Psalmul al 113-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 1-22]

Din Egipt, Israil când merse,
Iacov, cu familii și case,
ca s-ajungă la moșia bătrână,
părăsind țară urâtă și străină,
atunci lui Dumnezeu Iudea s-a făcut sfințire
și Israil a Lui stăpânire.

Marea a văzut și-a fugit secând,
Iordanul apele și-a desfăcut,
munții ca berbecii săltară
și dealurile ca mieii jucară.

Ce ți-este ție, mare, de fugi înspăimântată
și ție, Iordanule cu apă lată,
de ce te-ai întors și te-a cuprins frica,
și vouă, munților, de săltați aripa,
ca berbecii sărind, și vouă, dealuri,
ca mieii jucând, ca apa-n valuri?

De fața Ta, Doamne, tremură și se mută
tot pământul și stă de Te-ascultă,
când Ți-ai arătat sfânta față,
lui Iacov de i-ai fost povață,
și când ai întors stânca în puhoi de ape
și-ai lăsat din bolovan izvor să scape.