Psalmul al 117-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată [v. 31-82]

Că Domnul mi-e stâncă și cântare
și la necaz îmi este scut tare.
Glasuri de bucurie-mpreună,
la cel Drept, în tabără, răsună,
de la cei bucuroși, că Și-a întins dreapta
și i-a-ngrozit pe vrăjmași cu spada.

Cu dreapta Sa, Domnul mă ridică,
ca să merg la război fără frică.
Domnul, cu dreapta Sa-n vârtute,
mi-a dat biruință asupr-a oști multe.

Nu voi muri, ci voi trăi cu viață
și-L voi mărturisi cu dulceață.
Căci, deși mi-a dat Domnul certare,
m-a ferit de moarte, de pierzare.

Deschideți-mi ușa dreptății
și voi intra în lăuntrul cetății,
ca să mărturisesc spre tot omul
bunătatea și mila ce-am primit de la Domnul!

Poarta aceasta Domnul o pregătește,
ca să intre Drepții pe ea, o sfințește.
Îți mulțumesc pentru că m-ai auzit în durere,
și mi-ai fost mie spre mântuire!

Piatra aceea, pe care n-o socotiră,
lucrătorii la zid, ce zidiră,
aceasta s-a pus în unghi, aleasă,
de la Domnul, minunată-n casă.

Că aceasta-i de la Domnul dată,
întru ochii voștri minunată,
și aceasta-i ziua ce-a făcut-o Domnul,
de bucurie pentru tot omul,
cu veselia ca să petreacă
Drepții în ea, cu inimă largă.

O, Dumnezeule, Tu ne dai izbândă,
cu spor de la Tine, cu dobândă!
Binecuvântat Îți este sfântul nume,
Cel ce întru numele Domnului vii în lume!
Și voi sunteți binecuvântați,
din casa Domnului, cei curați!

Iar Tu, Doamne Sfinte, luminează
peste noi străluciri de sfântă rază,
să avem zi de sărbătoare,
întru popoare, să scânteie tare,
și desimea lucirii la altare s-ajungă,
preoții de jertfe să se ungă!

Dumnezeul meu ești, și Te-nalță
și-Ți mărturisesc sfânta față,
că m-ai auzit, de mi-ai fost scăpare!
Mărturisiți-vă cu cântare
către Domnul, că e bun și ne unge,
din vecie cu milă dulce!