Plângerile lui Ieremias, cap. 5, cf. LXX
1. Adu-Ți aminte, Doamne, care [este lucrul] ce ne-a fost făcut nouă! Privește și vezi ocara noastră!
2. Moștenirea noastră a fost mutată celor străini, casele noastre [sunt] ale celor străini.
3. Orfani am fost făcuți, nu este tatăl [nostru], [iar] maicile noastre [sunt] precum văduvele.
4. [Începând] din zilele noastre, lemnele noastre la schimb [ne-]a[u] venit[1].
5. Pe[ste] gâtul nostru am fost prigoniți, ostenit-am și nu am fost odihniți.
6. Egiptos a dat mâna [cu] Assurul[2] spre plăcerea lor [Αἴγυπτος ἔδωκεν χεῖρα Ασσουρ εἰς πλησμονὴν αὐτῶν].
7. Părinții noștri au păcătuit și nu [mai] sunt [οἱ πατέρες ἡμῶν ἥμαρτον οὐχ ὑπάρχουσιν], [însă] noi fărădelegile lor le-am îndurat [ἡμεῖς τὰ ἀνομήματα αὐτῶν ὑπέσχομεν].
8. Robii ne-au stăpânit pe noi [și] nu este [om] răscumpărându-se din mâna lor.
9. Cu sufletele noastre vom aduce pâinea noastră de la fața sabiei pustiului [ἐν ταῖς ψυχαῖς ἡμῶν εἰσοίσομεν ἄρτον ἡμῶν ἀπὸ προσώπου ῥομφαίας τῆς ἐρήμου].
10. Pielea noastră precum cuptorul a fost pălită [τὸ δέρμα ἡμῶν ὡς κλίβανος ἐπελειώθη] [și ei] împreună au fost trași de la fața viforelor foamei [συνεσπάσθησαν ἀπὸ προσώπου καταιγίδων λιμοῦ].
11. [Pe] femei în Sion le-au smerit, [iar pe] fecioare în cetățile Iudasului.
12. Stăpânitorii au fost spânzurați cu mâinile lor, [iar] cei mai bătrâni nu au fost slăviți.
13. Cei aleși plângere au luat, iar tinerii, [bătuți fiind] cu lemnul, au slăbit,
14. iar bătrânii de la poartă s-au oprit [și] cei aleși de la psalmii lor s-au oprit.
15. A fost stricată bucuria inimii noastre [κατέλυσεν χαρὰ καρδίας ἡμῶν], a fost întors spre plângere jocul[3] nostru.
16. A căzut cununa capului nostru și, vai nouă, așadar, că[ci] am păcătuit!
17. Pentru aceasta a fost făcută dureroasă inima noastră [περὶ τούτου ἐγενήθη ὀδυνηρὰ ἡ καρδία ἡμῶν]. Pentru aceasta s-au întunecat ochii noștri [περὶ τούτου ἐσκότασαν οἱ ὀφθαλμοὶ ἡμῶν]
18. pe muntele Sionului, că[ci] a fost nimicit. Vulpile au trecut prin el.
19. Iar Tu, Doamne, întru veac vei locui, [iar] tronul Tău [va fi] întru neam și neam.
20. Că[ci] ce [ἵνα τί], întru biruință ne vei uita pe noi [εἰς νεῖκος ἐπιλήσῃ ἡμῶν], ne vei părăsi pe noi întru lungimea zilelor [καταλείψεις ἡμᾶς εἰς μακρότητα ἡμερῶν]?
21. Întoarce-ne pe noi [ἐπίστρεψον ἡμᾶς], Doamne [Κύριε], către Tine și vom fi întorși [πρὸς Σέ καὶ ἐπιστραφησόμεθα] și înnoiește zilele noastre precum mai înainte [καὶ ἀνακαίνισον ἡμέρας ἡμῶν καθὼς ἔμπροσθεν]!
22. Că[ci], lepădându-ne, ne-ai lepădat pe noi [și] ai fost urgisit asupra noastră până foarte [ὠργίσθης ἐφ᾽ ἡμᾶς ἕως σφόδρα].
[1] Dând ceva în schimb pentru ele. Am început să le cumpărăm.
[2] S-au înțeles din punct de vedere economic.
[3] Dansul nostru bucuros.