Plângerile lui Ieremias, cap. 4, cf. LXX
1. Cum va fi înnegrit aurul? Va fi schimbat argintul cel bun? Vor fi revărsate pietrele cele sfinte peste începutul tuturor ieșirilor?
2. Fiii Sionului, cei cinstiți, cei care au fost ridicați prin aur, cum au fost socotiți întru vasele cele de lut, [care sunt] lucrurile mâinilor olarului?
3. Și balaurii și-au scos sânii [καί γε δράκοντες ἐξέδυσαν μαστούς] [și] au supt puii lor [ἐθήλασαν σκύμνοι αὐτῶν]. Fiicele poporului meu [sunt] spre nevindecare, precum vrabia în pustiu [ὡς στρουθίον ἐν ἐρήμῳ].
4. A fost lipită de gâtul său, de sete, limba sugând [celui care suge]. Pruncii au cerut pâine, [dar] nu le este lor cel care frânge.
5. Cei care mănâncă desfătări au fost nimiciți în[tru] ieșiri[,] iar cei care au fost alăptați peste grâne au fost îmbrăcați [cu] băligare [οἱ τιθηνού- μενοι ἐπὶ κόκκων περιεβάλοντο κοπρίας].
6. Și a fost mărită fărădelegea fiicei poporului meu mai mult decât fărădelegea Sodomelor [Σοδομων], cea nimicită [cele nimicite] ca în grabă și nu s-au ostenit în[ru] ea [ele][cu] mâinile.
7. Au fost curățiți nazireii ei mai mult decât zăpada [ἐκαθαριώθησαν ναζιραῖοι αὐτῆς ὑπὲρ χιόνα], s-au luminat mai mult decât laptele [ἔλαμψαν ὑπὲρ γάλα], au fost înroșite [a fost înroșită] cârpa lor mai mult decât pietrele safirului [ἐπυρρώθησαν ὑπὲρ λίθους σαπφείρου τὸ ἀπόσπασμα αὐτῶν].
8. S-a întunecat mai mult decât funinginea chipul lor [ἐσκότασεν ὑπὲρ ἀσβόλην τὸ εἶδος αὐτῶν] [și] nu au fost cunoscuți în[tru] ieșiri. A fost întărită pielea lor peste oasele lor, uscatu-s-au, făcutu-s-au ca lemnul [ἐγενήθησαν ὥσπερ ξύλον].
9. [Mai] frumoși erau răniții de sabie decât răniții de foame [καλοὶ ἦσαν οἱ τραυματίαι ῥομφαίας ἢ οἱ τραυματίαι λιμοῦ]. Au fost duși împunși de la roadele câmpurilor.
10. Mâinile femeilor celor milostive i-au fiert pe pruncii lor [χεῖρες γυναικῶν οἰκτιρμόνων ἥψησαν τὰ παιδία αὐτῶν], [căci aceștia] au fost făcuți spre mâncarea lor în[tru] zdrobirea fiicei poporului meu [ἐγενήθησαν εἰς βρῶσιν αὐταῖς ἐν τῷ συντρίμματι τῆς θυγατρὸς λαοῦ μου].
11. A împlinit Domnul mânia Sa [συνετέλεσεν Κύριος θυμὸν Αὐτοῦ], a vărsat mânia urgiei Sale [ἐξέχεεν θυμὸν ὀργῆς Αὐτοῦ] și a aprins foc în Sion și a[u] fost mistuite temeliile sale.
12. Nu au crezut împărații pământului, toți cei care locuiesc lumea [πάντες οἱ κατοικοῦντες τὴν οἰκουμένην], că va intra [vor intra] vrăjmașul și [cel] necăjind prin porțile Ierusalimului.
13. [Și au intrat] din cauza păcatelor profeților săi[1], ale nedreptăților preoților săi, ale celor care varsă sângele cel drept [αἷμα δίκαιον] în mijlocul său.
14. Au fost clătinați privighetorii săi în[tru] ieșiri[le lor și] au fost spurcați cu sânge. [Iar] când aceștia [erau] neputând [să scape de sânge], [ei] și-au atins veșmintele lor[2].
15. «Îndepărtați-vă de cele necurate! Chemați-i pe ei [de acolo]! Îndepărtați-vă! Îndepărtați-vă, nu vă atingeți, că[ci] au fost aprinși și au fost clătinați! Ziceți în[tru] neamuri, [ca] să nu [mai] adauge [ei] a pribegi [οὐ μὴ προσθῶσιν τοῦ παροικεῖν]!».
16. Fața Domnului [este] partea lor [πρόσωπον Κυρίου μερὶς αὐτῶ], [dar El] nu va adăuga să le privească lor [οὐ προσθήσει ἐπιβλέψαι αὐτοῖς]. [Căci] fața preoților nu au primit-o [πρόσωπον ἱερέων οὐκ ἔλαβον], [iar] pe bătrâni nu i-au miluit [πρεσβύτας οὐκ ἠλέησαν].
17. Încă fiind noi, s-au sfârșit ochii noștri spre ajutorul nostru [întru] cele deșarte [ἐξέλιπον οἱ ὀφθαλμοὶ ἡμῶν εἰς τὴν βοήθειαν ἡμῶν μάταια]. Veghind noi [ἀποσκοπευόντων ἡμῶν], am vegheat spre neamul [care] nu [este] mântuind [ἀπεσκοπεύσαμεν εἰς ἔθνος οὐ σῷζον][nu ne mântuie].
18. I-am gonit pe cei mici ai noștri [pentru] a nu merge în cele largi ale noastre. [Dar] s-a apropiat vremea noastră, au fost împlinite [s-au împlinit] zilele noastre, a sosit vremea noastră [πάρεστιν ὁ καιρὸς ἡμῶν].
19. Sprinteni s-au făcut cei care ne prigonesc pe noi, [sprinteni] mai mult decât vulturii cerului [ὑπὲρ ἀετοὺς οὐρανοῦ]. Peste munți au fost învăpăiați [ἐπὶ τῶν ὀρέων ἐξήφθησαν][și] în pustiu ne-au pândit pe noi [ἐν ἐρήμῳ ἐνήδρευσαν ἡμᾶς].
20. Duhul feței noastre [Πνεῦμα προσώπου ἡμῶν], Hristos Domnul [Χριστὸς Κυρίου], a fost zămislit în[tru] stricăciunile lor [συνελήμφθη ἐν ταῖς διαφθοραῖς αὐτῶν], Căruia I-am zis: «În umbra Sa vom trăi în[tru] neamuri [ἐν τῇ σκιᾷ Αὐτοῦ ζησόμεθα ἐν τοῖς ἔθνεσιν]».
21. Bucură-te și te veselește, fiico a Idumeii[3] [θύγατερ Ιδουμαίας], cea care locuiești pe pământ! Și pe[ste] tine va trece potirul Domnului [καί γε ἐπὶ σὲ διελεύσεται τὸ ποτήριον Κυρίου] și vei fi beată și vei vărsa [καὶ μεθυσθήσῃ καὶ ἀποχεεῖς].
22. S-a sfârșit fărădelegea ta, fiico a Sionului, [și] nu va [mai] adăuga încă să te înstrăineze pe tine[4]. [Căci] a cercetat fărădelegile tale, fiico a Edomului [Εδωμ], [și] a descoperit împotriva neevlaviilor tale [ἀπεκάλυψεν ἐπὶ τὰ ἀσεβήματά σου][5]”.
[1] A profeților săi mincinoși.
[2] Și le-au spurcat și pe ele.
[3] De la forma de N. Ἰδουμαία.
[4] Cu referire la Dumnezeu.
[5] Tot Dumnezeu a făcut și aceasta.