Predică la Botezul Domnului [2022]

Iubiții mei[1],

tăierea-împrejur sau circumcizia[2] la 8 zile de la naștere[3] era – și încă mai este pentru evrei – prima mare experiență dureroasă a copilului. Însă ea nu a fost o lege umană pentru evrei, ci una dumnezeiască! Pentru că Însuși Dumnezeu a cerut această făgăduință [τὴν διαθήκην] Sfântului Patriarh Avraam pentru toți cei de parte bărbătească [Fac. 17, 9-10, LXX]. Și, în mod tainic, Dumnezeu i-a spus atunci Sfântului Avraam: „Și va fi făgăduința Mea în trupul vostru întru făgăduință veșnică [καὶ ἔσται ἡ διαθήκη Μου ἐπὶ τῆς σαρκὸς ὑμῶν εἰς διαθήκην αἰώνιον]” [Fac. 17, 13, LXX].

Însă, noi, creștinii, nu ne mai tăiem-împrejur în ziua de azi! Pentru că circumcizia cerută de Dumnezeu atunci prefigura Sfântul Botez al Bisericii, pe care noi îl primim în pruncia noastră. Dar făgăduința cea veșnică a lui Dumnezeu este în sufletele și în trupurile noastre, pentru că Dumnezeiescul Botez ne-a umplut pe noi de slava lui Dumnezeu, care este „arvuna moștenirii noastre [ἀρραβὼν τῆς κληρονομίας ἡμῶν]” [Efes. 1, 14, BYZ] celei veșnice. Și circumcizia se făcea în mod tainic în ziua a 8-a de la naștere [Fac. 17, 12, LXX], pentru că scopul Botezului e să ne facă pe toți moștenitorii Împărăției Sale, ai zilei celei a 8-a, ai zilei celei veșnice.

Însă circumcizia se făcea celor de parte bărbătească și era foarte dureroasă, pentru că Dumnezeu dorea să ne spună în mod tainic că viața creștină cere multă bărbăție duhovnicească, pentru că avem parte de multe dureri și ispite în viața noastră. Pentru a moșteni Împărăția lui Dumnezeu trebuie să mergi până la capăt în credință, trebuie să trăiești ca om credincios lui Dumnezeu, fiindcă numai astfel te vei odihni pentru veșnicie.

Dar pentru ca Domnul să schimbe circumcizia cea foarte dureroasă cu Botezul cel nedureros, El Și-a asumat firea noastră și odată cu ea și toate durerile acestei vieți. Și El a trăit durerile acestei vieți în mod desăvârșit, fără ca ele să fie amestecate cu plăcerea, așa cum subliniam și în prima predică a lui 2022, pentru ca să scoată în mod desăvârșit tot păcatul din firea noastră. Adică El a trăit în firea Sa umană toată durerea pentru păcatele noastre, pentru ca să vindece în mod desăvârșit firea umană și să ne dăruie făgăduința Sa în trupul nostru, adică slava Lui, fără a ne mai pune la dureri pentru primirea ei. Dar, din iubire pentru El, pentru Dumnezeul mântuirii noastre, noi acceptăm în mod ascetic toată voia Lui, pentru că făgăduința Lui din noi înșine, adică slava Lui, ne întărește să suportăm toate întru credința în El. Nu mai primim în mod dureros slava Lui, ci o primim în dar și cu bucurie la Botezul nostru sacramental, dar pentru El suportăm toate fiind întăriți de slava Lui.

Căci viața creștină este o viață dureroasă, este o viață în care suntem mereu tracasați și loviți din toate părțile, dar pe ea o trăim având în noi slava lui Dumnezeu, cea care ne întărește și ne bucură în toate durerile și necazurile noastre. De aceea, viața noastră creștină e una paradoxală, pentru că e divino-umană. Noi avem în sufletele și în trupurile noastre slava lui Dumnezeu, cea care ne sfințește continuu pe noi, de aceea durerile noastre sunt bucuroase, iar lacrimile noastre sunt dulci și nu amare. Pentru că lacrimile noastre ne curățesc de păcate, iar suferințele noastre sunt cele care ne sfințesc continuu.

Când Sfântul Ioannis Botezătorul a spus despre Domnul că El este „Mielul lui Dumnezeu [ὁ Ἀμνὸς τοῦ Θεοῦ], Cel care ridică păcatul lumii [ὁ αἴρων τὴν ἁμαρτίαν τοῦ κόσμου]” [In. 1, 29, BYZ], ne-a profețit că El va curăți, prin Dumnezeieștile Sale Patimile și prin Preasfânta Sa Răstignire, tot păcatul întregii lumi. Tot păcatul neascultării noastre. Căci „Dumnezeiescul Teofilact[os al Bulgariei], tălmăcind acest cuvânt al Evangheliei, zice că păcatul lumii este neascultarea. Pe acesta l-a ridicat Domnul din mijlocul nostru, făcându-Se pe Sine ascultător până la moarte. Și Ioann[is] l-a numit păcatul lumii, pentru că nu e păcat în lume mai mare ca neascultarea. Iar el a spus păcat și nu păcate, pentru că în neascultare se cuprind toate păcatele”[4]. În neascultarea de Dumnezeu.

De aceea, astăzi, când retrăim cu veselie dumnezeiască Botezul Domnului, dar și Botezul nostru, cel din pruncie, trebuie să fim conștienți de faptul că am primit slava lui Dumnezeu în noi înșine ca o consecință a asumării a toată durerea de către Domnul nostru. Căci numai suferințele Lui cele multe și negrăite pentru noi ne-au adus nouă bucuria cea dumnezeiască. Pentru că El S-a făcut Jertfă fără de prihană, adică Miel al lui Dumnezeu care S-a jertfit pentru noi, pentru ca să curățească toate păcatele noastre. Și când noi ne spovedim păcatele noastre cu durere, ni le spovedim în fața Celui care a pătimit deja pentru ele ca să ne mântuie pe noi. Pentru că noi venim să recunoaștem că toate păcatele noastre sunt cele prin care Îl rănim pe El continuu, pe Cel care, din iubire negrăită și veșnică, le-a răbdat pentru noi.

Și El ne iartă continuu păcatele noastre, pe care noi le spovedim cu durere, pentru că a biruit în umanitatea Sa în mod desăvârșit tot păcatul și toată durerea umană. Și El ne iartă și ne umple de slava Lui, pentru ca și noi să biruim în lăuntrul nostru tot păcatul și toată durerea care ne împinge la păcat.

De aceea, vom sfinți și azi, cu harul lui Dumnezeu, apa cea mare a Bisericii, apa Botezului Său, ca ea să ne umple de slava Lui. Căci avem nevoie de curățire, de luminare și de sfințire continuă și, bând apa lui Dumnezeu, apa plină de slava Lui, ne întărim în viața și în nevoința și în slujirea noastră bisericească.

Fiindcă unii se întreabă în mod păcătos ce a făcut și face Dumnezeu pentru ei. Iar răspunsul e acesta: Dumnezeu a făcut, face și va face totul pentru ei, pentru mântuirea lor, numai ei nu fac tot ceea ce pot pentru mântuirea lor. Căci Dumnezeu face în continuu tot ceea ce e nevoie pentru ca noi să trăim și să ne sfințim viața noastră împreună cu El. Biserica Lui e plină de tot adevărul, de toată sfințenia și de tot ajutorul pentru viața noastră. Toate cărțile și Slujbele Bisericii ne umplu de adevărul Lui și de sfințenia Sa, iar slava Lui, pe care o primim în Biserica Sa, e însăși intrarea noastră în comuniunea veșnică cu Sine. Dar pentru ca să stai în adevărul Său și să trăiești cu adevărat creștinește împreună cu Dumnezeu trebuie să vii aici, în Biserica Sa, și să te bucuri de toate binefacerile lui Dumnezeu.

Și oamenii se duc în diverse locuri, orbecăie, își caută fericirea acolo unde nu este, pentru că fericirea lor este aici, în Biserica slavei Sale. Comoara e în mijlocul lumii! Comoara lumii e Biserica lui Dumnezeu. Și dacă vii și te împărtășești de toată această comoară a vieții noastre, de Biserica Lui, atunci ești un om care mergi spre veșnicie cu veselie dumnezeiască.

Și Domnul a acceptat botezul Sfântului Ioannis Botezătorul pentru ca să Își instituie Botezul Său, Botezul Bisericii Sale. Căci Botezul Său, făcut în apa Iordanisului de către Ioannis, nu a însemnat doar ceea ce au văzut oamenii – că și Iisus S-a botezat în apă – ci a însemnat în mod abisal ceea ce a văzut Domnul în mod extatic în acea zi: „Și, [când] a fost botezat, Iisus a ieșit numaidecât din apă! Și, iată, I-au fost deschise Lui cerurile [ἀνεῴχθησαν Αὐτῷ οἱ οὐρανοί] și L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca o porumbiță și venind în[tru] El [καὶ εἶδεν τὸ Πνεῦμα τοῦ Θεοῦ καταβαῖνον ὡσεὶ περιστερὰν καὶ ἐρχόμενον ἐπ᾽ Αὐτόν]! Și, iată, glasul din ceruri, zicând: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în[tru] Care am binevoit»!” [Mt. 3, 17-18, BYZ].

Pentru că Domnul a descris aici ceea ce a văzut cu umanitatea Sa, ceea ce a văzut El în mod extatic! Căci atunci când Sfântul Matteos vorbește despre cerurile care I-au fost Lui deschise, vorbește despre vederea Sa extatică avută la Botezul Său. Și Domnul L-a văzut atunci cu umanitatea Sa pe Duhul Sfânt ca o porumbiță cu totul curată, Care a venit întru El, în umanitatea Lui, pentru că El, după dumnezeirea Sa, era din veci dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Iar glasul din ceruri este Tatăl, Care mărturisește despre Iisus Hristos că este Fiul Său. Și odată cu Botezul Său, Domnul ne-a revelat că Dumnezeul nostru e treimic: e Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu. Dar noi, ca umanitate, am avut nevoie de mai mult de 5.000 de ani[5] de creștere duhovnicească, pentru ca Domnul să ne reveleze că El e Treime de persoane. Căci El, Cel unul după ființa Sa, este în trei persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu. Și El, Dumnezeul nostru treimic, ne cheamă la comuniunea veșnică cu Sine, la comuniunea iubirii dumnezeiești, pentru că ne cheamă la sfințenia Lui, la cea care e plină de iubire și de nevoință și de curăție dumnezeiască.

„Astăzi firea apelor se sfințește [Σήμερον τῶν ὑδάτων ἁγιάζεται ἡ φύσις]”[6], ne spune o cântare de la Slujba Aghiasmei celei Mari[7]. Dar nu se sfințește de la sine, nu se sfințește pentru că azi e praznicul Botezului Domnului, ci pentru că noi sfințim astăzi apa cea mare a lui Dumnezeu în fața Bisericii. Prin chemarea slavei lui Dumnezeu în apa noastră, firea apelor se sfințește! Căci noi, Preoții, băgăm mâna în apă și o însemnăm cu semnul Sfintei Cruci și chemăm să vină întru ea slava lui Dumnezeu. Iar ea este Aghiasma cea mare sau Apa Sfântă cea mare a Bisericii, tocmai pentru că Dumnezeu răspunde rugăciunii noastre în mod tainic și sfințește firea apelor. Adică sfințește apa în mod fundamental, făcând-o nestricăcioasă și făcătoare de minuni.

Și așa cum El sfințește apa în mod tainic și ea rămâne sfântă și plină de viața Lui, tot la fel sfințește și sufletele și trupurile noastre, fără ca prea mulți oameni să înțeleagă taina vieții noastre, adică modul cum Dumnezeu ne sfințește în mod continuu. Alde gură cască nu văd nimic sfânt la apa sfântă și nici la noi! Cei orbi sufletește nu văd nicio sfințenie pe pământ! Însă noi ne îndumnezeim zilnic aici, pe pământ, în Biserica Sa și în mijlocul acestei lumi, în ochii tuturor, care sunt tot mai orbi la sfințenia lui Dumnezeu.

Dar ca să Îl vezi în mod tainic pe Mielul lui Dumnezeu, pe Cel care S-a răstignit pentru tine, și pe Tatăl și pe Duhul Sfânt, și să primești tainic slava Dumnezeului treimic, trebuie să te pocăiești de păcatele tale, să le plângi și să le mărturisești cu amărăciune. Trebuie să vrei să fii înăuntrul Bisericii și nu în afara ei! Trebuie să vrei Botezul Lui, care ne introduce în Biserica Sa, pentru ca să trăiești toate minunile lui Dumnezeu.

Fiindcă altfel rămâi toată viața ta un cârcotaș, un hulitor, un negaționist, când Biserica e viața ta, e intrarea ta în Împărăția lui Dumnezeu. Dar pentru Biserică trebuie să ai ochi curați, pentru ca să vezi marile minuni ale lui Dumnezeu cu oamenii. Căci El nu dă pe nimeni afară, atâta timp cât ne așteaptă pe toți. Așteaptă ca noi să ne dăm seama că rătăcim, că suntem triști și neîmpliniți și că avem nevoie de acasa noastră. Iar aici, în Biserica Sa, noi suntem acasă și ne pregătim pentru acasa noastră cea veșnică, pentru Împărăția Lui. Pentru că aici suntem în pridvorul Împărăției Sale.

Vă mulțumesc frumos pentru toată comunicarea și pentru toate darurile dumneavoastră date mie cu multă prietenie! M-am bucurat să vă revăd, să stăm de vorbă, să vă resfințesc casele și lucrurile și să ne întărim împreună în viața noastră. Pentru că vorba bună, sinceră, e plină de tărie, de viață, de prietenie. Dumnezeu să primească toate cele dăruite cu bucurie și să ne lumineze pe mai departe, în fiecare clipă, ca să facem voia Lui cea sfântă! La mulți ani, multă pace și bucurie dumnezeiască! Amin!


[1] Începută la 17. 36, în zi de duminică, pe 2 ianuarie 2022. Cer senin, 12 grade, vânt de 5 km/ h.

[2] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Circumcizie.

[3] Idem: https://jewishencyclopedia.com/articles/4391-circumcision.

[4] Sfântul Sfințit Mucenic Antim Ivireanul, Didahiile, text actualizat și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2016, p. 225-226.

[5] Căci, după cronologia Bisericii, Domnul S-a întrupat în anul 5. 508 de la facerea lumii, cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Era_bizantină.

[6] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Jan/JanTheophaneia.html.

[7] Molitfelnic, ed. BOR 2002, p. 673.

2 comentarii la „Predică la Botezul Domnului [2022]”

    1. Multă sănătate și bucurie, Domnule Sofronie! Dumnezeu să vă întărească în tot lucrul cel bun! Vă mulțumesc frumos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *