Iezechiil, cap. 47, cf. LXX

1. Și m-a dus pe mine în curțile casei[1] și, iată, apa cea limpede ieșea dedesubt [ὕδωρ ἐξεπορεύετο ὑποκάτωθεν τοῦ αἰθρίου], către răsărituri [κατ᾽ ἀνατολάς]! Că[ci] fața casei vedea către răsărituri [ὅτι τὸ πρόσωπον τοῦ οἴκου ἔβλεπεν κατ᾽ ἀνατολάς] și apa cobora din partea cea de-a dreapta, dinspre miazăzi, pe[ste] jertfelnic.

2. Și m-a scos pe mine dinspre calea porții cea către miazănoapte și m-a dus împrejur pe mine pe calea cea din afară, către poarta curții cea văzând către răsărituri. Și, iată, apa se cobora din partea cea de-a dreapta!

3. [Și s-a arătat] ca ieșirea omului din partea cealaltă [καθὼς ἔξοδος ἀνδρὸς ἐξ ἐναντίας] și măsura [era] în mâna sa [καὶ μέτρον ἐν τῇ χειρὶ αὐτοῦ]. Și a măsurat miile cu măsura [sa] și a trecut prin apă [καὶ διεμέτρησεν χιλίους ἐν τῷ μέτρῳ καὶ διῆλθεν ἐν τῷ ὕδατι], apa iertării [ὕδωρ ἀφέσεως][păcatelor].

4. Și a măsurat miile și a trecut prin apă, apa [fiind] până la coapse. Și a măsurat miile și a trecut, apa [fiind] până la șale.

5. Și a măsura miile și nu putea să treacă, că[ci] se repezea apa ca șuieratul pârâului pe care nu-l vor trece.

6. Și a zis către mine: „Oare ai văzut, fiule al omului?”. Și m-a dus pe mine la buza râului [ἐπὶ τὸ χεῖλος τοῦ ποταμοῦ]

7. la întoarcerea mea. Și, iată, pomi foarte mulți [erau] la buza râului aici și aici!

8. Și a zis către mine: „Apa aceasta care iese întru Galilea [τὸ ὕδωρ τοῦτο τὸ ἐκπορευόμενον εἰς τὴν Γαλιλαίαν][2], cea către răsărituri – și se cobora în Arabia [Ἀραβία] și venea până la mare, la apa trecerii [ἐπὶ τὸ ὕδωρ τῆς διεκβολῆς] –, și [aceasta va fi care] va însănătoși apele [καὶ ὑγιάσει τὰ ὕδατα].

9. Și tot sufletul celor vii va fi fierbând [καὶ ἔσται πᾶσα ψυχὴ τῶν ζῴων τῶν ἐκζεόντων][3]. [Iar] la toți, la care are să vină râul acolo, va trăi [vor trăi]. Și pește foarte mult va fi acolo, că[ci] vine acolo apa aceasta și o va însănătoși și va trăi [ὅτι ἥκει ἐκεῖ τὸ ὕδωρ τοῦτο καὶ ὑγιάσει καὶ ζήσεται], [iar] tot [omul] la care are să vină râul acolo va trăi.

10. Și vor sta acolo pescarii de la Engadin până la Enagalim [ἀπὸ Αινγαδιν ἕως Αιναγαλιμ]. Uscarea năvoadelor [ψυγμὸς σαγηνῶν] va fi [și] de una singură va fi. Iar peștii ei [vor fi] ca peștii mării celei mari, [vor fi] mulțime foarte multă.

11. Iar în[tru] trecerea sa și în[tru] întoarcerea sa și în[tru] înălțarea sa nu or să se însănătoșească[4], [ci] spre săruri vor fi dați.

12. Și în râu se va sui [καὶ ἐπὶ τοῦ ποταμοῦ ἀναβήσεται][5], în buza sa aici și aici [ἐπὶ τοῦ χείλους αὐτοῦ ἔνθεν καὶ ἔνθεν]. Tot pomul cel de mâncat nu are să fie învechit în[tru] el și nici nu are să se sfârșească rodul său. [Din] înnoirea sa va da pârgă, pentru că acestea, apele lor, din cele sfinte ies. Și va fi rodul lor spre mâncare, iar suirea lor spre sănătate.

13. [Căci] acestea zice Domnul Dumnezeu: «Aceste hotare ale pământului veți moșteni, ale celor 12 seminții ale fiilor lui Israil: adăugirea funiei [πρόσθεσις σχοινίσματος][6].

14. Și îl veți moșteni pe el[7], fiecare [având] ca fratele său, spre care am ridicat mâna Mea [ca] să-l dau pe el părinților lor, și vă va cădea vouă pământul acesta în[tru] moștenire [καὶ πεσεῖται ἡ γῆ αὕτη ὑμῖν ἐν κληρονομίᾳ].

15. Și acestea [sunt] hotarele pământului: către miazănoapte, de la marea cea mare [τῆς θαλάσσης τῆς μεγάλης][8] care se coboară și tăind intrările Imat [Ημαθ], Seddada [Σεδδαδα],

16. Virota [Βηρωθα], Sevrem [Σεβραιμ] [și] Iliam [Ηλιαμ], [cele] dintre mijlocul hotarelor Damascosului/ Damascului și mijlocul hotarelor Imatului, curtea lui Savnan [Σαυναν], care sunt deasupra hotarelor lui Avranitis[9][Αυρανίτις].

17. Acestea [sunt] hotarele de la mare: de la curtea lui Enan [Αιναν] [până la] hotarele Damascosului și cele către miazănoapte.

18. Iar cele către răsărituri [sunt] la mijlocul lui Avranitis și la mijlocul Damascosului și la mijlocul lui Galaaditis [Γαλααδῖτις][10] și la mijlocul pământului lui Israil, [pe când] Iordanisul [Ιορδάνης] mărginește Finiconul [Φοινικών][11] la marea cea către răsărituri. [Și] acestea [sunt] cele către răsărituri.

19. Iar cele către miazăzi și lips [λίψ][12] [sunt cele] de la Teman [Θαιμαν] și Finicon [și] până la apa Marimot Cadis [Μαριμωθ Καδης], întinzându-se până la marea cea mare. Aceasta [este] partea miazăzi și lips.

20. [Iar] aceasta, partea mării celei mari, mărginește până înainte de intrarea Imatului [Ημαθ], până la intrarea sa. [Și] acestea sunt cele către marea Imatului.

21. Și veți împărți pământul acesta vouă, semințiilor lui Israil.

22. Îl veți arunca pe el[13] la sorț vouă și prozeliților celor care pribegesc în mijlocul vostru, care au născut fii în mijlocul vostru. Și [ei] vă vor fi vouă ca pământeni [αὐτόχθονες] în[tre] fiii lui Israil [și] împreună cu voi vor mânca din moștenire în mijlocul semințiilor lui Israil.

23. Și [ei] vor fi din seminția prozeliților [ἐν φυλῇ προσηλύτων], în[tre] prozeliții cei [care sunt] împreună cu ei. [Și] acolo le veți da moștenirea lor», zice Domnul Dumnezeu.


[1] Ale templului Domnului.

[2] Profeție despre întruparea Domnului și despre apa învățăturii Sale celei dumnezeiești.

[3] Din cauză că vor crede în Domnul și se vor aprinde de dragoste pentru El.

[4] Despre cei care nu vor crede în Domnul și nu se vor vindeca de păcatele lor.

[5] Botezul Domnului.

[6] Pentru că pământul era măsurat cu funia și dat în proprietatea cuiva.

[7] Pământul lui Israil.

[8] Marea Mediterană.

[9] Forma de N., pentru că în text e forma de G. Αυρανίτιδος.

[10] Forma de N. Pentru că în text e forma de G. Γαλααδίτιδος.

[11] Tot forma de N, pentru că în text este G. Φοινικῶνος.

[12] În sud-vest.

[13] Pământul.