde se trăiesc ideologiile teologice, unde se trăiește filosofia religioasă sau, mai degrabă, teologia eretică, oamenii au doar vorbe despre sfințenie și nu lucruri de arătat. Însă Biserica nu ia ochii oamenilor cu vorbe, cu făgăduințe deșarte, cu o teologie fără finalitate ontologică, ci ne pune înaintea tuturor Viețile și Sfintele Moaște ale Sfinților lui Dumnezeu. De aceea, pelerinajele Bisericii, afluxul mare de credincioși la Sfintele Moaște ale Sfinților nu sunt pentru ca Biserica să se umple de bani, ci pentru ca să se umple de viața lui Dumnezeu prin atingerea de Sfintele Moaște ale Sfinților Lui. Căci oricât de mulți bani ai pune acolo, la capul Sfintelor Moaște, cu banii aceia nu poți cumpăra slava lui Dumnezeu care izvorăște din Sfintele Moaște ale Sfinților. Pentru că noi mergem să ne atingem și să sărutăm Sfintele lor Moaște pentru ca să ne umplem de slava lui Dumnezeu care e în ele, dar și să conștientizăm faptul că scopul vieții noastre e tocmai acesta: de a lăsa și noi în urmă Sfinte Moaște. Dacă lași în urma ta cărți de teologie scrise de tine, dacă lași Biserici în urmă zidite de tine, dacă lași mulți copii și multă avere în urma ta, dar nu lași și Sfinte tale Moaște, atunci te-ai ratat ca om și ca teolog. Pentru că noi trebuie să ne sfințim prin toate pe care le trăim și le spunem. Căci vorbele noastre trebuie să fie identice cu faptele noastre. Și când ceea ce spunem noi e totuna cu ceea ce facem noi în fiecare zi, atunci adormim cu moarte cuvioasă și lăsăm în urma noastră semnul sfințeniei noastre, adică Sfintele noastre Moaște și toată teologia veridică pe care am scris-o și tot exemplul vrednic de urmat. Pentru că am trăit în fiecare zi cu Dumnezeu, luminați fiind de El și călăuziți spre tot lucrul cel bun.

În Evanghelia de azi [Mc. 1, 1-8], Sfântul Ioannis Botezătorul propovăduia „botezul pocăinței spre iertarea păcatelor [βάπτισμα μετανοίας εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν]” [Mc. 1, 4, BYZ]. Propovăduia un botez însoțit de mărturisirea păcatelor. Dar când vorbește despre Domnul și despre lucrarea Lui în Biserică, Sfântul Ioannis profețește următorul fapt: „Dar Acela vă va boteza pe noi în[tru] Duhul Sfânt [Αὐτὸς δὲ βαπτίσει ὑμᾶς ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ]” [Mc. 1, 8, BYZ]. Și nu se referă doar la Cincizecime, unde Sfinții Apostoli au primit slava Duhului Sfânt, care e slava Dumnezeului nostru treimic, în ei înșiși, ci la lucrarea continuă a Domnului în Biserica Sa. Pentru că Tatăl, prin Fiul, întru Duhul Sfânt dăruie fiecărui credincios în parte slava Lor, slava Treimii, prin Sfintele Taine și Sfintele Slujbe ale Bisericii, pentru a se mântui în Biserica Treimii. Căci Dumnezeul nostru treimic lucrează continuu în Biserica Sa mântuirea noastră. Și noi, atunci când ne adunăm liturgic în Biserică, ne adunăm pentru ca să ne umplem de slava lui Dumnezeu, de teologia Lui, de curăția Lui, de toată evlavia Lui. Ne adunăm pentru ca să Îi slujim Lui cu cuviință și pentru ca să I ne închinăm Lui cu cutremur interior și pentru ca să ne plecăm cu totul înaintea Lui. Căci botezarea noastră continuă cu slava Lui sau umplerea noastră cu slava Lui se trăiește aici, în Biserica Sa, în mod comunitar, fiecare slujind aproapelui său la cele spre folos. Pentru că fiecare dar și slujire a noastră e pentru toată Biserica Lui și prin toate pe care le facem și le spunem, noi căutăm mântuirea noastră și a întregii lumi.

Tocmai de aceea, anul 2022, în Biserica României, e anul rugăciunii și al Sfinților Isihaști[2]. Pentru că rugăciunea neîncetată stă la temelia vieții sfinte, a vieții pline de priveghere duhovnicească. Și nu poți ajunge să te nevoiești isihast, să te nevoiești pentru liniștirea ta interioară, dacă nu faci din rugăciunea Domnului respirația ta clipă de clipă. Prin ucenicia mea față de Sfântul Ilie văzătorul de Dumnezeu, a celui mai mare Sfânt Isihast român din secolul al 20-lea, moștenind de la el viața, teologia și  nevoința isihastă, tema sinodală a acestui an e o mare bucurie și împlinire duhovnicească pentru mine, pentru că se referă la viața mea, la modul meu de a fi și al Părintelui meu duhovnicesc. Pentru că Sfinții noștri Părinți Simeon Noul Teolog [Συμεὼν ὁ Νέος Θεολόγος][3], Grigorios Palamas [Γρηγόριος Παλαμᾶς][4] și Paisii Velicikovskii [Паисий Величковский][5] sunt Părinții fundamentali ai vieții mele teologice și duhovnicești, ei fiind și ai Sfântului Ilie, cu care i-am aprofundat îndelung. Modul cum ei s-au curățit de patimi și s-au făcut Văzători de Dumnezeu și Teologi ai Bisericii e unul fundamental pentru noi, pentru că ei vorbesc despre viețuirea creștină ca despre o cale continuu conștientă și conștientizată de către cel care se nevoiește. Pentru cei trei Sfinți Părinți, schimbările dumnezeiești din credinciosul nevoitor sunt reale și conștientizate de către el. El e conștient continuu de minunile lui Dumnezeu din viața lui, iar vederile lor dumnezeiești sunt experiențe plenare, ale întregii lor ființe și abisal conștiente și conștientizate, care îi îndumnezeiesc în mod real. De aceea, când vorbesc despre aportul lui Dumnezeu la sfințirea viața lor, Sfinții Isihaști mărturisesc că el e unul deplin, pentru că El i-a îndumnezeit în mod continuu prin luminările și vederile lor cele dumnezeiești. Căci luminările și vederile cele dumnezeiești sunt darul Lui pentru ei, pentru cei care se nevoiesc, pentru a-i face tot mai curați și mai frumoși, dar ele sunt pe măsura curăției, a evlaviei și a sfințeniei vieții lor. Căci prin toate pe care Dumnezeu le face în viața lor, El îi ajută să se curățească, să se lumineze și să se sfințească în mod continuu.

Sfântul Simeon Noul Teolog, Dumnezeiescul Părinte a cărui teologie isihastă am aprofundat-o în teza mea doctorală, a adormit în anul 1022[6] și se împlinesc 1.000 de ani de la adormirea sa în anul acesta, în 2022. Și cred că de aici a pornit ideea pomenirii Sfinților Isihaști în acest an. Sfântul Grigorios Palamas a adormit în anul 1360[7] și se împlinesc anul acesta 662 de ani de la adormirea sa, pe când de la adormirea Sfântului Paisii Velicikovskii se împlinesc 228 de ani în acest an, pentru că el a adormit pe 15 noiembrie 1794[8]. Și despre cum am păstrat lucrurile lor și operele lor și despre cum le-am făcut cunoscute și aprofundat cu toții vom da socoteală. Pentru că toți trebuie să îi iubim, să îi cinstim și să îi popularizăm pe Sfinții lui Dumnezeu prin tot ceea ce facem în viața noastră.

Așadar, iubiții mei, contează tot ceea ce facem în fiecare zi a vieții noastre! Pentru că prin păcatele de tot felul ne întunecăm, pe când prin faptele cele bune ne luminăm duhovnicește, interior, ființa noastră. Și când venim înaintea oamenilor, venim cu ceea ce suntem. Dar ceea ce suntem, am ajuns prin ceea ce facem zilnic, zi și noapte, în lăuntrul ființei noastre. Din acest motiv, predica începe din interiorul vieții noastre și se întoarce acolo. Eu vă vorbesc pentru ca dumneavoastră să auziți cu toată ființa dumneavoastră și să primiți adevărurile lui Dumnezeu cu tot ceea ce sunteți. Pentru că, experimentând voia lui Dumnezeu, veți ajunge la un rezultat interior îmbucurător: la luminarea, la liniștirea, la umplerea dumneavoastră de bucurie, de pace și de curăție dumnezeiască. Căci toate cele ale lui Dumnezeu sunt pentru sfințirea noastră, pentru înfrumusețarea noastră dumnezeiască, pentru îndumnezeirea noastră. Și îndumnezeirea noastră e reală, e ontologică, e minunea continuă din viața Bisericii. Amin!


[1] Începută la 10. 27, zi de miercuri, pe 29 decembrie 2021. Cer înnorat, minus un grad, vânt de 10 km/ h.

[2] Cf. https://basilica.ro/anul-2022-va-fi-dedicat-rugaciunii-si-sfintilor-isihasti/.

[3] A se vedea: https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2912/sxsaintinfo.aspx.

[4] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Gregory_Palamas.

[5] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Paisie_Velicicovschi.

[6] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2912/sxsaintinfo.aspx.

[7] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1173/sxsaintinfo.aspx.

[8] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1185/sxsaintinfo.aspx.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *