Psalmul al 105-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 103-150]

L-au mâniat la apa de certare
și Moisis a suferit între ei mustrare,
căci a lovit în piatră cu toiagul gol,
cu mânie, între rândurile lor,
fiindcă nu s-au socotit în cuvinte,
amărându-l, scoțându-l din minte!

Și ce le-a zis Domnul n-ascultară,
să-i piardă pe păgâni din țară,
ci se amestecară, tot norodul,
cu păgânii, luându-le izvodul.

Și-mprejur pe cei ciopliți slujiră,
în jurul idolilor, de se rătăciră,
încât pruncii ca jertfă și-au junghiat
demonilor, vărsând sânge nevinovat,

sângele fiilor și al fiicelor,
dându-și copiii dracilor,
jertfindu-i cu hananeii afară
idolilor, lucru de ocară!

Pământul lor de sânge fu înroșit
și de lucrurile lor murdărit.
Și-și urgisi Domnul, de la a Sa față,
oamenii și moștenirea cu greață,

și i-a dat vrăjmașilor în mână,
sub putere de limbă păgână.
Și vrăjmașii lor îi asupriră
sub mâinile lor, de îi smeriră.

Că i-a izbăvit în locuri multe,
iar ei L-au amărât cu sfat iute,
de le-a strâns răutatea-n spinare.
Dar Dumnezeu i-a văzut în supărare

și le-a auzit a lor rugă,
văzându-i în necaz din vreme lungă,
de jurământ Și-a adus aminte,
căindu-Se cu milă fierbinte.

Și i-a dat să fie-n cruțare,
cu milostivirea Sa cea mare.
Și în robie le-a dat ca să aibă
de la toți ușurare și tihnă degrabă.

Și Tu, Doamne Dumnezeule, ne scoate,
de ne strânge din limbile toate,
să-Ți mărturisim sfântul nume,
să se ducă vestea peste tot în lume
de lauda cu care Te vom lăuda,
fălindu-ne cu bunătatea Ta!

Binecuvântat ești, Doamne Sfinte,
Domnul lui Israil din veci-nainte!
Și neamurile toate să grăiască:
„Binecuvântarea să-Ți trăiască!”.