Facerea, cap. 4, cf. LXX
1. Și Adam a cunoscut-o pe Eva[1], pe femeia sa, și [aceasta] l-a zămislit [și] l-a născut pe Cain [Κάϊν] și a zis: „Am dobândit om de la Dumnezeu [ἐκτησάμην ἄνθρωπον διὰ τοῦ Θεοῦ]”.
2. Și a adăugat să nască pe fratele său, pe Abel [Ἅβελ]. Și a fost Abel păstorul oilor, iar Cain era lucrând pământul.
3. Și a fost, după zile [μεθ᾽ ἡμέρας], [că] a adus Cain din roadele pământului jertfă Domnului
4. și Abel a adus și el din cele întâi-născute ale oilor sale și din grăsimile lor. Și a privit Dumnezeu asupra lui Abel și asupra darurilor sale,
5. iar asupra lui Cain și asupra darurile sale nu a luat aminte [οὐ προσέσχεν]. Și s-a întristat Cain foarte și împreună a căzut [cu] fața [καὶ συνέπεσεν τῷ προσώπῳ][sa].
6. Și i-a zis Domnul Dumnezeu lui Cain: „Pentru ce te-ai făcut foarte trist [ἵνα τί περίλυπος ἐγένου] și pentru ce împreună a căzut fața ta [καὶ ἵνα τί συνέπεσεν τὸ πρόσωπόν σου]?
7. Dacă în mod drept nu ai să aduci [οὐκ ἐὰν ὀρθῶς προσενέγκῃς] și în mod drept nu ai să împarți [ὀρθῶς δὲ μὴ διέλῃς], [atunci] ai păcătuit [ἥμαρτες]. Liniștește-te [ἡσύχασον]! Către tine [va fi] întoarcerea sa și tu îl vei stăpâni pe el”.
8. Și a zis Cain către Abel, fratele său: „Să ieșim întru câmp”. Și a fost, când a fi [erau] ei în câmp, și [că] s-a ridicat Cain asupra lui Abel, fretele său, și l-a omorât pe el.
9. Și a zis Dumnezeu către Cain: „Unde este Abel, fratele tău?”. Iar el I-a zis: „Nu cunosc [οὐ γινώσκω]. Nu sunt eu paznicul fratelui meu [μὴ φύλαξ τοῦ ἀδελφοῦ μού εἰμι ἐγω]”.
10. Și i-a zis Dumnezeu: „Ce ai făcut [τί ἐποίησας]? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ [φωνὴ αἵματος τοῦ ἀδελφοῦ σου βοᾷ πρός Με ἐκ τῆς γῆς].
11. Iar acum, blestemat [ești] tu de pământul care și-a căscat gura sa [ἣ ἔχανεν[2] τὸ στόμα αὐτῆς][ca] să primească sângele fratelui tău din mâna ta.
12. Că[ci] vei lucra pământul și [el] nu-și va mai adăuga tăria sa [ca] să ți-o dea ție. [De aceea,] suspinând și tremurând vei fi pe pământ [στένων καὶ τρέμων ἔσῃ ἐπὶ τῆς γῆς]”.
13. Și a zis Cain către Domnul: „Mai mare [este] vina mea [decât] să fiu iertat eu [μείζων ἡ αἰτία μου τοῦ ἀφεθῆναί με].
14. Dacă mă izgonești pe mine astăzi de pe fața pământului și de la fața Ta voi fi ascuns [mă voi ascunde] și voi fi suspinând și tremurând pe pământ, și [atunci] va fi [că] tot cel care mă află pe mine, mă va omorî pe mine”.
15. Și i-a zis lui Domnul Dumnezeu: „Nu [va fi] așa! [Căci] tot cel care l-a omorât [îl va omorî] pe Cain de șapte [ori] răzbunându-se va slăbi [ἑπτὰ ἐκδικούμενα παραλύσει]”. Și i-a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain [ca] să nu-l omoare pe el tot cel care îl află pe el.
16. Și a ieșit Cain de la fața lui Dumnezeu și a locuit în pământul lui Naid [Ναιδ], înaintea Edemului [κατέναντι Εδεμ].
17. Și a cunoscut-o Cain pe femeia sa și [aceasta] l-a zămislit [și] l-a născut pe Enoh [Ἑνώχ]. Și era zidind cetate și a numit cetatea cu numele fiului său, al lui Enoh.
18. Și i-a fost născut lui Enoh Gaidad [Γαιδαδ] și lui Gaidad i s-a născut Maiil [Μαιηλ] și lui Maiil i s-a născut Matusala [Μαθουσαλά] și lui Matusala i s-a născut Lameh [Λάμεχ].
19. Și și-a luat sieși Lameh două femei: numele uneia [era] Ada [Αδα], iar numele celei de-a doua [era] Sella [Σελλα].
20. Și l-a născut Ada pe Iobel [Ιωβελ]. Acesta era tatăl celor care locuiesc în corturile celor hrănitori de vite.
21. Iar numele fratelui său [era] Iubal [Ιουβαλ]. Acesta era cel care a descoperit psaltirionul și lira [ψαλτήριον καὶ κιθάραν].
22. Și Sella l-a născut și ea pe Tobel [Θοβελ] și era cel care mânuiește ciocanul, fierarul de cupru și de fier, iar sora lui Tobel [era] Noema [Νοεμα].
23. Și a zis Lameh femeilor sale Ada și Sella: „Auziți glasul meu, femeilor ale lui Lameh! Ascultați cuvintele mele! Că[ci] bărbat am omorât întru rană mie [ὅτι ἄνδρα ἀπέκτεινα εἰς τραῦμα ἐμοὶ] [rana mea] și tânăr întru vânătaie mie [καὶ νεανίσκον εἰς μώλωπα ἐμοί] [vânătaia mea].
24. Că[ci] de 7 ori a fost răzbunat din Cain, iar din Lameh de 77 de ori”.
25. Și a cunoscut-o Adam pe Eva, pe femeia sa, și [aceasta] a zămislit [și] a născut fiu și a chemat numele său Sit [Σηθ], zicând: „Căci mi-a ridicat mie Dumnezeu altă sămânță în locul lui Abel, pe care l-a omorât Cain”.
26. Iar lui Sit i s-a născut fiu [și] a chemat numele său Enos [Ἐνώς]. Acesta a nădăjduit [pentru] a chema numele Domnului Dumnezeu [οὗτος ἤλπισεν ἐπικαλεῖσθαι τὸ ὄνομα Κυρίου τοῦ Θεοῦ].
[1] De la forma de N. Εὕα. În text e forma de Ac. Ευαν.
[2] Singura apariție textuală a cuvântului în LXX.