Faptele Apostolilor, cap. al 2-lea, cf. BYZ
1. Și când [era] a se împlini ziua Cincizecimii, erau toți împreună la un loc [ἦσαν ἅπαντες ὁμοθυμαδὸν ἐπὶ τὸ αὐτό].
2. Și s-a făcut fără veste din cer sunetul ca aducând suflare puternică [Καὶ ἐγένετο ἄφνω ἐκ τοῦ οὐρανοῦ ἦχος ὥσπερ φερομένης πνοῆς βιαίας] și a umplut toată casa unde erau șezând [καὶ ἐπλήρωσεν ὅλον τὸν οἶκον οὗ ἦσαν καθήμενοι].
3. Și li s-au arătat lor [Καὶ ὤφθησαν αὐτοῖς], împărțindu-se [διαμεριζόμεναι], limbile ca de foc [γλῶσσαι ὡσεὶ πυρός], și a șezut în fiecare [dintre] ei [ἐκάθισέν τε ἐφ᾽ ἕνα ἕκαστον αὐτῶν].
4. Și au fost umpluți toți de Duhul Sfânt [Καὶ ἐπλήσθησαν ἅπαντες Πνεύματος Ἁγίου] și au început a grăi [în] alte limbi [καὶ ἤρξαντο λαλεῖν ἑτέραις γλώσσαις], precum Duhul le dădea lor să vorbească [καθὼς τὸ Πνεῦμα ἐδίδου αὐτοῖς ἀποφθέγγεσθαι].
5. Și erau în Ierusalim locuind iudeii [ἰουδαῖοι], oamenii cei evlavioși [ἄνδρες εὐλαβεῖς], din tot neamul cele [cel] de sub cer [ἀπὸ παντὸς ἔθνους τῶν ὑπὸ τὸν οὐρανόν].
6. Și [când] s-a făcut glasul acesta, s-a adunat mulțimea și a fost tulburată [συνῆλθεν τὸ πλῆθος καὶ συνεχύθη], că[ci] auzeau pe fiecare [în] a sa limbă grăindu-le ei [ὅτι ἤκουον εἷς ἕκαστος τῇ ἰδίᾳ διαλέκτῳ λαλούντων αὐτῶν].
7. Și se uimeau toți și se minunau [Ἐξίσταντο δὲ πάντες καὶ ἐθαύμαζον], zicându-și unii către alții: „[Oare] nu, iată, toți aceștia, care grăiesc, sunt galilei [γαλιλαῖοι]/ galileeni?!
8. Și cum noi îi auzim fiecare [în] a sa limbă a noastră în care am fost născuți?
9. Partii [Πάρθοι]/ parții și midii [μῆδοι]/ mezii și elamite [ἐλαμῖται]/ elamiții și cei care locuiesc [în] Mesopotamia[1] și [în] Iudea[2] și Cappadocia[3], [în] Pontos[4] și [în] Asia[5],
10. și [în] Frigia[6] și Pamfilia[7], [în] Egiptos și [în] părțile Libiei cea către Chirini[8], și romeii cei care sunt călători, și iudeii și prozeliții,
11. crites [κρῆτες]/ cretanii și arabes [ἄραβες]/ arabii, îi auzim – grăindu-le ei, [cu] ale noastre limbi –, mărețiile lui Dumnezeu [τὰ μεγαλεῖα τοῦ Θεοῦ]”.
12. Și se uimeau toți și se nedumereau [Ἐξίσταντο δὲ πάντες καὶ διηπόρουν], zicându-și unul către altul: „Ce să voiască aceasta a fi [Τί ἂν θέλοι τοῦτο εἶναι]?”.
13. Dar alții [Ἕτεροι δὲ], bătându-și joc [χλευάζοντες], ziceau că [ἔλεγον ὅτι] „Sunt plini de must [Γλεύκους μεμεστωμένοι εἰσίν]”.
14. Dar Petros, cel care a stat împreună cu cei 11, și-a ridicat glasul său și le-a vorbit lor: „Oamenilor iudei și toți cei care locuiesc [locuiți] Ierusalimul, aceasta vouă cunoscută să vă fie și ascultați cuvintele mele!
15. Căci nu, precum voi presupuneți, aceștia sunt beți – căci este ceasul al 3-lea al zilei [ἔστιν γὰρ ὥρα τρίτη τῆς ἡμέρας] –, ci aceasta este cea care a fost zisă prin Profetul Ioil [Ἰωήλ]:
16. «Și va fi în zilele cele mai de pe urmă [Καὶ ἔσται ἐν ταῖς ἐσχάταις ἡμέραις]», zice Dumnezeu, «[că] voi turna din Duhul Meu în tot trupul [ἐκχεῶ ἀπὸ τοῦ Πνεύματός Μου ἐπὶ πᾶσαν σάρκα][9]. Și vor profeți [προφητεύσουσιν] fiii voștri și fiicele voastre, și tinerii voștri vedenii vor vedea [καὶ οἱ νεανίσκοι ὑμῶν ὁράσεις ὄψονται] și cei mai bătrâni ai voștri vise vor fi visând [καὶ οἱ πρεσβύτεροι ὑμῶν ἐνύπνια ἐνυπνιασθήσονται][10].
17. Și, într-adevăr, în robii Mei și în roabele Mele în zilele acelea voi turna din Duhul Meu și vor profeți.
18. Și voi da minuni în cer, sus, și semne pe pământ, jos, sânge și foc și abur de fum [ἀτμίδα καπνοῦ].
19. Soarele va fi întors întru întuneric [ὁ ἥλιος μεταστραφήσεται εἰς σκότος] și luna întru sânge [καὶ ἡ σελήνη εἰς αἷμα], mai înainte să vină ziua Domnului cea mare și strălucitoare [πρὶν ἢ ἐλθεῖν τὴν ἡμέραν Κυρίου τὴν μεγάλην καὶ ἐπιφανῆ].
20. Și va fi [καὶ ἔσται], [că] tot cel care are să cheme numele Domnului [πᾶς ὃς ἂν ἐπικαλέσηται τὸ ὄνομα Κυρίου], va fi mântuit [σωθήσεται]».
21. Oamenilor israilite [ἰσραηλῖται]/ israiliți, auziți cuvintele acestea! Pe Iisus Nazoreosul[11]/ Nazarineanul, pe omul de la Dumnezeu arătat întru voi [cu] puteri și [cu] minuni și [cu] semne [ἄνδρα ἀπὸ τοῦ Θεοῦ ἀποδεδειγμένον εἰς ὑμᾶς δυνάμεσιν καὶ τέρασιν καὶ σημείοις], [cu] care [pe care] le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, precum și voi ați știut [știți],
22. pe Acesta, [cu] hotărâtul sfat și [cu] preștiința lui Dumnezeu [τῇ ὡρισμένῃ βουλῇ καὶ προγνώσει τοῦ Θεοῦ], dat [fiind], a fost luat,
23. [și] prin mâinile celor fărădelege L-au bătut în cuie [pe Cruce și] L-au omorât [διὰ χειρῶν ἀνόμων προσπήξαντες ἀνείλετε].
24. Pe Care Dumnezeu L-a înviat [Ὃν ὁ Θεὸς ἀνέστησεν], Cel care a dezlegat chinurile morții [λύσας τὰς ὠδῖνας τοῦ θανάτου], pentru că nu era puternică[12] [, încât] să fie ținut El de către ea [καθότι οὐκ ἦν δυνατὸν, κρατεῖσθαι Αὐτὸν ὑπ᾽ αὐτοῦ].
25. Căci David zice întru [despre] El: «Înainte vedeam pe Domnul, înaintea mea pururea. Că[ci în] cele de-a dreapta Mea este, ca să nu fiu clătinat.
26. Pentru aceasta a fost veselită inima mea și s-a bucurat limba mea. Dar încă și trupul meu se va sălășlui în[tru] nădejde.
27. Că nu vei părăsi sufletul meu întru Iad și nici [nu] vei da pe Cel Cuvios al Tău să vadă stricăciunea.
28. Mi-ai făcut cunoscute mie căile vieții [și] mă vei umple pe mine de veselie cu fața Ta».
29. Oamenilor frați, este potrivit să zic cu îndrăzneală către voi despre Patriarhul David [περὶ τοῦ Πατριάρχου Δαυίδ], că[ci el] și a murit și a fost îngropat, și mormântul său este la noi până în ziua aceasta [καὶ τὸ μνῆμα αὐτοῦ ἐστιν ἐν ἡμῖν ἄχρι τῆς ἡμέρας ταύτης].
30. Așadar, Profet fiind, și [el] a știut că [cu] jurământ i S-a jurat lui Dumnezeu, [că] din rodul șalelor sale, după trup, Îl va ridica pe Hristos, [ca] să șadă pe tronul său.
31. [Și] cel care a văzut mai înainte, [acela] a grăit despre învierea lui Hristos [περὶ τῆς ἀναστάσεως τοῦ Χριστου]. Că[ci] nu a fost părăsit sufletul Său întru Iad și nici trupul Său [nu] a văzut stricăciunea.
32. Pe Acest Iisus L-a înviat Dumnezeu [Τοῦτον τὸν Ἰησοῦν ἀνέστησεν ὁ Θεός], Căruia noi toți Îi suntem martori [Οὗ πάντες ἡμεῖς ἐσμεν μάρτυρες].
33. Așadar, [cu] dreapta lui Dumnezeu a fost înălțat[13] și făgăduința Sfântului Duh a luat-o de la Tatăl, a turnat aceasta, pe care acum voi o vedeți și o auziți.
34. Căci nu David s-a suit întru ceruri, ci el zice: «A zis Domnul Domnului meu: <Șezi [în] cele de-a dreapta Mea,
35. până ce am să pun pe vrăjmașii Tăi scăunel picioarelor Tale!>».
36. Așadar, să știe fără îndoială toată casa lui Israil, că și Domn și Hristos pe El Dumnezeu L-a făcut [ὅτι καὶ Κύριον καὶ Χριστὸν Αὐτὸν ὁ Θεὸς ἐποίησεν], pe Acest Iisus pe Care voi L-ați răstignit [Τοῦτον τὸν Ἰησοῦν Ὃν ὑμεῖς ἐσταυρώσατε]!”.
37. Iar cei care au auzit, au fost străpunși [la] inimă [Ἀκούσαντες δὲ, κατενύγησαν τῇ καρδίᾳ] și au zis către Petros și celorlalți Apostoli: „Ce vom face, bărbaților frați?”.
38. Iar Petros zicea [zise] către ei: „Pocăiți-vă [Μετανοήσατε] și să fie botezat fiecare [dintre] voi în numele lui Iisus Hristos [καὶ βαπτισθήτω ἕκαστος ὑμῶν ἐπὶ τῷ ὀνόματι Ἰησοῦ Χριστοῦ] spre iertarea păcatelor [εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν] și veți lua darul Sfântului Duh [καὶ λήψεσθε τὴν δωρεὰν τοῦ Ἁγίου Πνεύματος]!
39. Căci vouă vă [a voastră] este făgăduința și copiilor [a copiilor] voștri și tuturor [a tuturor] celor de departe, pe câți are să-i cheme Domnul Dumnezeul nostru [ὅσους ἂν προσκαλέσηται Κύριος ὁ Θεὸς ἡμῶν]”.
40. Și [cu] alte cuvinte mai multe mărturisea și îndemna, zicându-le: „Mântuiți-vă de generația aceasta cea strâmbă [Σώθητε ἀπὸ τῆς γενεᾶς τῆς σκολιᾶς ταύτης]!”.
41. Atunci, într-adevăr, ei cu bucurie au primit cuvântul său [οἱ ἀσμένως ἀποδεξάμενοι τὸν λόγον αὐτοῦ] [și] au fost botezați [ἐβαπτίσθησαν]. Și au fost adăugate [în] ziua aceea [καὶ προσετέθησαν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ] sufletele ca [la] 3.000 [ψυχαὶ ὡσεὶ τρισχίλιαι].
42. Și erau stăruind [în] învățătura Apostolilor [Ἦσαν δὲ προσκαρτεροῦντες τῇ διδαχῇ τῶν Ἀποστόλων] și [în] comuniune [καὶ τῇ κοινωνία] și [în] frângerea pâinii [καὶ τῇ κλάσει τοῦ ἄρτου][14] și [în] rugăciuni [καὶ ταῖς προσευχαῖς].
43. Și frică [φόβος] i s-a făcut [la] tot sufletul, [căci] și multe minuni și semne se făceau prin Apostoli.
44. Iar toți cei care cred [credeau] erau la un loc [Πάντες δὲ οἱ πιστεύοντες ἦσαν ἐπὶ τὸ αὐτό] și aveau toate obștești [καὶ εἶχον ἅπαντα κοινά].
45. Iar stăpânirile și averile le vindeau și le împărțeau pe ele tuturor, după cum cineva avea nevoie.
46. Și în fiecare zi stăruind împreună în templu [Καθ᾽ ἡμέραν τε προσκαρτεροῦντες ὁμοθυμαδὸν ἐν τῷ ἱερῷ] și frângând în casă pâinea [κλῶντές τε κατ᾽ οἶκον ἄρτον], împărțeau hrana cu bucurie [μετελάμβανον τροφῆς ἐν ἀγαλλιάσει] și [întru] smerenia inimii [καὶ ἀφελότητι καρδίας],
47. lăudându-L pe Dumnezeu [αἰνοῦντες τὸν Θεόν] și având har către tot poporul [καὶ ἔχοντες χάριν πρὸς ὅλον τὸν λαόν]. Iar Domnul îi adăuga [în] Biserică pe cei care se mântuiau în fiecare zi [Ὁ δὲ Κύριος προσετίθει τοὺς σῳζομένους καθ᾽ ἡμέραν τῇ Ἐκκλησίᾳ].
[1] De la forma de N. Μεσοποταμία, pentru că în text avem Ac.
[2] De la forma de N. Ἰουδαία. În text avem Ac.
[3] De la forma de N. Καππαδοκία. În text avem forma de Ac.
[4] De la forma de N. Πόντος. În text e Ac.
[5] De la forma de N. Ἀσία. În text avem Ac.
[6] De la forma de N. Φρυγία. În text avem forma de Ac.
[7] De la forma de N. Παμφυλία. În text avem forma de Ac.
[8] De la forma de N. Κυρήνη. În text avem Ac.
[9] Voi turna din slava Mea cea dumnezeiască în tot omul cel credincios.
[10] Vor visa vise dumnezeiești, extatice.
[11] De la forma de N. Ναζωραῖος. În text e forma de Ac.
[12] Moartea nu era puternică să Îl țină în Iad pe Fiul întrupat.
[13] Cu referire la Hristos Domnul.
[14] În slujirea Dumnezeieștii Liturghii.