Psalmul al 109-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată
Zis-a Domnul Domnului meu să stea
în scaun, strălucind, de-a dreapta Sa,
„până când vrăjmașii de sub soare,
Ți-i voi așterne pe toți sub picioare!”.
Toiagul puterii Îți va trimite
Domnul din Sion, Doamne Sfinte,
și pe toți pizmașii-i vei îngenunchea,
încât de bunăvoie Ți se vor pleca!
Căci cu Tine Ți-este arhonia[1],
în ziua în care-Ți vei descoperi tăria,
întru străluciri de Sfinți când Te vei arăta,
în ziua aceea, cu lumina Ta.
Din pântece Te-a născut, mai-nainte
de luceafăr, al Tău Sfânt Părinte!
Juratu-S-a Domnul jurământul
și nu-Și va schimba, căindu-Se, cuvântul:
„Tu ești Preot pentru țară-ntru veac,
de ridici jertfă ca Melhisedec”.
Și Dumnezeu Ți-este de-a dreapta,
de-Ți va tăia vrăjmașii cu spada.
În ce zi Îl vor mânia craii,
Domnul îi va călca-n picioare cu caii
și își vor lua judecata păgânii
când le vor mânca stârvurile câinii.
Și capete pe jos vor fi multe,
care de la război vor fi căzute.
Iar El apă din pârâu va bea pe cale,
când va înălța capul oștirii Sale.
[1] Cu sensul de putere stăpânitoare (domnie), a Celui care este dintru început.