Psalmul al 111-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Fericit va fi omul
ce se va teme de Domnul,
în porunca Lui cea sfântă
stând de voia sa, nefrântă.

Că va fi tare-n credință
pe pământ a lui sămânță,
și rob drept se va chema
și casa-n belșug va avea,
iar dreptatea îi va trăi
în lume, întru toți vecii.

Celor Drepți, la-ntuneric de ceață
le va răsări Lumină de viață,
Cel milostiv și îndurat,
Drept și prea-minunat.

Omul cel drept și milos
se îndură cu folos
și cu mână largă-mparte
din dreapta lui bunătate.

Acela devreme-și caută
răspuns bun în Zi de plată,
la Judecată nu-l oprește
răul, ci-n veci se veselește.

Întru pomenire netrecătoare
va fi Dreptul sub soare
și niciodată vestea rea
cu frică nu-l va-mpresura.

Căci gata este inima lui,
a nădăjdui în ajutorul Domnului.
I s-a făcut inima tare,
fără frică, la cercetare,
până va privi și-și va vedea
vrăjmașii pierind din calea sa.

Pentru aceea, dăruie și-mparte
sărmanilor, din bunătate,
și dreptatea îi va trăi
în lume, întru toți vecii.
Și cornul i se va-nălța
întru slavă, spre lauda sa.

Și privindu-i tot folosul,
se va scârbi păcătosul
și cu dinții în scrâșnire
se va topi-n urgisire.
Căci va pieri necuratul,
cu pofta sa, din tot sfatul.