Plângerile lui Ieremias, cap. 3, 1-36, cf. LXX
1. Eu [ἐγὼ], omul [ἀνὴρ], [sunt] cel care văd sărăcia în toiagul mâniei Sale asupra mea [ὁ βλέπων πτωχείαν ἐν ῥάβδῳ θυμοῦ Αὐτοῦ ἐπ᾽ ἐμέ].
2. M-a luat pe mine și m-a dus întru întuneric [παρέλαβέν με καὶ ἀπήγαγεν εἰς σκότος] și nu [la] lumină [καὶ οὐ φῶς],
3. însă în[tru] mine a întors mâna Sa toată ziua [πλὴν ἐν ἐμοὶ ἐπέστρεψεν χεῖρα Αὐτοῦ ὅλην τὴν ἡμέραν].
4. A învechit cărnurile mele și pielea mea, oasele mele le-a zdrobit.
5. A zidit împotriva mea și a înconjurat capul meu și S-a ostenit [καὶ ἐμόχθησεν]
6. în[tru] cele întunecate [ἐν σκοτεινοῖς][și] m-a așezat pe mine ca cei morți ai veacului [ἐκάθισέν με ὡς νεκροὺς αἰῶνος].
7. A zidit împotriva mea și nu voi ieși, a îngreuiat arama mea.
8. Și [eu] voi striga și voi țipa, [căci] a astupat rugăciunea mea [ἀπέφραξεν προσευχήν μου].
9. A zidit căile mele, [le-]a astupat [pe ele, iar] cărările mele le-a tulburat.
10. Ursul pândind îmi [este] Acesta mie [ἄρκος ἐνεδρεύουσα Αὐτός μοι], leul în[tru] cele ascunse [λέων ἐν κρυφαίοις].
11. L-a gonit pe cel care s-a depărtat și m-a oprit pe mine, [căci] m-a pus pe mine nimicit.
12. A întins arcul Său [ἐνέτεινεν τόξον Αὐτοῦ] și m-a făcut stâlp pe mine ca ținta pentru săgeată [καὶ ἐστήλωσέν με ὡς σκοπὸν εἰς βέλος].
13. A adus în[tru] rinichii mei ruginile tolbei Sale [εἰσήγαγεν τοῖς νεφροῖς μου ἰοὺς φαρέτρας Αὐτοῦ].
14. Am fost făcut râsul[1] la tot poporul meu [ἐγενήθην γέλως παντὶ λαῷ μου], psalmul lor [pentru] toată ziua.
15. M-a săturat[2] pe mine de amărăciune, m-a îmbătat pe mine de fiere.
16. Și a scos [cu] piatra cea netedă dinții mei [καὶ ἐξέβαλεν ψήφῳ ὀδόντας μου] [și] m-a hrănit pe mine [cu] cenușă.
17. Și a lepădat de la pace sufletul meu [și] le-am uitat pe cele bune.
18. Și am zis: «A pierit biruința mea și nădejdea mea de la Domnul».
19. Adusu-mi-am aminte de sărăcia mea și de prigoana amărăciunii mele și a fierii mele.
20. [El] va fi pomenit[3] și va vorbi împotriva mea sufletul meu.
21. Pe aceasta o voi rândui întru inima mea [și] pentru aceasta voi răbda.
22.
23.
24.
25. Bun [este] Domnul celor care Îl rabdă pe El, [cu] sufletul care Îl va căuta pe El. Bun [este]
26. și va răbda și va liniști întru mântuirea Domnului [καὶ ἡσυχάσει εἰς τὸ σωτήριον Κυρίου].
27. Bun [este] omului, când are să ridice jugul din tinerețea sa [ὅταν ἄρῃ ζυγὸν ἐν νεότητι αὐτοῦ][4].
28. Va ședea de unul singur și va tăcea, că[ci] s-a ridicat asupra lui.
29.
30. Își va da obrazul celui care îl lovește pe el [δώσει τῷ παίοντι αὐτὸν σιαγόνα][și] va fi umplut de ocări [χορτασθήσεται ὀνειδισμῶν][5].
31. Că[ci] nu întru veac îl va lepăda Domnul.
32. Că[ci] Cel care l-a smerit, [Acela] Se va milostivi după mulțimea milei Sale [ὅτι ὁ ταπεινώσας, οἰκτιρήσει κατὰ τὸ πλῆθος τοῦ ἐλέους Αὐτοῦ].
33. Că[ci] nu a răspuns de la inima Sa și i-a smerit pe fiii omului,
34. [ca] să smerească sub picioarele Sale pe toți cei legați ai pământului,
35. [ca] să abată judecata omului înaintea feței Celui Preaînalt,
36. [dar ca] să-l osândească pe om, când [este] a fi judecat el, Domnul nu a zis.
[1] Subiect de râs, o glumă pentru toți.
[2] Cu referire la Dumnezeu.
[3] Tot cu referire la Dumnezeu.
[4] Când are să ridice jugul credinței de tânăr. Când de tânăr devine om credincios.
[5] Profeție despre Patimile Domnului.