Baruh, cap. 3, cf. LXX

1. Doamne Atotțiitorul[e], Dumnezeul lui Israil, sufletul [aflat] în cele strâmte [ψυχὴ ἐν στενοῖς] și duhul lâncezelilor [πνεῦμα ἀκηδιῶν] a[u] strigat către Tine.

2. Ascultă, Doamne, și miluiește, că am păcătuit înaintea Ta,

3. că[ci] Tu [ești] șezând [întru] veac, iar noi [suntem] pierind [întru] veac!

4. Doamne Atotțiitorul[e], Dumnezeul lui Israil, auzi așadar rugăciunea celor care au murit ai lui Israil [ἄκουσον δὴ τῆς προσευχῆς τῶν τεθνηκότων Ισραηλ] și a fiilor celor care păcătuiesc înaintea Ta [καὶ υἱῶν τῶν ἁμαρτανόντων ἐναντίον Σου], care nu au ascultat glasul Domnului, Dumnezeului lor, și [de aceea] ni s-au lipit nouă cele rele!

5. Să nu-Ți aduci aminte de nedreptățile părinților noștri, ci amintește-Ți de mâna Ta și de numele Tău în vremea aceasta,

6. că[ci] Tu [ești] Domnul, Dumnezeul nostru, și Te vom lăuda pe Tine, Doamne!

7. Că[ci] pentru aceasta ai dat frica Ta în inima noastră: [pentru] a chema numele Tău. Iar [noi] Te vom lăuda pe Tine în [zilele] pribegiei noastre [ἐν τῇ ἀποικίᾳ ἡμῶν], că[ci] am întors de la inima noastră toată nedreptatea părinților noștri, care au păcătuit înaintea Ta.

8. Iată, noi, astăzi, [suntem încă] în [zilele] pribegiei noastre, [întru] care ne-ai risipit pe noi acolo, întru ocară și întru blestem și întru pedeapsă, după toate nedreptățile părinților noștri, care s-au îndepărtat de la Domnul, Dumnezeul nostru!

9. Auzi, Israile, poruncile vieții și ascultați [cu toții ca] să cunoașteți înțelepciunea!

10. Ce este, Israile? Că[ci] de ce în pământul celor vrăjmași ești învechit [și] în pământul cel străin

11. te-ai spurcat cu cei morți? Ai fost socotit cu cei spre Iad [προσελογίσθης μετὰ τῶν εἰς ᾍδου]?

12. Ai părăsit izvorul înțelepciunii [ἐγκατέλιπες τὴν πηγὴν τῆς σοφίας]?

13. [În] calea lui Dumnezeu dacă ai fi mers, locuiai [acum] în pacea cea veșnică.

14. Învață unde este înțelepciunea, unde este tăria, unde este înțelegerea [ca] să cunoști deodată, unde este viețuirea cea îndelungată și viața, unde este lumina ochilor [φῶς ὀφθαλμῶν] și pacea!

15. Cine a aflat locul ei și cine a intrat întru vistieriile ei?

16. Unde sunt stăpânitorii neamurilor și cei care stăpânesc fiarele cele de pe pământ?

17. [Unde sunt] cei care își bat joc de păsările cerului și învistieresc [θησαυρίζοντες] argintul și aurul, [în] care nădăjduiseră oamenii, și nu este sfârșit al averii lor?

18. [Unde sunt] cei care lucrează argintul și se îngrijesc [de el] și [acum] nu [mai] este căutare a lucrurilor lor?

19. Au fost nimiciți și întru Iad au coborât [ἠφανίσθησαν καὶ εἰς ᾍδου κατέβησαν] și alții s-au ridicat în locul lor.

20. Cei mai tineri au văzut lumina și au locuit pe pământ, dar calea cunoașterii [ὁδὸν ἐπιστήμης] nu au cunoscut-o,

21. nici [nu] au înțeles cărările ei și nici [nu] au luat partea ei. Fiii lor au fost departe de calea lor,

22. [iar aceasta][1] n-a fost auzită în Hanaan [Χανάαν] și nici [n-]a fost văzută în Teman [Θαιμαν].

23. Nici fiii Agarei [Ἁγάρ], cei care caută înțelegerea pe pământ, [nici] negustorii Merranului [οἱ ἔμποροι τῆς Μερραν] și ai Temanului, [nici] povestitorii de mituri [οἱ μυθολόγοι] și [nici] cei care caută înțelegerea [οἱ ἐκζητηταὶ τῆς συνέσεως], nu au cunoscut calea înțelepciunii [ὁδὸν τῆς σοφίας] și nici [nu] și-au adus aminte de cărările ei.

24. O, Israile, cât de mare [este] casa lui Dumnezeu și [cât] de prelung [este] locul dobândirii Sale!

25. Mare [este] și nu are sfârșit, [este] înalt și nemăsurat.

26. Acolo au fost născuți uriașii cei vestiți [οἱ γίγαντες οἱ ὀνομαστοὶ], cei care au fost dintru început foarte mari [și] cunoscând războiul [οἱ ἀπ᾽ ἀρχῆς γενόμενοι εὐμεγέθεις ἐπιστάμενοι πόλεμον].

27. [Dar] nu pe aceștia i-a ales Dumnezeu și nici calea cunoașterii [nu] le-a dat-o lor.

28. Și [ei] au pierit pentru că [s-au arătat] neavând înțelepciune. Au pierit pentru nesfătuirea lor.

29. Cine s-a suit întru cer și a luat-o pe ea[2] și a coborât-o pe ea din nori?

30. Cine a trecut dincolo de mare și a aflat-o pe ea și o va aduce pe ea [ca] aurul cel ales?

31. Nu este [între oameni] cel care cunoaște calea ei și nici cel care gândește cărarea ei.

32. Dar Cel care a cunoscut toate [ὁ εἰδὼς τὰ πάντα], [Acela] o cunoaște pe ea[3] [și] a aflat-o pe ea [întru] înțelegerea Sa. [O cunoaște] Cel care a zidit pământul întru vremea veacului [ὁ κατασκευάσας τὴν γῆν εἰς τὸν αἰῶνα χρόνον][4] [și] l-a umplut pe el de dobitoacele cele cu patru picioare.

33. [O cunoaște] Cel care trimite lumina [ὁ ἀποστέλλων τὸ φῶς] și [ea] merge. [Căci El] a chemat-o pe ea și [lumina] I-a ascultat Lui [cu] [cu]tremur [ἐκάλεσεν αὐτό καὶ ὑπήκουσεν Αὐτῷ τρόμῳ],

34. iar stelele au luminat în[tru] păzirile lor și au fost veselite [οἱ δὲ ἀστέρες ἔλαμψαν ἐν ταῖς φυλακαῖς αὐτῶν καὶ εὐφράνθησαν].

35. [El][5] le-a chemat pe ele și [stelele] au zis: <De față suntem [πάρεσμεν][!]>. [Și stelele] au luminat cu veselie Celui care le-a făcut pe ele [ἔλαμψαν μετ᾽ εὐφροσύνης τῷ ποιήσαντι αὐτούς].

36. Acesta [este] Dumnezeul nostru [și] nu va fi socotit altul împreună cu El [οὐ λογισθήσεται ἕτερος πρὸς Αὐτόν][6].

37. [Dar El] a aflat toată calea cunoașterii [πᾶσαν ὁδὸν ἐπιστήμης] și a dat-o pe ea lui Iacov, slujitorului Său, și lui Israil, celui iubit de către El.

38. După aceasta, pe pământ a fost văzut [μετὰ τοῦτο, ἐπὶ τῆς γῆς ὤφθη] și cu oamenii a fost unit [καὶ ἐν τοῖς ἀνθρώποις συνανεστράφη][7]»”.


[1] Calea cunoașterii.

[2] Înțelepciunea dumnezeiască.

[3] Pe Înțelepciunea dumnezeiască, adică pe Fiul Său.

[4] Pentru că pământul și timpul au început deodată, ambele fiind creații ale lui Dumnezeu.

[5] Dumnezeu.

[6] Nu va mai fi socotit altul egalul Său.

[7] Profeție hristologică.