Plângerile lui Ieremias, cap. 1, cf. LXX

1. Și a fost, după [ce a fost] să fie robit Israilul și Ierusalimul să fie pustiit, [că] a șezut Ieremias plângând și a plâns plângerea aceasta pentru Ierusalim și a zis: „Cum a șezut singură cetatea cea înmulțită de popoare? A fost făcută ca văduva înmulțită în[tru] neamuri. Stăpânind în[tru] țări, a fost făcută spre bir [φόρον].

2. Plângând [κλαίουσα], a plâns în noapte [ἔκλαυσεν ἐν νυκτί] și lacrimile ei [erau] pe obrajii ei [καὶ τὰ δάκρυα αὐτῆς ἐπὶ τῶν σιαγόνων αὐτῆς]. Și nu este cel care o mângâie pe ea din toți cei care o iubesc pe ea. Toți cei care o iubesc pe ea s-au lepădat de ea [și] i s-au făcut ei întru vrăjmași.

3. A fost înstrăinată Iudea de smerenia sa [μετῳκίσθη ἡ Ιουδαία ἀπὸ ταπεινώσεως αὐτῆς] și de mulțimea robiei sale. A șezut în[tre] neamuri, nu a aflat odihnă [οὐχ εὗρεν ἀνάπαυσιν]. Toți cei care o gonesc pe ea, au prins-o pe ea în mijlocul celor care sunt necăjiți.

4. Căile Sionului plâng, pentru [că] nefiind [nu sunt] cei care vin la praznic. Toate porțile sale au fost nimicite, preoții săi suspină adânc, fecioarele sale ducându-se [de la ea] și aceasta amărându-se în[tru] sine.

5. S-au făcut, cei care o necăjesc pe ea, întru cap[1] [al său], iar vrăjmașii săi bine-sporeau, că[ci] Domnul a smerit-o pe ea în[tru] mulțimea neevlaviilor sale [ὅτι Κύριος ἐταπείνωσεν αὐτὴν ἐπὶ τὸ πλῆθος τῶν ἀσεβειῶν αὐτῆς]. Pruncii săi au fost duși în[tru] robie către fața necăjind.

6. Și a fost ridicată de la fiica Sionului toată bunăcuviința sa. Făcutu-s-au stăpânitorii săi ca berbecii, ne aflând pășune, și mergeau, ne[fiind] în[tru] putere, către fața prigonind.

7. Și-a adus aminte Ierusalimul de zilele smeririi sale și ale scârbelor sale [καὶ ἀπωσμῶν[2] αὐτῆς], de toate poftele sale, câte era[u] [au fost începând] din zilele cele vechi [ὅσα ἦν ἐξ ἡμερῶν ἀρχαίων], [atunci] când [a fost] să cadă poporul său întru mâinile [celui] necăjind, și nu era cel care îi ajută ei. Cei care au văzut-o, vrăjmașii ei, au râs la surghiunirea ei.

8. Păcat a păcătui Ierusalimul [ἁμαρτίαν ἥμαρτεν Ιερουσαλημ], pentru aceea întru val a fost [διὰ τοῦτο εἰς σάλον ἐγένετο][3]. Toți cei care o slăvesc [o slăveau] pe ea, au smerit-o pe ea, pentru că au văzut rușinarea ei. Și, într-adevăr, ea [este] suspinând și a fost întoarsă înapoi.

9. Necurăția ei [este] la picioarele ei [ἀκαθαρσία αὐτῆς πρὸς ποδῶν αὐτῆς], [căci] nu și-a adus aminte de cele din urmă ale sale [οὐκ ἐμνήσθη ἔσχατα αὐτῆς]. Și le-a coborât pe cele prea înalte [și] nu este [acum] cel care o mângâie pe ea. Vezi [ἰδέ], Doamne [Κύριε], smerenia mea [τὴν ταπείνωσίν μου], că[ci] a fost mărit [s-a mărit] vrăjmașul [ὅτι ἐμεγαλύνθη ἐχθρός][meu]!

10. Mâna lui a întins-o cel necăjind pe[ste] toate poftele ei. Căci a văzut neamurile care au intrat întru sfințirea ei[4], [despre] care ai poruncit: «Să nu intre acestea întru adunarea ta!».

11. Tot poporul ei [este] suspinând, căutând pâine. Au dat poftele ei spre mâncare [ἔδωκαν τὰ ἐπιθυμήματα αὐτῆς ἐν βρώσει], [ca] să întoarcă sufletul [τοῦ ἐπιστρέψαι ψυχήν][său]. Vezi, Doamne, și privește, că[ci] am făcut-o necinstită!

12. Toți cei care merg[eți] pe lângă cale [și] nu [merg] cu voi, întoarceți-vă și vedeți dacă este durere ca durerea mea, care [mi-]a fost făcută [mie], care a fost vestită în[tru] mie [φθεγξάμενος ἐν ἐμοὶ] [mine]! [Căci] m-a smerit pe mine Domnul în ziua urgiei mâniei Sale [ἐταπείνωσέν με Κύριος ἐν ἡμέρᾳ ὀργῆς θυμοῦ Αὐτοῦ].

13. Dintru înălțimea Sa a trimis focul[5] [ἐξ ὕψους Αὐτοῦ ἀπέστειλεν πῦρ], în oasele mele l-a coborât pe el [ἐν τοῖς ὀστέοις μου κατήγαγεν αὐτό]. A întins plasă picioarelor mele, m-a întors pe mine spre cele dindărăt, mi-a dat mie [să fiu] pierit, toată ziua suferind [ὅλην τὴν ἡμέραν ὀδυνωμένην].

14. A fost priveghind la neevlaviile mele [ἐγρηγορήθη ἐπὶ τὰ ἀσεβήματά μου]. Cu mâinile mele au fost împletite [și] s-au suit pe[ste] gâtul meu. [Și] a slăbit tăria mea, că[ci] Domnul a dat în mâinile mele dureri [ὅτι ἔδωκεν Κύριος ἐν χερσίν μου ὀδύνας] [și] nu voi putea să stau [οὐ δυνήσομαι στῆναι] [împotriva lor].

15. Domnul i-a scos pe toți cei tari ai mei din mijlocul meu [ἐξῆρεν πάντας τοὺς ἰσχυρούς μου ὁ Κύριος ἐκ μέσου μου], a chemat asupra mea vreme [ca] să-i zdrobească pe cei aleși ai mei [ἐκάλεσεν ἐπ᾽ ἐμὲ καιρὸν τοῦ συντρῖψαι ἐκλεκτούς μου]. Domnul a călcat[6] teascul fecioarei [ληνὸν ἐπάτησεν Κύριος παρθένῳ], al fiicei lui Iudas [și], din cauza acestora, eu plâng.

16. Ochiul meu a coborât apă [ὁ ὀφθαλμός μου κατήγαγεν ὕδωρ][7], că[ci] a fost îndepărtat [S-a îndepărtat] de mine Cel care mă mângâie pe mine [ὅτι ἐμακρύνθη ἀπ᾽ ἐμοῦ ὁ παρακαλῶν με], Cel care întoarce sufletul meu [ὁ ἐπιστρέφων ψυχήν μου][8]. Făcutu-s-au fiii mei pieriți, că[ci] a fost întărit [s-a întărit] vrăjmașul [ὅτι ἐκραταιώθη ὁ ἐχθρός].

17. A întins Sionul [Σιών] mâna sa [și] nu este cel care o mângâie pe ea. Domnul i-a poruncit lui Iacov, [iar] împrejurul său [sunt] cei care îl necăjesc pe el. A fost făcut Ierusalimul spre a ședea în mijlocul lor.

18. Drept este Domnul, că[ci] gura Sa am amărât-o [ὅτι τὸ στόμα Αὐτοῦ παρεπίκρανα]. Așadar, auziți toate popoarele și vedeți durerea mea! [Căci] fecioarele mele și tinerii mei au fost duși în[tru] robie.

19. I-am chemat pe cei iubiți ai mei, iar ei m-au înșelat pe mine. Preoții mei și cei mai bătrâni ai mei în cetate au sfârșit. Că[ci] au căutat mâncarea lor, pentru ca să întoarcă sufletele lor[9], și nu au aflat.

20. Vezi, Doamne, că am fost necăjit! Pântecele meu a fost tulburat și inima mea a fost întoarsă în[tru] mine [καὶ ἡ καρδία μου ἐστράφη ἐν ἐμοι], că[ci] amărându-mă am amărât [ὅτι παραπικραίνουσα παρεπίκρανα]. Sabia [cea] din afară m-a făcut pe mine fără de fii [ἔξωθεν ἠτέκνωσέν με μάχαιρα], precum moartea în casă [ὥσπερ θάνατος ἐν οἴκῳ].

21. Așadar, auziți că eu suspin [și] nu este cel care mă mângâie pe mine! Toți vrăjmașii mei au auzit cele rele ale mele și au fost bucurați [s-au bucurat], că[ci] Tu ai făcut [aceasta]. Ai adus asupra [mea] zi [ἐπήγαγες ἡμέραν], ai chemat vreme [ἐκάλεσας καιρόν] și mi s-au făcut asemenea [lucruri] mie [καὶ ἐγένοντο ὅμοιοι ἐμοι].

22. Să intre toată răutatea lor către fața Ta [εἰσέλθοι πᾶσα ἡ κακία αὐτῶν κατὰ πρόσωπόν Σου] și adună-le lor [în] ce fel au făcut culegere despre toate păcatele mele [καὶ ἐπιφύλλισον αὐτοῖς ὃν τρόπον ἐποίησαν ἐπιφυλλίδα περὶ πάντων τῶν ἁμαρτημάτων μου], că[ci] multe [sunt] suspinele mele, iar inima mea a fost mâhnită!


[1] Cap al ei, conducători ai ei.

[2] Această formă de G. pl. e unică în LXX.

[3] Se referă la valul mării văzut metaforic. La valul necazului venit peste ea.

[4] Se referă la faptul de a intra în templul din Ierusalim.

[5] Se referă la slava lui Dumnezeu.

[6] El a călcat în picioare strugurii din teascul ei.

[7] Ochii mei au plâns.

[8] Cel care întoarce sufletul meu la calea Sa.

[9] La viață. Pentru ca să nu moară.