Facerea, cap. 1, cf. LXX
1. În[tru] început a făcut Dumnezeu cerul și pământul,
2. iar pământul era nevăzut și nefăcut [ἀόρατος καὶ ἀκατασκεύαστος] și întunericul [era] deasupra abisului și Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apei [καὶ Πνεῦμα Θεοῦ ἐπεφέρετο ἐπάνω τοῦ ὕδατος].
3. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumina!”. Și a fost lumina.
4. Și a văzut Dumnezeu că [este] bună lumina și a despărțit Dumnezeu între lumină și între întuneric
5. și a numit Dumnezeu lumina zi și întunericul l-a numit noapte. Și a fost seara și a fost dimineața [καὶ ἐγένετο ἑσπέρα καὶ ἐγένετο πρωί], ziua una [ἡμέρα μία].
6. Și a zis Dumnezeu: „Să fie tăria în mijlocul apei și să fie despărțind între apă și apă!”. Și a fost așa.
7. Și a făcut Dumnezeu tăria și a despărțit Dumnezeu între apa care era dedesubtul tăriei și între apa cea de deasupra tăriei
8. și a numit Dumnezeu tăria cer. Și a văzut Dumnezeu că [este] bine. Și a fost seara și a fost dimineața, ziua a doua [ἡμέρα δευτέρα].
9. Și a zis Dumnezeu: „Să se adune apa de sub cer într-o adunare [εἰς συναγωγὴν μίαν] și să se arate uscatul!”. Și a fost așa. Și a fost adunată apa cea de sub cer întru adunările lor [ei] și a fost arătat uscatul.
10. Și a chemat Dumnezeu uscatul pământ și așezările apelor le-a numit mări [καὶ τὰ συστήματα τῶν ὑδάτων ἐκάλεσεν θαλάσσας]. Și a văzut Dumnezeu că [este] bine.
11. Și a zis Dumnezeu: „Să răsară pământul buruiană de iarbă [βλαστησάτω ἡ γῆ βοτάνην χόρτου], semănând sămânță după felul și după asemănarea [πεῖρον σπέρμα κατὰ γένος καὶ καθ᾽ ὁμοιότητα][sa], și pom roditor [ξύλον κάρπιμον] pe pământ, făcând rod după felul [său], a căruia sămânța sa [este] în el!”. Și a fost așa.
12. Și a scos pământul buruiană de iarbă, semănând sămânță după felul și după asemănarea [sa], și pom roditor pe pământ, făcând rod după felul [său], a căruia sămânța sa [este] în el. Și a văzut Dumnezeu că [este] bine.
13. Și a fost seara și a fost dimineața, ziua a treia [ἡμέρα τρίτη].
14. Și a zis Dumnezeu: „Să fie luminătorii în tăria cerului spre luminarea pământului [γενηθήτωσαν φωστῆρες ἐν τῷ στερεώματι τοῦ οὐρανοῦ εἰς φαῦσιν τῆς γῆς], [pentru] a separa între zi și între noapte, și să fie întru semne și întru vremuri și întru zile și întru ani [καὶ ἔστωσαν εἰς σημεῖα καὶ εἰς καιροὺς καὶ εἰς ἡμέρας καὶ εἰς ἐνιαυτοὺς]!
15. Și [ei] să fie spre luminare în[tru] tăria cerului, pentru a lumina pe pământ!”. Și a fost așa.
16. Și a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mare[1] spre începuturile zilei și luminătorul mai mic[2] spre începuturile nopții și stelele.
17. Și i-a pus Dumnezeu pe ei în[tru] tăria cerului, pentru a lumina pe pământ
18. și [pentru] a stăpâni ziua și noaptea și [pentru] a despărți între lumină și între întuneric. Și a văzut Dumnezeu că [este] bine.
19. Și a fost seara și a fost dimineața, ziua a patra [ἡμέρα τετάρτη].
20. Și a zis Dumnezeu: „Să scoată apele târâtoare [cu] sufletele vii și păsări zburând peste pământ spre tăria cerului!”. Și a fost așa.
21. Și a făcut Dumnezeu chitii cei mari [τὰ κήτη[3] τὰ μεγάλα]/ chiții[4] cei mari și tot sufletul vietăților târâtoare [πᾶσαν ψυχὴν ζῴων ἑρπετῶν], pe care le-a[u] scos apele, după felurile lor, și toată pasărea zburătoare [πᾶν πετεινὸν πτερωτὸν] după felul [ei]. Și a văzut Dumnezeu că [sunt] bune [καὶ εἶδεν ὁ Θεὸς ὅτι καλά].
22. Și le-a binecuvântat pe ele Dumnezeu [καὶ ηὐλόγησεν αὐτὰ ὁ Θεὸς], zicându-le: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți apele din mări [αὐξάνεσθε καὶ πληθύνεσθε καὶ πληρώσατε τὰ ὕδατα ἐν ταῖς θαλάσσαις] și păsările să se înmulțească deasupra pământului [καὶ τὰ πετεινὰ πληθυνέσθωσαν ἐπὶ τῆς γῆς]!”.
23. Și a fost seara și a fost dimineața, ziua a cincea [ἡμέρα πέμπτη].
24. Și a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul suflet viu după felul [său], pe cele cu patru picioare și târâtoare și fiarele pământului după felul [lor]!”. Și a fost așa.
25. Și a făcut Dumnezeu fiarele pământului după felul [lor] și dobitoacele după felul [lor] și toate târâtoarele pământului după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că [sunt] bune.
26. Și a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră [ποιήσωμεν ἄνθρωπον κατ᾽ εἰκόνα Ἡμετέραν καὶ καθ᾽ ὁμοίωσιν] și să stăpânească peștii mării și păsările cerului [καὶ ἀρχέτωσαν τῶν ἰχθύων τῆς θαλάσσης καὶ τῶν πετεινῶν τοῦ οὐρανοῦ] și dobitoacele și tot pământul și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ [καὶ τῶν κτηνῶν καὶ πάσης τῆς γῆς καὶ πάντων τῶν ἑρπετῶν τῶν ἑρπόντων ἐπὶ τῆς γῆς]!”.
27. Și l-a făcut Dumnezeu pe om [καὶ ἐποίησεν ὁ Θεὸς τὸν ἄνθρωπον], după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el [κατ᾽ εἰκόνα Θεοῦ ἐποίησεν αὐτόν], [parte] bărbătească și [parte] femeiască [i-]a făcut pe ei [ἄρσεν καὶ θῆλυ ἐποίησεν αὐτούς].
28. Și i-a binecuvântat pe ei Dumnezeu, zicându-le: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul [αὐξάνεσθε καὶ πληθύνεσθε καὶ πληρώσατε τὴν γῆν] și domniți peste el [καὶ κατακυριεύσατε αὐτῆς]! Și stăpâniți peștii mării și păsările cerului și toate dobitoacele și tot pământul și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ!”.
29. Și a zis Dumnezeu: „Iată, v-am dat vouă toată iarba semănată, semănând sămânța care este deasupra a tot pământul, și tot pomul care are în sine rod de sămânță semănată! [Acestea] vouă va fi [vă vor fi vouă] spre mâncare [ὑμῖν ἔσται εἰς βρῶσιν].
30. Și tuturor fiarelor pământului și tuturor păsărilor cerului și [la] toată târâtoarea târându-se pe pământ, care are în sine suflet de viață [ὃ ἔχει ἐν ἑαυτῷ ψυχὴν ζωῆς], toată iarba cea verde [le este] spre mâncare [πάντα χόρτον χλωρὸν εἰς βρῶσιν]”. Și a fost așa.
31. Și a văzut Dumnezeu toate câte a făcut [καὶ εἶδεν ὁ Θεὸς τὰ πάντα ὅσα ἐποίησεν] și [καὶ], iată [ἰδοὺ], [erau] bune foarte [καλὰ λίαν]! Și a fost seara și a fost dimineața, ziua a șasea [ἡμέρα ἕκτη].
[1] Soarele.
[2] Luna.
[3] De la forma de N. pl. τὰ κήτη, care e identică cu cea de Ac. pl. din text. A se vedea: https://en.wiktionary.org/wiki/κῆτος.