Psalmul al 106-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 79-114]
Că a prăvălit apele să sece
și-a pustiit izvor de apă rece.
Pământ roditor în sărătură
s-a schimonosit din făptură,
pentru răutățile ce făceau în țară
locuitorii cei de ocară.
Iar pustia cea secetoasă
a primit lac de apă răcoroasă
și pământul cel fără de apă
din izvoarele reci se adapă.
Mulțimea Sa cea flămândă și seacă
o descalecă-n țară buimacă,
de și-au făcut orașe și sate
și țarini și vii și roade bogate.
Și și-au făcut hrană, să aibă-n viață,
cu belșug de roade, cu dulceață.
Și i-a binecuvântat ca să crească
și cu cirezi să se-mbogățească.
Dar ei s-au micșorat în scădere,
petrecând cu grijă și durere,
cât boierii lor se defăimară
și s-a revărsat peste ei ocară,
purtându-se-n cărări rătăcite
și smintind de la căi fericite.
Dar Domnul celui sărman ajută
în sărăcia lui cea multă,
că l-a pus cu oile, în deosebire,
cu moștenitorii Lui, cum se cuvine.
Vedea-vor Drepții, în viață,
și se vor veseli cu dulceață.
Și-și vor pune mâna peste gură
necurații, care stau cu ură.
Cine-i înțelept, să se păzească
și acestea să le socotească,
mila lui Dumnezeu să-nțeleagă,
cu cuget bun și cu minte-ntreagă!