Psalmul al 104-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 77-134]

Și le-a dat lor Domnul cuvântul,
cu minuni, să facă-n tot pământul,
ca toată țara lui Ham să vadă
în Israil ce se lucrează.

A trimis întuneric în tot omul,
căci Îl mâniară în grai pe Domnul,
toate apele le-a prefăcut în sânge,
de-a murit tot peștele în unde.

Izvorât-a broaște-n toată țara,
de se va pomeni întru ei ocara,
că și la-mpăratul jucau în haine,
în sipeturi și pe unde-aveau taine.

Muște câinești le-a trimis cu ace
și de mușițe n-aveau pace.
I-au umplut ploaia, grindina și focul,
ce-au ars țara și-au bătut-o cu totul.

În vii, n-a scăpat rodită viță,
c-au ros și scoarța de pe mlădiță.
Smochinii, toată roada ce făceau, mare,
grindina o strica, și tot pomul dintre hotare.

Trimise lăcustă și-omidă,
de-au mâncat ce mai era după grindină,
cât n-a rămas deloc verdeață
de iarbă sau buruiană creață.
Și a bătut toată pârga lor în țară
și de-averile lor se scuturară.

Și Și-a scos din robie Domnul,
cu argint și aur, pe tot omul.
Și nu era nimeni suferind,
în seminția lor, sau bolind.

Iar egiptenilor bine le-a părut
că i-au lăsat să iasă curând,
căci inima le era-ngrozită
de puterea Domnului cea sfântă.

Și Domnul le-a întins umbră groasă,
ce le făcea ziua răcoroasă,
iar noaptea o schimba în lumină,
cu nor de foc, ca-n zi senină.

Și au cerut de le-au dat cârstei
și potârnichii, de-a plouat peste ei.
Și din cer le-a trimis hrană,
de s-au săturat toți cu mană.
Le-a scos izvor din piatră la sete,
de-au băut apă toți pe săturate.

Căci Și-a adus Dumnezeu aminte
de sfântul Său cuvânt, de mai-nainte,
către Avraam, ce-a zis că va face,
că-i va crește sămânța cu pace.

Și Și-a scos Domnul cu tărie
oamenii Săi către bucurie
și le-a dat aleșilor Săi să își facă
veselie în viață, să le placă,
împărțindu-le țări desfătate,
cu bogății și cu de toate,

de s-așezară-n țări păgâne,
împărțindu-și moșii străine,
ca ei să-I țină jurământul
și să-I cerceteze legea și cuvântul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.