Epistola lui Ieremias, cap. 1, 1-23, cf. LXX
1. Pentru păcatele pe care le-ați păcătuit înaintea lui Dumnezeu, veți fi duși întru Babilon, robiți de către Nabuhodonosor [Ναβουχοδονοσορ], de împăratul babilonienilor.
2. Așadar, cei care au intrat [veți intra] întru Babilon, veți fi acolo mulți ani și vreme îndelungată, până la 7 generații. Iar [δὲ], după aceasta [μετὰ τοῦτο], vă voi scoate pe voi de acolo cu pace [ἐξάξω ὑμᾶς ἐκεῖθεν μετ᾽ εἰρήνης][1].
3. Iar acum veți vedea întru Babilon dumnezeii cei de argint și cei de aur și cei de lemn [θεοὺς ἀργυροῦς καὶ χρυσοῦς καὶ ξυλίνους], [cu] umerii ridicându-se, arătând frica neamurilor.
4. Așadar, temeți-vă, [pentru ca] nu [cumva] și voi, cei care ați fost făcuți asemenea [cu] cei străini, să vă faceți asemenea [cu ei]! Iar [când] frica pe voi are să vă ia din cauza lor,
5. cei care ați văzut [veți vedea] mulțimea înaintea și dinapoia lor, închinându-se acestora, și ziceți [atunci să ziceți în] minte[a voastră]: „Ție Ți se cuvine a [ne] închina [Σοὶ δεῖ προσκυνεῖν], Stăpâne [Δέσποτα]”!
6. Căci Îngerul Meu împreună cu voi este [ὁ γὰρ Ἄγγελός Μου μεθ᾽ ὑμῶν ἐστιν], iar el [este] cercetând sufletele voastre [αὐτός τε ἐκζητῶν τὰς ψυχὰς ὑμῶν].
7. Căci limba lor[2] este lustruită de către dulgher, iar ei [sunt] placați cu aur și placați cu argint și este [sunt] mincinoși și nu pot a grăi.
8. Și, ca [la] fecioara cea iubitoare de podoabă, luând aur, pregătesc cununi pe capetele dumnezeilor lor [κατασκευάζουσιν στεφάνους ἐπὶ τὰς κεφαλὰς τῶν θεῶν αὐτῶν].
9. Dar este și când, luând preoții de la dumnezeii lor aur și argint, spre ale lor îi vor cheltui și le vor da din ele și curvelor din odaie [καὶ ταῖς ἐπὶ τοῦ τέγους πόρναις].
10. Și îi împodobesc pe ei [cu] veșminte ca pe oameni, pe dumnezeii cei de argint și cei de aur și cei de lemn, dar ei nu se mântuie de rugină și de mâncăruri,
11. îmbrăcați [fiind] ei [cu] veșmânt de porfiră [și] ștergându-le fața lor de praful cel din casă, care este mai mult asupra lor.
12. Și sceptru are ca omul judecător de țară, [dar] care, pe cel care păcătuiește față de el, nu îl va omorî[3].
13. Și are pumnal în [mâna] dreaptă și topor, dar pe sine de război și de tâlhari nu se va izbăvi.
14. Din care cauză cunoscuți sunt [că] nu sunt dumnezei. Așadar, să nu vă fie frică de ei!
15. Căci, precum vasul omului, cel care a fost spart, este nefolositor, asemenea sunt [și] dumnezeii lor: stau ei în case,
16. [iar] ochii lor sunt plini de praf de la picioarele celor care intră [la ei].
17. Și precum [la] cineva care a făcut rău împăratului sunt îngrădite împrejur curțile ca celui dus [la] moarte, [tot la fel] casele lor[4] le întăresc preoții [cu] uși și [cu] lacăte și [cu] zăvoare, pentru ca să nu fie jefuiți de către tâlhari.
18. Luminătorii ard și [sunt] mai mulți decât [cei de la] ei, [dar] care pe niciunul [nu] pot să îl vadă.
19. Este, într-adevăr, ca grinda din cele ale casei [ἔστιν, μὲν, ὥσπερ δοκὸς τῶν ἐκ τῆς οἰκίας], dar inimile lor zic să fie mâncate de târâtoarele cele de pe pământ, mâncându-i pe ei și veșmântul lor, [căci ei] nu simt.
20. Înnegrite [sunt] fețele lor[5] de la fumul cel din casă,
21. [iar] pe trupul lor și pe capul [lor] zboară liliecii [νυκτερίδες], rândunicile [χελιδόνες] și păsările [τὰ ὄρνεα], și la fel [fac] și pisicile [οἱ αἴλουροι].
22. Din care cauză veți cunoaște că nu sunt dumnezei. Așadar, să nu vă fie frică de ei!
23. Căci aurul care este împrejur [este] pentru frumusețe, [dar] dacă nu are să șteargă cineva rugina [de pe ei, atunci] nu or să strălucească, căci nici când se turnau[6], [nu] simțeau.
[1] Sfântul Ieremias le vorbește aici din partea lui Dumnezeu.
[2] A idolilor.
[3] Pentru că idolul nu poate să facă acest lucru.
[4] Ale idolilor.
[5] Tot la idoli se referă.
[6] Când au fost turnați, când au fost făcuți în această formă.