Psalmul al 105-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 1-42]

Rugați-vă Domnului, că-i dulce,
că mila Lui din veci ne străluce.
Cine va putea spune de Domnul,
de puterile Lui, în tot omul,
să-I vestească laudele toate,
ca să se-nțeleagă peste gloate?

De-aceea se va zice ferice
de cei ce vor păzi judecata, să n-o strice,
și vor face dreptate în lume,
în toată vremea, să-și facă bun nume.

Adu-Ți, Doamne, și de noi aminte,
întru bunăvoința Ta de mai-nainte,
și ne cercetează întru ajutor,
să ne dăruiești cele bune și spor!

Să-i vedem pe aleșii Tăi în bine
și să ne veselim cum se cuvine,
cu mulțimea lor s-avem bucurie,
laudă să-Ți aducem pentru moșie!

Greșitu-Ți-am și noi dinainte,
cu părinții noștri de mai-nainte,
făcut-am înaintea Ta strâmbătate
și n-am vrut să facem dreptate.

Ai noștri părinți n-au înțeles
în Egipt minunile Tale, ades,
pe care le-ai făcut cu ei într-acea țară,
și mila Ta cea multă uitară.

Și te-au mâniat într-acea dată,
suindu-se-n mare cu greutate.
Și i-ai mântuit cu al Tău nume,
de Ți s-a vestit puterea-n lume.

Marea Roșie ai îngrozit-o, să sece,
vad uscat să stea, până vor trece.
Și i-ai trecut prin mare, peste plaja fină,
ca printr-o pădure fără tină.

Și i-ai scos de la cei de care le era greață,
din mâini de vrăjmași, cu povață.
Pe cei ce le făceau supărare
i-a acoperit apa din mare,
de n-a scăpat niciunul, de poveste,
să se-ntoarcă și să dea veste.

Și-I crezură sfintele cuvinte
Și-I cântară laudă-nainte.