Facerea, cap. 8, cf. LXX
1. Și Și-a adus aminte Dumnezeu de Noe și de toate fiarele și de toate dobitoacele și de toate păsările și de toate târâtoarele câte erau împreună cu el în[tru] chivotos și a adus Dumnezeu vânt pe pământ [καὶ ἐπήγαγεν ὁ Θεὸς πνεῦμα ἐπὶ τὴν γῆν] și a încetat apa [καὶ ἐκόπασεν τὸ ὕδωρ].
2. Și au fost acoperite izvoarele abisului și cataractele cerului [καὶ ἐπεκαλύφθησαν αἱ πηγαὶ τῆς ἀβύσσου καὶ οἱ καταρράκται τοῦ οὐρανοῦ] și a fost oprită ploaia din cer [καὶ συνεσχέθη ὁ ὑετὸς ἀπὸ τοῦ οὐρανοῦ].
3. Și apa se vărsa, se vărsa ducându-se de pe pământ, și se împuțina [s-a împuținat] după 100 și 50 de zile.
4. Și a stat chivotosul în luna a 7-a, [în] 27 ale lunii, pe munții Ararat [Αραρατ],
5. iar apa, ducându-se, se împuțina [s-a împuținat] până la a 10-a lună și în a 11-a lună, [în ziua] cea dintâi a lunii, au fost arătate capetele munților [ὤφθησαν αἱ κεφαλαὶ τῶν ὀρέων].
6. Și a fost, după 40 de zile, [că] a deschis Noe fereastra chivotosului pe care l-a făcut [ἠνέῳξεν Νωε τὴν θυρίδα τῆς κιβωτοῦ ἣν ἐποίησεν]
7. și a trimis corbul [καὶ ἀπέστειλεν τὸν κόρακα] [ca] să vadă dacă a încetat apa [τοῦ ἰδεῖν εἰ κεκόπακεν τὸ ὕδωρ]. Și [corbul] a ieșit afară [și] nu s-a [mai] întors, până [nu a fost] să fie uscată apa de pe pământ [καὶ ἐξελθὼν οὐχ ὑπέστρεψεν, ἕως τοῦ ξηρανθῆναι τὸ ὕδωρ ἀπὸ τῆς γῆς].
8. Și a trimis porumbița după el [καὶ ἀπέστειλεν τὴν περιστερὰν ὀπίσω αὐτοῦ], [ca] să vadă dacă a încetat apa de pe fața pământului [ἰδεῖν εἰ κεκόπακεν τὸ ὕδωρ ἀπὸ προσώπου τῆς γῆς].
9. Și neaflând porumbița odihna picioarelor ei [καὶ οὐχ εὑροῦσα ἡ περιστερὰ ἀνάπαυσιν τοῖς ποσὶν αὐτῆς], s-a întors către el întru chivotos, că[ci] apa era pe toată fața a tot pământul [ὅτι ὕδωρ ἦν ἐπὶ παντὶ προσώπῳ πάσης τῆς γῆς]. Și și-a întins mâna sa [și] a luat-o pe ea și a adus-o pe ea către sine întru chivotos.
10. Și a amânat încă alte 7 zile [și] iarăși a trimis porumbița din chivotos.
11. Și s-a întors către el porumbița către seară [καὶ ἀνέστρεψεν πρὸς αὐτὸν ἡ περιστερὰ τὸ πρὸς ἑσπέραν] și avea o fărâmă de frunză de măslin în gura ei [καὶ εἶχεν φύλλον ἐλαίας κάρφος ἐν τῷ στόματι αὐτῆς]. Și a cunoscut Noe că a încetat apa de pe pământ.
12. Și a amânat încă alte 7 zile [și] iarăși a trimis porumbița. Și [porumbița] nu a adăugat încă să se întoarcă către el.
13. Și a fost în anul 600 și unu din viața lui Noe, [în] luna cea dintâi, [în ziua] întâi a lunii, [că] a încetat apa de pe pământ. Și a descoperit Noe acoperișul chivotosului pe care l-a făcut și a văzut că a încetat apa de pe fața pământului.
14. Iar în luna a doua, [în] 27 ale lunii, a fost uscat pământul.
15. Și a zis Domnul Dumnezeu lui Noe, zicându-i:
16. „Ieși din chivotos, tu și femeia ta și fiii tăi și femeile fiilor tăi împreună cu tine!
17. Și toate fiarele câte este [sunt] împreună cu tine și tot trupul, de la păsări [și] până la dobitoace, și toată târâtoarea care se mișcă pe pământ, scoate-le împreună cu tine și creșteți și înmulțiți-vă pe pământ!”.
18. Și a ieșit Noe și femeia sa și fiii săi și femeile fiilor săi împreună cu el.
19. Și toate fiarele și toate dobitoacele și toate păsările și toată târâtoarea care se mișcă pe pământ, după felul lor, au ieșit din chivotos.
20. Și a zidit Noe jertfelnic lui Dumnezeu [καὶ ᾠκοδόμησεν Νωε θυσιαστήριον τῷ Θεῷ] și a luat din toate dobitoacele cele curate și din toate păsările cele curate și a adus arderi de tot pe jertfelnic.
21. Și a fost mirosind Domnul Dumnezeu miros de bună mireasmă [καὶ ὠσφράνθη Κύριος ὁ Θεὸς ὀσμὴν εὐωδίας]. Și a zis Domnul Dumnezeu: „Am fost gândindu-Mă [διανοηθείς][și] nu voi [mai] adăuga încă să blestem pământul pentru faptele oamenilor [οὐ προσθήσω ἔτι τοῦ καταράσασθαι τὴν γῆν διὰ τὰ ἔργα τῶν ἀνθρώπων], că[ci] zace mintea omului cu grijă în cele rele din tinerețe[a sa] [ὅτι ἔγκειται ἡ διάνοια τοῦ ἀνθρώπου ἐπιμελῶς ἐπὶ τὰ πονηρὰ ἐκ νεότητος]. Așadar [οὖν], nu voi [mai] adăuga încă să lovesc tot trupul cel viu [οὐ προσθήσω ἔτι πατάξαι πᾶσαν σάρκα ζῶσαν], precum am făcut [καθὼς ἐποίησα].
22. [Ci, în] toate zilele pământului, sămânța și secerișul, frigul și căldura, vara și primăvara, ziua și noaptea nu vor înceta [οὐ καταπαύσουσιν]”.