Iezechiil, cap. 46, cf. LXX

1. [Căci] acestea zice Domnul Dumnezeu: <Poarta cea din curtea cea mai dinăuntru, cea văzând către răsărituri, va fi închisă 6 zile, [în] cele lucrătoare, iar în ziua sabaturilor va fi deschisă. Și în ziua lunii noi va fi deschisă

2. și va intra cel care călăuzește dinspre calea elamului a porții celei din afară și va sta la poarta curților și vor face preoții arderile de tot ale sale și pe cele ale mântuirii sale. Și se va închina la poarta curții [καὶ προσκυνήσει ἐπὶ τοῦ προθύρου τῆς πύλης] și [apoi] va ieși, iar poarta nu are să fie închisă până seara [καὶ ἡ πύλη οὐ μὴ κλεισθῇ ἕως ἑσπέρας].

3. Și poporul pământului se va închina către poarta aceea a curților în sabaturi [καὶ προσκυνήσει ὁ λαὸς τῆς γῆς κατὰ τὰ πρόθυρα τῆς πύλης ἐκείνης ἐν τοῖς σαββάτοις] și în lunile cele noi înaintea Domnului [καὶ ἐν ταῖς νουμηνίαις ἐναντίον Κυρίου].

4. Și cel care călăuzește va aduce Domnului arderile cele de tot în ziua sabaturilor: 6 miei fără de prihane și un berbec fără de prihană

5. și manaa [și] aluatul berbecului și jertfa mieilor [și] darul mâinii sale [δόμα χειρὸς αὐτοῦ] și inul de ulei [cu] aluat.

6. Iar în ziua lunii celei noi va fi [vor fi jertfiți] un vițel fără de prihană și 6 miei și un berbec fără de prihană.

7. Și va fi [vor fi jertfite și] aluatul berbecului și aluatul vițelului, manaa și [aluatul] mieilor, precum are să scoată mâna sa, și inul de ulei [cu] aluat.

8. Și când [va fi] a intra cel care călăuzește, dinspre calea elamului porții va intra și dinspre calea porții va ieși.

9. Și când are să intre poporul pământului înaintea Domnului la praznice, cel care intră dinspre calea porții celei către miazănoapte [pentru] a se închina, va ieși dinspre calea porții celei către miazăzi, iar cel care intră dinspre calea porții celei către miazăzi, va ieși dinspre calea porții celei către miazănoapte [și] nu se va întoarce către poarta pe care a intrat, ci în dreptul ei va ieși[1].

10. Iar cel care călăuzește [va fi] în mijlocul lor[2]. [Și] când [va fi] a intra ei, va intra împreună cu ei, iar când [va fi] a ieși ei, va ieși [împreună cu ei].

11. Iar în praznice și în adunările praznicelor va fi [vor fi jertfite] manaa [și] aluatul vițelului și aluatul berbecului și al mieilor, precum are să scoată mâna sa, și inul de ulei [cu] aluat.

12. Iar dacă cel care călăuzește are să facă mărturisire [cu] ardere de tot a mântuirii Domnului [ἐὰν δὲ ποιήσῃ ὁ ἀφηγούμενος ὁμολογίαν ὁλοκαύτωμα σωτηρίου τῷ Κυρίῳ] și va deschide sieși poarta cea văzând către răsărituri și va face arderea cea de tot a sa și pe cele ale mântuirii sale [în] ce chip se face în ziua sabaturilor și [apoi] va ieși, și [atunci] va închide ușile după [ce] are să iasă el.

13. Și mielul cel de un an, cel fără de prihană, îl va face Domnului întru ardere de tot în fiecare zi, [căci] dimineața îl va face pe el.

14. Și manaa de 6 măsuri va face asupra lui dimineața[3] și [va turna] o treime dintr-un in de ulei, [pentru ca] să amestece făina cea de grâu manaa/ dar Domnului, [iar aceasta va fi] porunca [cea de-a] pururea [πρόσταγμα διὰ παντός].

15. [Și] veți face mielul și manaa și uleiul, le veți face dimineața [ca] arderea de tot [cea de-a] pururea [ποιήσετε τὸ πρωὶ ὁλοκαύτωμα διὰ παντός]>.

16. [Căci] acestea zice Domnul Dumnezeu: <Dacă cel care călăuzește are să dea darul unuia dintre fiii săi din această moștenire a sa, [atunci] fiilor săi le va fi stăpânirea în[tru] moștenire.

17. Iar dacă are să dea darul unuia [dintre] slujitorii săi și îi va fi aceluia până în anul eliberării și va fi dat înapoi celui care călăuzește, afară de moștenirea fiilor săi, al lor va fi[4].

18. Iar cel care călăuzește nu are să ia din moștenirea poporului, [ca] să [nu-i] asuprească pe ei dintru [prin] stăpânirea sa, [și pe el] îl vor moșteni fiii săi, pentru ca să nu fie risipit poporul Meu de fiecare[5] din [prin] stăpânirea sa>»”.

19. Și m-a dus pe mine spre intrarea cea către spatele porții, spre auditoriul celor sfinte ale preoților, cel văzând către miazănoapte. Și, iată, locul de acolo [era] deosebit!

20. Și a zis către mine: „Acesta este locul [în] care preoții vor fierbe acolo cele pentru neștiințe și cele pentru păcate. Și acolo vor coace împreună [și] manaa, [pentru] a nu o scoate întru curtea cea mai din afară [pentru] a se sfinți poporul”.

21. Și m-a dus pe mine întru curtea cea mai din afară și m-a dus împrejur pe mine în cele 4 părți ale curții. Și [καὶ], iată [ἰδοὺ], curtea dinspre partea curții [αὐλὴ κατὰ τὸ κλίτος τῆς αὐλῆς]! [Iar] curtea dinspre partea curții [era]

22. în cele 4 părți ale curții, [fiind] curtea cea mică, lungă de 40 de coți și lată de 30 de coți, măsura [fiind] una [la] cele 4.

23. Iar auditoriile [erau] împrejur la acestea, împrejur [la] cele 4, iar bucătăriile făcute dedesubtul auditoriilor împrejur [καὶ μαγειρεῖα γεγονότα ὑποκάτω τῶν ἐξεδρῶν κύκλῳ].

24. Și a zis către mine: „Acestea [sunt] casele bucătarilor, [în] care vor fierbe acolo poporului cei care slujesc casei jertfelor”.


[1] Iar acest lucru a devenit principiu liturgic în cultul Bisericii, pentru că ieșim pe o ușă îngerească pentru ca să tămâiem și intrăm pe cealaltă.

[2] După cum e în mijlocul credincioșilor Episcopul până azi, atunci când el slujește împreună cu întreaga Biserică.

[3] Asupra mielului adus jertfă.

[4] Al fiilor călăuzitorului.

[5] De fiecare om care îl conduce.