Baruh, cap. 4, cf. LXX

1. Aceasta [este] cartea poruncilor lui Dumnezeu și legea care este întru veac. Toți cei care o țin pe ea [sunt] întru viață [πάντες οἱ κρατοῦντες αὐτῆς εἰς ζωήν], dar cei care o părăsesc pe ea vor muri [οἱ δὲ καταλείποντες αὐτὴν ἀποθανοῦνται].

2. Întoarce-te, Iacov[e], și te apucă de ea! Mergi spre lumina dinaintea luminii sale!

3. Să nu-i dai altuia slava ta și pe cele care-ți sunt de folos ție [să nu le dai] neamului celui străin.

4. Fericiți suntem, Israil[e], că[ci] cele plăcute lui Dumnezeu nouă ne este [sunt] cunoscute.

5. Îndrăzniți [Îndrăznește], poporul meu, pomenirea lui Israil!

6. Ați fost vânduți neamurilor nu spre pieire, ci pentru că, [voind] voi să urgisiți pe Dumnezeu, ați fost dați celor vrăjmași.

7. Căci L-ați întărâtat pe Cel care v-a făcut pe voi [παρωξύνατε γὰρ τὸν ποιήσαντα ὑμᾶς], [ca unii] care ați jertfit demonilor și nu lui Dumnezeu [θύσαντες δαιμονίοις καὶ οὐ Θεῷ].

8. Și L-ați uitat pe Cel care v-a alăptat pe voi [ἐπελάθεσθε δὲ τὸν τροφεύσαντα ὑμᾶς], pe Dumnezeul Cel veșnic [Θεὸν αἰώνιον], și L-ați întristat și pe Cel care v-a hrănit pe voi [ἐλυπήσατε δὲ καὶ τὴν ἐκθρέψασαν ὑμᾶς], [pe cei din] Ierusalim [Ιερουσαλημ].

9. Căci a văzut-o pe cea care v-a venit vouă, urgia de la Dumnezeu [ὀργὴν παρὰ τοῦ Θεοῦ], și a zis: „Ascultați, cei pribegi ai Sionului [αἱ πάροικοι Σιων], [căci] Dumnezeu mi-a adus mie plângere mare [ἐπήγαγέν μοι ὁ Θεὸς πένθος μέγα]!

10. Căci am văzut robia fiilor mei și a fiicelor [mele], pe care le-a adus-o lor Cel veșnic [ἣν ἐπήγαγεν αὐτοῖς ὁ αἰώνιος].

11. Pentru că i-am hrănit pe ei cu veselie, dar i-am trimis cu plângere și jale.

12. Nimeni să [nu] se bucure [cu] mine, [cu] văduva și [cu] cea care a fost părăsită de mulți! Am fost pustiit pentru păcatele copiilor mei [ἠρημώθην διὰ τὰς ἁμαρτίας τῶν τέκνων μου], pentru că s-au abătut de la legea lui Dumnezeu [διότι ἐξέκλιναν ἐκ νόμου Θεοῦ],

13. iar dreptățile Sale nu le-au cunoscut, nici [nu] au mers [întru] căile poruncilor lui Dumnezeu și nici pe cărările învățăturii, în[tru] dreptatea Sa, [nu] au mers.

14. Să vină, cei pribegi ai Sionului! Și aduceți-vă aminte de robia fiilor mei și a fiicelor [mele], pe care le-a adus-o lor Cel veșnic!

15. Căci a adus asupra lor neamul de departe [ἔθνος μακρόθεν], neamul cel fără de rușine [ἔθνος ἀναιδὲς] și de altă limbă [καὶ ἀλλόγλωσσον], care nu au fost rușinați [nu s-au rușinat] de bătrân și nici pe copil [nu] l-au miluit.

16. Și i-au dus departe pe cei iubiți ai văduvei, iar de fiicele [ei], pe cea singură, au pustiit-o.

17. Iar eu ce [voie] puternică [am, pentru ca] să vă ajut vouă?

18. Căci, Cel care a adus cele rele asupra voastră, [Acela] vă va scoate pe voi din mâna vrăjmașilor voștri.

19. Mergeți, copiilor, mergeți, căci eu am rămas pustiu!

20. M-am dezbrăcat de veșmântul păcii [ἐξεδυσάμην τὴν στολὴν τῆς εἰρήνης] și m-am îmbrăcat cu pânza de sac a rugăciunii mele [ἐνεδυσάμην δὲ σάκκον τῆς δεήσεώς μου]. [Și] voi striga către Cel veșnic în zilele mele [κεκράξομαι πρὸς τὸν αἰώνιον ἐν ταῖς ἡμέραις μου].

21. Îndrăzniți, copiilor, îndrăzniți către Dumnezeu! Și [El] vă va scoate pe voi din stăpânire[a lor], din mâna celor vrăjmași.

22. Căci eu am nădăjduit în[tru] Cel veșnic [pentru] mântuirea voastră și mi-a venit mie bucuria de la Cel Sfânt, pe[ntru] milostenia care vă va veni vouă în grabă de la Cel veșnic, [de la] Mântuitorul vostru.

23. Căci v-am trimis pe voi cu jale și plângere, dar Dumnezeu îmi va da mie pe voi cu bucurie și veselie întru veac [ἀποδώσει δέ μοι ὁ Θεὸς ὑμᾶς μετὰ χαρμοσύνης καὶ εὐφροσύνης εἰς τὸν αἰῶνα].

24. Căci, precum cei pribegi ai Sionului au văzut acum robia voastră, așa vor vedea în grabă mântuirea cea de la Dumnezeul vostru [οὕτως ὄψονται ἐν τάχει τὴν παρὰ τοῦ Θεοῦ ὑμῶν σωτηρίαν], care vă va veni vouă cu slavă mare și [cu] strălucirea Celui veșnic [ἣ ἐπελεύσεται ὑμῖν μετὰ δόξης μεγάλης καὶ λαμπρότητος τοῦ αἰωνίου].

25. Copiilor [τέκνα], fiți îndelung-răbdători [cu] urgia de la Dumnezeu care a venit asupra voastră [μακροθυμήσατε τὴν παρὰ τοῦ Θεοῦ ἐπελθοῦσαν ὑμῖν ὀργήν]! [Căci] te-a gonit pe tine vrăjmașul tău și, [odată cu] fața sa, [și] pieirea [sa va fi] în grabă și pe grumajii lor vei încăleca.

26. Cei blânzi ai mei au fost duși pe căile cele aspre [οἱ τρυφεροί μου ἐπορεύθησαν ὁδοὺς τραχείας], au fost ridicați ca turma apucată de cei vrăjmași [ἤρθησαν ὡς ποίμνιον ἡρπασμένον ὑπὸ ἐχθρῶν][1].

27. Îndrăzniți, copiilor, și strigați către Dumnezeu, căci vă va fi vouă de la Cel care aduce pomenirea [ἔσται γὰρ ὑμῶν ὑπὸ τοῦ ἐπάγοντος μνεία]!

28. Căci, precum a fost gândul vostru spre a se rătăci de la Dumnezeu, înzeciți [δεκαπλασιάσατε], cei care ați fost întorși, [ca] să-L căutați pe El!

29. Căci Cel care a adus asupra voastră pe cele rele [ὁ γὰρ ἐπαγαγὼν ὑμῖν τὰ κακὰ], [Acela] va aduce asupra voastră veselia cea veșnică [ἐπάξει ὑμῖν τὴν αἰώνιον εὐφροσύνην], împreună cu mântuirea voastră [μετὰ τῆς σωτηρίας].

30. Îndrăznește, Ierusalim[ule], [căci] te va mângâia pe tine Cel care te-a numit pe tine [παρακαλέσει σε ὁ ὀνομάσας σε]!

31. Ticăloși [sunt] cei care pe tine te-au chinuit și care au fost bucurați [s-au bucurat][întru] căderea ta.

32. Ticăloase [sunt] cetățile cărora le-au slujit copiii tăi. Ticăloasă [este] cea care i-a primit pe fiii tăi.

33. Căci, precum a fost bucurată [s-a bucurat] în[tru] căderea ta și a fost veselită [s-a veselit] în[tru] prăbușirea ta, așa va fi întristată în[tru] pustiirea sa.

34. Și îi voi lua ei bucuria cea de mulțime multă, iar mândria ei îi va fi spre jale.

35. Căci focul[2] va veni asupra ei de la Cel veșnic întru zilele cele îndelungate [πῦρ γὰρ ἐπελεύσεται αὐτῇ παρὰ τοῦ αἰωνίου εἰς ἡμέρας μακράς] și va fi locuită de către demoni [în] cea mai multă vreme [καὶ κατοικηθήσεται ὑπὸ δαιμονίων τὸν πλείονα χρόνον].

36. Privește în jur [περίβλεψαι], către răsărituri [πρὸς ἀνατολάς], Ierusalim[ule] [Ιερουσαλημ], și vezi veselia cea de la Dumnezeu venindu-ți ție [καὶ ἰδὲ τὴν εὐφροσύνην τὴν παρὰ τοῦ Θεοῦ σοι ἐρχομένην]!

37. Iată, vin fiii tăi pe care i-ai trimis! Vin adunați de la răsărituri până la apusuri [cu] cuvântul Celui Sfânt [ἔρχονται συνηγμένοι ἀπ᾽ ἀνατολῶν ἕως δυσμῶν τῷ ῥήματι τοῦ Ἁγίου], bucurându-se [întru] a lui Dumnezeu slavă [χαίροντες τῇ τοῦ Θεοῦ δόξῃ][3].


[1] Profeție despre durerile Sfinților Mucenici.

[2] Focul Iadului.

[3] Profeție despre convertirea oamenilor la viața Bisericii.