Lună: martie 2022

1. Iar Avram a fost [era] de 99 de ani și a fost arătându-i-Se Domnul lui Avram și i-a zis lui: „Eu sunt Dumnezeul tău! Să fii bineplăcut înaintea Mea și fii fără de vină [εὐαρέστει ἐναντίον Ἐμοῦ καὶ γίνου ἄμεμπτος]!

2. Și voi pune făgăduința Mea între Mine și între tine și te voi înmulți pe tine foarte”.

3. Și a căzut Avram pe fața sa [καὶ ἔπεσεν Αβραμ ἐπὶ πρόσωπον αὐτοῦ] și i-a grăit Dumnezeu lui, zicându-i:

4. „Și Eu, iată, [pun] făgăduința Mea cu tine și vei fi tatăl a mulțime de neamuri [καὶ ἔσῃ πατὴρ πλήθους ἐθνῶν]!

5. Și nu va [mai] fi chemat încă numele tău Avram, ci va fi numele tău Avraam [Ἀβραάμ], că[ci] te-am pus pe tine tată a multe neamuri [ὅτι πατέρα πολλῶν ἐθνῶν τέθεικά σε].

6. Și te voi spori pe tine foarte-foarte și te voi pune pe tine în[tre] neamuri și împărații din tine vor ieși.

7. Și va sta făgăduința Mea între Mine și între tine și între sămânța ta după tine, întru generațiile lor, întru făgăduință veșnică [εἰς διαθήκην αἰώνιον], [pentru] a-ți fi [Eu] ție Dumnezeu și seminței tale după tine.

8. Și îți voi da ție și seminței tale după tine pământul pe care pribegești [τὴν γῆν ἣν παροικεῖς], tot pământul lui Hanaan spre stăpânire veșnică [πᾶσαν τὴν γῆν Χανααν εἰς κατάσχεσιν αἰώνιον] și le voi fi lor Dumnezeu”.

9. Și a zis Dumnezeu către Avraam: „Iar tu făgăduința Mea o vei păzi, tu și sămânța ta după tine întru generațiile lor.

10. Și aceasta [este] făgăduința pe care o vei păzi între Mine și voi și între sămânța ta după tine întru generațiile lor: va fi tăiat împrejur vouă tot cel [de parte] bărbătească [περιτμηθήσεται ὑμῶν πᾶν ἀρσενικόν].

11. Și vă va fi tăiat împrejur trupul netăierii voastre împrejur și [aceasta] va fi în[tru] semnul făgăduinței [ἐν σημείῳ διαθήκης] între Mine și voi.

12. Și pruncul cel de 8 zile vă va fi tăiat vouă împrejur, tot cel [de parte] bărbătească întru generațiile voastre, cel născut al casei tale și cel cumpărat cu argint, din tot fiul cel străin, care nu este din sămânța ta.

13. [Cu] tăiere împrejur va fi tăiat împrejur cel născut al casei tale și cel cumpărat cu argint și va fi făgăduința Mea în trupul vostru întru făgăduință veșnică [καὶ ἔσται ἡ διαθήκη Μου ἐπὶ τῆς σαρκὸς ὑμῶν εἰς διαθήκην αἰώνιον].

14. Iar cel netăiat împrejur, [tot] cel [de parte] bărbătească, care [căruia] nu îi va fi tăiat împrejur trupul netăierii sale împrejur [în] ziua cea de a 8-a, va fi nimicit cu totul sufletul aceluia din neamul său, că[ci] a lepădat [διεσκέδασεν] făgăduința Mea”.

15. Și i-a zis Dumnezeu lui Avraam: „Sara, femeia ta, nu va [mai] fi chemat numele ei Sara, ci Sarra [Σάρρα] va fi numele ei.

16. Și o voi binecuvânta pe ea și îți voi da ție din ea copil și îl voi binecuvânta pe el. Și [acesta] va fi în[tre] neamuri [καὶ ἔσται εἰς ἔθνη], iar împărații neamurilor din el vor fi [καὶ βασιλεῖς ἐθνῶν ἐξ αὐτοῦ ἔσονται].

17. Și a căzut Avraam pe față [pe fața sa] și a râs și a zis în[tru] mintea sa [καὶ εἶπεν ἐν τῇ διανοίᾳ αὐτοῦ], zicându-și: „Oare celui de 100 de ani va fi? Și oare Sarra, cea de 90 de ani fiind, va naște?”.

18. Și a zis Avraam către Dumnezeu: „Ismail, acesta, să trăiască înaintea Ta!”.

19. Și i-a zis Dumnezeu lui Avraam: „Cu adevărat, iată, Sarra, femeia ta, îți va naște ție fiu și vei chema numele său Isaac [Ἰσαάκ]! Și va sta făgăduința Mea cu el întru făgăduință veșnică și cu sămânța sa după el.

20. Iar pentru Ismail, iată, te-am auzit pe tine! [Și], iată, l-am binecuvântat pe el și îl voi spori pe el și îl voi înmulți pe el foarte! 12 neamuri va naște și îl voi da pe el întru neamul cel mare.

21. Dar făgăduința Mea va sta cu Isaac, pe care ți-l va naște ție Sarra întru [pe] vremea aceasta, în[tru] celălalt an”.

22. Și a sfârșit grăind către el și S-a suit Dumnezeu de la Avraam [καὶ ἀνέβη ὁ Θεὸς ἀπὸ Αβρααμ].

23. Și l-a luat Avraam pe Ismail, pe fiul său, și pe toți cei născuți în casa sa și pe toți cei cumpărați cu argint și pe tot cel [de parte] bărbătească [din] bărbații cei din casa lui Avraam și a tăiat împrejur netăierile lor împrejur în vremea zilei aceleia, precum i-a grăit lui Dumnezeu.

24. Iar Avraam era de 99 de ani când și-a tăiat împrejur trupul netăierii sale împrejur.

25. Iar Ismail, fiul său, era de 13 ani când a fost tăiat împrejur trupul netăierii sale împrejur.

26. [Și] în[tru] vremea zilei aceleia a fost tăiat împrejur [au fost tăiați împrejur] Avraam și Ismail, fiul său,

27. și toți bărbații casei sale și cei născuți în casă [în casa sa] și cei cumpărați cu argint dintre neamurile cele străine, [și] i-a tăiat împrejur pe ei.

1. Iar Sara, femeia lui Avram, nu-i năștea lui. Dar era [la] aceasta slujitoarea egiptia [αἰγυπτία]/ egipteancă [și] numele căreia [era] Agar [Ἁγάρ].

2. Și a zis Sara către Avram: „Iată, m-a închis pe mine Domnul [pentru] a nu naște [συνέκλεισέν με Κύριος τοῦ μὴ τίκτειν]! Așadar, intră către slujitoarea mea [εἴσελθε πρὸς τὴν παιδίσκην μου], pentru ca să faci copii din ea [ἵνα τεκνοποιήσῃς ἐξ αὐτῆς]!”. Și a ascultat Avram de glasul Sarei [ὑπήκουσεν δὲ Αβραμ τῆς φωνῆς Σαρας].

3. Și a luat-o Sara, femeia lui Avram, pe Agar egipteanca, slujitoarea ei, după cei 10 ani [de când a fost] să locuiască Avram în pământul Hanaan, și a dat-o pe ea lui Avram, bărbatului ei, lui femeie.

4. Și [Avram] a intrat către Agar și a zămislit. Și [Agar] a văzut că în pântece are [καὶ εἶδεν ὅτι ἐν γαστρὶ ἔχει] și a fost necinstită stăpâna înaintea ei [καὶ ἠτιμάσθη ἡ κυρία ἐναντίον αὐτῆς][1].

5. Și a zis Sara către Avram: „Nedreptate am de la tine! Eu am dat-o pe slujitoarea mea către sânul tău, dar [când] a văzut că în pântece are, am fost necinstită înaintea ei[2]. Să judece Dumnezeu între mine și tine [κρίναι ὁ Θεὸς ἀνὰ μέσον ἐμοῦ καὶ σοῦ]!”.

6. Și a zis Avram către Sara: „Iată, slujitoarea ta [este] în[tru] mâinile tale! Poartă-te [cu] ea, [după] cum ție are să-ți placă!”. Și a chinuit-o pe ea Sara și [aceea] a fugit de la fața ei.

7. Și a aflat-o pe ea Îngerul Domnului la izvorul apei din pustiu, la izvorul din calea lui Sur [Σουρ],

8. și i-a zis ei Îngerul Domnului: „Agar, slujitoare a Sarei, de unde vii și unde mergi?”. Și i-a zis [lui]: „De la fața Sarei, a stăpânei mele, eu fug”.

9. Și i-a zis ei Îngerul Domnului: „Întoarce-te către stăpâna ta [ἀποστράφητι πρὸς τὴν κυρίαν σου] și te smerește sub mâinile ei [καὶ ταπεινώθητι ὑπὸ τὰς χεῖρας αὐτῆς]!”.

10. Și i-a zis ei Îngerul Domnului[3]: „Înmulțind voi înmulți sămânța ta și nu va fi numărată de mulțime[a ei]”.

11. Și i-a zis ei Îngerul Domnului: „Iată, tu în pântece ai și vei naște fiu și vei chema numele său Ismail [Ισμαηλ], că[ci] a auzit Domnul smerenia ta [ὅτι ἐπήκουσεν Κύριος τῇ ταπεινώσει σου]!

12. Acesta va fi om aspru [ἄγροικος ἄνθρωπος][4], având] mâinile sale pe[ste] toți și mâinile tuturor pe[ste] el, iar înaintea feței tuturor fraților săi va locui”.

13. Și a chemat Agar numele Domnului, [pe Cel] grăind către ea: „Tu [ești] Dumnezeu [Σὺ ὁ Θεὸς], Cel care ai privit peste mine [ὁ ἐπιδών με]! Că[ci] am zis: «Căci și înainte Te-am văzut [καὶ γὰρ ἐνώπιον εἶδον], Cel care ai fost arătându-Te mie [ὀφθέντα μοι]».

14. Pentru aceea a numit fântâna [aceasta] „Fântâna înaintea căreia am văzut [Φρέαρ οὗ ἐνώπιον εἶδον]”. [Și,] iată, [aceasta era] între Cadis [Καδης] și între Varad [Βαραδ]!

15. Și i-a născut Agar lui Avram un fiu și a chemat Avram numele fiului său, pe care i l-a născut lui Agar, Ismail.

16. Iar Avram era de 86 de ani, când i l-a născut Agar pe Ismail lui Avram.

[1] Când Agar a văzut că e însărcinată s-a comportat în mod nesimțit cu stăpâna ei, cu Sfânta Sara. Pentru că nu a înțeles care e rolul ei în această înțelegere: aceea de a naște un copil pentru ei și nu de a o înlocui pe stăpâna ei.

[2] N-am mai primit respectul cuvenit de la ea. S-a semețit în relația ei cu mine.

[3] Ceea ce va face Domnul cu ea.

[4] Om de la țară.

1. Iar după cuvintele acestea a fost făcut cuvântul Domnului către Avram în vedenie [ἐν ὁράματι], zicându-i: „Nu te teme, Avrame! Eu te apăr pe tine [Ἐγὼ ὑπερασπίζω σου][,] iar plata ta va fi multă foarte [ὁ μισθός σου πολὺς ἔσται σφόδρα]”.

2. Iar Avram zice [Îi zise]: „Stăpâne, ce îmi dai mie? Iar eu pier fără copii și fiul lui Masec [Μασεκ], al slujitoarei mele, acesta [este]: Damascos Eliezer [Δαμασκὸς Ελιεζερ]”.

3. Și a zis Avram: „Întrucât mie nu mi-ai dat sămânță, iar [atunci] slujitorul meu mă va moșteni pe mine”.

4. Și numaidecât glasul Domnului a fost către el [καὶ εὐθὺς φωνὴ Κυρίου ἐγένετο πρὸς αὐτὸν], zicându-i: „Nu te va moșteni pe tine acesta, ci cel care va ieși dintru tine, acesta te va moșteni pe tine!”.

5. Și l-a scos pe el afară și i-a zis lui: „Așadar, privește spre cer și numără stelele, de vei putea să le numeri pe ele!”. Și i-a zis: „Așa va fi sămânța ta!”.

6. Și a crezut Avram lui Dumnezeu și i-a fost socotită lui întru dreptate [καὶ ἐπίστευσεν Αβραμ τῷ Θεῷ καὶ ἐλο- γίσθη αὐτῷ εἰς δικαιοσύνην][1].

7. Și a zis către el: „Eu, Dumnezeu, [sunt] Cel care te-am scos pe tine din țara haldeilor, astfel încât să-ți dau ție pământul acesta să-l moștenești”.

8. Și I-a zis: „Stăpâne Doamne [Δέσποτα Κύριε], după ce voi cunoaște că îl voi moșteni pe acesta?”.

9. Și i-a zis lui: „Ia-Mi Mie juninca fiind de 3 ani și capra fiind de 3 ani și berbecul fiind de 3 ani și turtureaua [τρυγόνα] și porumbița [περιστεράν]!”.

10. Și I le-a luat Lui pe toate acestea și le-a împărțit pe ele pe mijlocurile [lor] și le-a pus pe ele cu fețele unele către altele, dar păsările nu le-a împărțit.

11. Și a[u] coborât păsările pe trupurile împărțiturilor lor și a șezut împreună cu ele Avram.

12. Iar la apusul soarelui extazul a căzut pe[ste] Avram [περὶ δὲ ἡλίου δυσμὰς ἔκστασις ἐπέπεσεν τῷ Αβραμ] și [καὶ], iată [ἰδοὺ], frica cea întunecoasă [și] mare a căzut peste el [φόβος σκοτεινὸς μέγας ἐπιπίπτει αὐτῷ]!

13. Și a fost zis către Avram: „Cunoscând, vei cunoaște că înstrăinată va fi sămânța ta în pământul [care] nu [este] el ei și îi vor robi pe ei și îi vor chinui pe ei și îi vor smeri pe ei 400 de ani [τετρακόσια ἔτη].

14. Dar pe neamul căruia [pe care ei] or să-l slujească, Eu îl voi judeca, iar după acestea vor ieși de aici cu gospodărie multă.

15. Și tu vei merge către părinții tăi [σὺ δὲ ἀπελεύσῃ πρὸς τοὺς πατέρας σου], cu pace [fiind] îngropat [și] la bătrânețe bună [μετ᾽ εἰρήνης ταφεὶς ἐν γήρει καλῷ],

16. iar [în] a 4-a generație vor fi întorși aici, căci încă nu au fost împlinite păcatele amorreilor până acum [οὔπω γὰρ ἀναπεπλήρωνται αἱ ἁμαρτίαι τῶν αμορραίων ἕως τοῦ νῦν]”[2].

17. Iar când soarele era către apusuri [ἐπεὶ δὲ ἐγίνετο ὁ ἥλιος πρὸς δυσμαῖς], [atunci] flacăra a fost [φλὸξ ἐγένετο] și, iată, cuptorul afumându-se și făcliile de foc care au trecut printre împărțiturile acestora [κλίβανος καπνιζόμενος καὶ λαμπάδες πυρός αἳ διῆλθον ἀνὰ μέσον τῶν διχοτομημάτων τούτων]!

18. [Iar] în ziua aceea i-a rânduit Domnul lui Avram făgăduința, zicându-i: „Seminței tale îi voi da pământul acesta, de la râul Egiptosului până la râul cel mare, [până la] râul Eufratis[3]:

19. pe chenei[4] și pe chenezei[5] și pe chedmonei[6]

20. și pe hettei[7] și pe ferezei[8] și pe rafaini[9]

21. și pe amorrei[10] și pe hananei[11] și pe evei[12] și pe gherghesei[13] și pe iebusei[14]”.

[1] Credința lui în Dumnezeu i-a fost socotită de Dumnezeu ca dreptatea sa.

[2] Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu cu cei păcătoși.

[3] Am transliterat forma de N. Εὐφράτης.

[4] De la N. pl. καιναίοι.

[5] De la N. pl. κενεζαίοι.

[6] De la N. pl. κεδμωναίοι.

[7] De la N. pl. χετταίοι.

[8] De la N. pl. φερεζαίοι.

[9] De la N. pl. ραφαϊνοι.

[10] De la N. pl. αμορραίοι.

[11] De la N. pl. χαναναίοι.

[12] De la N. pl. ευαίοι.

[13] De la N. pl. γεργεσαίοι.

[14] De la N. pl. ιεβουσαίοι.