Epistola lui Ieremias, cap. 1, 24-53, cf. LXX
24. Din tot prețul cumpărați este [sunt], în[tru] care nu este Duhul.
25. Fără de picioare, pe umeri purtați, arătându-și necinstea lor oamenilor. Și se rușinează și cei care le slujesc lor, pentru ca nu cumva pe pământ să cadă, [neputând] prin ei [înșiși] a se ridica.
26. Nici dacă cineva [are să-l pună] pe el să stea drept, de la sine [nu] va fi mișcat [se va mișca], și nici dacă are să fie îndoit, nu are să fie îndreptat [nu are să se îndrepte de la sine], ci, precum celor morți, darurile le pune înaintea lor.
27. Iar jertfele lor, pe care le-au dat [le dau], preoții lor le folosesc și, la fel, și femeile lor din ele păstrează. Și nici săracului și [nici] neputinciosului [nu] împart [din] jertfele lor, [ci], punându-l[e] aparte, și lehuza le atinge [καὶ λεχὼ ἅπτονται].
28. Așadar, ați cunoscut din acestea că nu sunt dumnezei. [De aceea,] să nu vă temeți de ei!
29. Dar de unde să fie chemați dumnezeii? Că[ci] femeile pun înaintea dumnezeilor pe cele de argint și pe cele de aur și pe cele de lemn,
30. iar în casele lor preoții conduc[1] având hitoanele rupte, iar capetele și bărbile rase și ale căror capete neacoperite sunt.
31. Și răcnesc [ὠρύονται δὲ], strigând înaintea dumnezeilor lor [βοῶντες ἐναντίον τῶν θεῶν αὐτῶν], precum oarecare la masa celui mort.
32. Din îmbrăcămintea lor, pe care le-au luat-o, preoții îmbracă pe femeile lor și pe pruncii [lor].
33. Și nici dacă or să pătimească rău de la cineva și nici dacă bine, [nu] vor putea să răsplătească și nici să pună împărat [nu] pot și nici să-l scoată.
34. La fel, nici bogăție și nici aramă nu or să poată a da. Dacă cineva le-a făgăduit lor o făgăduință, nu or să o dea [și nici] nu or să o ceară.
35. Din moarte pe om nu or să-l izbăvească și nici pe cel mai slab de la cel tare nu or să îl scoată.
36. Pe omul cel orb la vedere [nu-l vor face] să stea împrejur, în nevoie omul fiind, nu or să-l scoată,
37. pe văduvă nu or să o miluiască și nici orfanului [nu] îi vor face bine.
38. [Căci cu] pietrele [cele] din munte sunt asemenea cele de lemn și cele placate cu aur și cele placate cu argint, iar cei care le slujesc acestora[2] vor fi rușinați.
39. Așadar, cum [trebuie] socotit sau chemat [socotiți sau chemați] ei [pentru] a fi dumnezei?
40. Dar încă și ei, haldeii, îi necinstesc pe aceștia[3]. Care, [atunci] când or să-l vadă [l-au văzut] pe cel mut, neputând să grăiască, l-au adus la Vilos [Βῆλος][4], [pe care] îl consideră vrednic să cheme[5], ca și [când] puternic fiind el să simtă [ar fi fost el puternic să simtă].
41. Și [pentru că] aceștia nu pot, au socotit să îi părăsească pe ei[6], căci nu au simțire.
42. Iar femeile și-au pus împrejur funii [și] în căi stau, tămâind tărâțele [θυμιῶσαι τὰ πίτυρα].
43. Și când vreuna [din] ele, care a fost trasă de vreunul [din] cei care trec [ca] să [nu] adoarmă, [aceasta] pe cea de aproape o ocărăște că nu a fost învrednicită ca și ea și nici funia ei [nu] a fost ruptă.
44. [Căci] toate cele care se fac [la] ei este [sunt] mincinoase. Așadar, cum [trebuie] socotit sau chemat [socotiți sau chemați], astfel încât a fi ei dumnezei?
45. De către dulgheri și [de către] aurari sunt făcuți [și] nimic altceva nu or să facă, decât [acelea] pe care voiesc meșteșugarii [lor ca] să le facă aceștia.
46. Iar aceștia, cei care îi fac pe ei, nu or să fie mulți ani[7]. Așadar, cum voiesc [ca] cele făcute de ei a fi dumnezei?
47. Căci au lăsat cele mincinoase și ocară celor care vin din urmă[8].
48. Căci, [atunci] când or să vină asupra lor războiul și cele rele, se sfătuiesc între ei preoții[9] unde să se ascundă împreună cu aceștia[10].
49. Așadar, cum nu este [pot] să simtă că nu sunt dumnezei, care nici [nu] îi mântuie pe ei de război și nici de cele rele?
50. Căci, fiind cele de lemn și cele placate cu aur și cele placate cu argint, vor fi cunoscute după acestea tuturor neamurilor că este [sunt] cele mincinoase, [iar] împăraților limpede le va fi că nu sunt dumnezei, ci lucrurile mâinilor oamenilor [ἔργα χειρῶν ἀνθρώπων] și niciun lucru al lui Dumnezeu [nu] este în[tru] ei [καὶ οὐδὲν Θεοῦ ἔργον ἐν αὐτοῖς ἐστιν][11].
51. Așadar, [la] cine [cui nu îi] este cunoscut, că [aceștia] nu sunt dumnezei?
52. Căci pe împăratul țării nu or să-l ridice și nici ploaie oamenilor nu or să le dea.
53. Și judecata nu o să le-o discearnă lor și nici [nu] or să-i izbăvească [de faptul] de a fi vătămați, neputincioși fiind [ei], căci [sunt] precum ciorile între cer și pământ [ὥσπερ γὰρ κορῶναι ἀνὰ μέσον τοῦ οὐρανοῦ καὶ τῆς γῆς].
[1] Conduc slujbele idolatre. Le slujesc.
[2] Idolilor.
[3] Pe idoli.
[4] Forma de N. Pentru că în text era forma de Ac. Βῆλον. E vorba de zeul babilonian: https://en.wikipedia.org/wiki/Belus_(Babylonian).
[5] Să se roage.
[6] Pe dumnezeii lor.
[7] Nu or să trăiască mulți ani.
[8] Idolii sunt cele mincinoase și ocara pe care predecesorii le lasă urmașilor lor.
[9] Preoții idolatri, cei păgâni.
[10] Cu idolii.
[11] În idoli. Cu sensul că a-i cinsti pe idoli nu înseamnă a-L cinsti pe Dumnezeu.