Psalmul al 115-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată

Am crezut, Doamne, c-oi face
să-mi plinesc graiul cu pace,
însă eu m-am dus departe,
de n-am plinit nicio parte.

Ci eu, uluit în minte,
am zis că tot omul minte.
Și ce Îți voi da drept plată,
pentru mila Ta-ndurată,
ce-ntru toate-mi dai, spre bine,
cu spor mare de la Tine?

Cu pahar de biruință
’Ți voi închina cu credință
și-Ți voi chema sfântul nume,
Doamne, de se va ști-n lume
de rugi și de jertfa grasă
ce-Ți voi jertfi-n sfânta casă.

Iar, întru fața Ta cea sfântă,
moartea Sfinților le e cinstită
și de ea nu au spaimă și silă,
căci li se schimbă spre viață senină.

Doamne,-ascultă a mea rugă,
că sunt robul Tău și slugă,
fiu din roabă cumpărată,
din robie scos cu plată[1].

Lanțuri și ferecătură
mi le-ai rupt, că-Ți sunt făptură.
Și cu jertfa cea de pace
fală numelui-Ți voi face,
căci când Te chem din durere,
îmi răspunzi cu mângâiere.

Rugile ce-Ți sunt făgăduite
Ți le voi aduce, Doamne Sfinte,
când mulțimi de oameni se-ndrumă
și-n curtea-Ți cinstită se-adună,

unde-Ți este sfânta casă,
strălucind în zare deasă,
de dar și de bunătate,
în Ierusalim cetate.


[1] Suntem robii lui Dumnezeu, cumpărați de El din robia diavolului și a morții cu prețul sângelui lui Hristos.